The Economist: Tactica insinuarii, nu a stridentei. In Germania creste sprijinul pentru extremistii din AfD

Nu exista nimic alarmant in afisele electorale din Raguhn-Jessnitz, aflat la doua ore cu masina, la sud-vest de Berlin. „Sprijin permanent pentru patrie, cultura si cluburi!” – e ceea ce promit cuvintele care palesc acum, dar care l-au ajutat pe Hannes Loth sa devina primar al comunei formate din cateva sate de-a lungul raului Mulde. Cu toate acestea, prin alegerea primului lider municipal cu norma intreaga din Germania, provenit din partidul de extrema dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), cei 8.000 de votanti ai sai au starnit o furtuna in Germania, scrie The Economist.

AfD a fost lansat acum zece ani de un grup de intelectuali eurosceptici. Partidul s-a despartit curand de fondatorii sai mai cuminti si ideile lor, conturandu-se in jurul unui nationalism strident care insista pe doua probleme: imigratia si presupusa alienare a germanilor „obisnuiti” de catre un curent principal tot mai „elitist”. Acesta a capitalizat anxietatea referitoare la influxul de refugiati, in special din Siria, in 2015-2016, ajungand la 13% din votul national, in 2017, si trimitand 94 de deputati in Bundestagul cu 709 de locuri (acum 736). Cu toate acestea, cota sa a scazut la 10% in urmatoarele alegeri generale, in 2021. Locuitorii oraselor au inceput sa-i respinga pe membrii AfD ca pe o echipa de rasisti si ciudati. Partidele mai vechi au jurat sa nu ia in considerare niciodata o coalitie cu acesta ca partener.

AfD si-a consolidat discret radacinile, in special in zonele relativ depopulate si sarace din fosta Germania de Est. In ultimul an, putini pareau sa observe cresterea constanta in sondaje, de la sub 10% la peste 20% in luna iunie. Dar saptamana trecuta au inceput sa sune clopotele, atunci cand AfD a castigat controlul asupra administratiei unui district din Turingia, un land situat la sud de Raguhn-Jessnitz, iar apoi mandatul lui Loth. Brusc, emisiunile TV dezbateau faptul ca nou-venitii ii detronasera pe social-democratii aflati la carma coalitiei de guvernare, devenind al doilea cel mai popular partid din Germania. La nivel national, AfD se afla acum la doar sase procente, in urma partidului crestin-democrat, de centru-dreapta, (CDU), care are 27% din voturi, si creste in popularitate. In fosta Germanie de Est, rolurile sunt inversate: AfD este pe primul loc.

Motivele sunt multiple. Unul dintre ele este acela ca guvernul de coalitie reprezinta o tinta mare. O economie slaba si crize prelungite, de la COVID-19 pana la razboiul din Ucraina si socurile energetice, au furnizat suficiente munitii pentru atacuri. Propunerea nepotrivita momentului a Verzilor, un partener mai mic in coalitie, de a interzice boilerele pe gaz si petrol in aceasta primavara – acum amanata – a provocat o frenezie a opozitiei. Nu doar cei de dreapta sunt nemultumiti de guvern. Ultimele sondaje saptamanale arata ca doar 23% dintre germani considera ca guvernul isi face bine treaba, un minim record pentru mandatul sau.

Mesajele inteligente ajuta si ele AfD. Precum in cazul afiselor anodine ale lui Loth, partidul se bazeaza pe insinuari, nu pe stridenta, pentru a sugera ca celelalte partide nu reusesc sa apere un mod de viata. In Turingia, unde biroul local al echivalentului german al FBI catalogheaza AfD ca fiind o „organizatie extremista de dreapta”, partidul a raspuns cu o campanie online bine coordonata. „Crezi ca cererea de a limita imigratia este extremista?”, suna intrebarea, iar randul urmator dezvaluie ca sondajele locale arata ca 69% dintre turingieni nu considera ca lucrurile stau astfel. Intrebari suplimentare – „Crezi ca cererea de deportare a imigrantilor ilegali este extremista?” / „Crezi ca impunerea conditiilor mai stricte pentru cetatenie este extremista?” – primesc sustineri similare din partea partidului. Textul incheie vesel: „AfD: Lamurim lucrurile!”.

Partidul inregistreaza succes si datorita simplitatii, apasand necontenit aceleasi butoane. Politicienii sai profita de orice ocazie pentru a evidentia lucrurile rele facute de imigranti, iar apoi tac atunci cand se poarta prost germani sovini. Evenimentele din strainatate, cum ar fi revoltele recente din Franta, sunt amplificate ca avertismente privitor la ceea ce se intampla atunci cand natiunile isi dilueaza puritatea. Povestile de succes ale asimilarii nu sunt luate in considerare.

Prin astfel de mijloace, partidul a impins limitele a ceea ce germanii considera acceptabil. Cu toate acestea, in ciuda succesului aparent, partidul ramane, in esenta, o creatura aparte. Un sondaj recent privind atitudinile din landurile est-germane, realizat de cercetatori de la Universitatea Leipzig, a constatat ca mai mult de jumatate dintre sustinatorii AfD manifesta ostilitate fata de straini, in comparatie cu 20% sau chiar mai putin in cazul celorlalte partide. Acestia sunt cel putin de patru ori mai predispusi sa aprobe dictatura si de zece ori mai predispusi sa considere ca crimele naziste sunt exagerate. Germanii obisnuiti par constienti de aceasta diferenta. Intr-un alt sondaj recent, de aceasta data la nivel national, 65% dintre respondenti au afirmat ca partidul reprezinta o amenintare pentru democratie. Chiar si 10% dintre sustinatorii AfD au fost de acord.