The Super Models – documentarul care aduce la viata cele patru fabuloase modele ale modei din generatia X
Noul film despre primele patru doamne ale modellingului din anii ’80 si ’90 arata partea intunecata a industriei lor, dar si legatura autentica ce s-a creat intre ele.
Cindy, Christy, Naomi, Linda. Pentru femeile care au fost adolescente la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, acestea au fost Beatles-ii generatiei lor, potrivit The Guardian.
Si astfel, documentarul Apple TV+ The Super Models este, pentru o mare parte a generatiei X, ceea ce a fost Get Back al lui Peter Jackson pentru Boomers. O intalnire straniu de captivanta cu patru personaje celebre, vazute in singurul mod in care nu le-am mai vazut niciodata pana acum – ca fiinte umane obisnuite.
Exista povesti socante despre o industrie plina de rasism, de rusine corporala si de abuz de putere, dar cele mai uimitoare momente sunt cele anodine. Sa le auzi pe femei vorbind, sa le vezi fetele in largul lor, mai degraba decat inghetate in cele mai bune unghiuri.
Este ca si cum Muntele Rushmore a prins viata si cei patru presedinti au inceput sa vorbeasca.
In film apare Christy Turlington in timpul pandemiei de Covid, vizitandu-si mama pentru a o tunde in gradina, iar Naomi Campbell isi face reprosuri, in timp ce aprinde o tigara, pentru ca este singura fumatoare din grup.
Linda, cu un pulover cu gat si o palarie care ii ascund aproape in intregime fata, arata nesiguranta care inconjoara experimentul ei cu chirurgia estetica.
Documentarul imbina interviuri video cu femeile in prezent cu imagini de arhiva, inclusiv cu Linda in culisele unei prezentari Chanel si cu Cindy prezentand emisiunea House of Style de la MTV. Celelalte persoane care vorbesc sunt reduse la minimum, ceea ce pare corect; aceste femei isi spun propria poveste. Linda este inteligenta, foarte amuzanta, si cea care spune lucrurile direct: „Christy este cea mai frumoasa”.
Cindy, care se gandea sa obtina o diploma in inginerie chimica atunci cand cariera ei de modeling a luat avant, este profesionista si cu picioarele pe pamant. Ea spune ca a vazut slujba ca fiind angajata pentru a vinde o jacheta, nu ca fiind o fata care se lasa fotografiata pentru ca este draguta. (Naomi spune ca a gasit o modalitate de a o impiedica pe Cindy sa fie atat de matura si sensibila tot timpul: tequila).
Daca s-a nascut vreodata o femeie la locul potrivit, la momentul potrivit, pentru a conduce epoca imperiala a supermodelului, aceea a fost Naomi Campbell. Naomi „are prezenta. Este ca un magnet”, spune designerul John Galliano.
Hal Rubenstein, co-fondator al revistei InStyle, ii descrie pe scurt aura de podium: „Naomi avea un mers care practic spunea: „Da-te naibii din calea mea”.” Christy, in schimb, isi poarta frumusetea si celebritatea cu usurinta. Ea nici macar nu se numeste pe sine un supermodel, preferand „doar model… Eu numesc lucrurile asa cum sunt”.
Inima spectacolului este legatura autentica dintre cele patru. „Aceasta este clasa mea. Acesta este grupul cu care am ajuns la varsta maturitatii”, spune Christy. Naomi spune ca, atunci cand a fost trecuta cu vederea in favoarea unor modele albe, celelalte au sarit imediat sa o sprijine. „M-au sprijinit si au fost alaturi de mine. Linda le spunea oamenilor: daca nu o angajati pe Naomi, nu ma aveti pe mine.”
Dar partea intunecata este lumina reflectoarelor asupra unei culturi toxice care cantareste valoarea femeilor tinere in kilograme – cu cat mai putine, cu atat mai bine. Povestile despre lesinuri la sedintele foto, despre modele extrem de slabe carora li se spune sa mai slabeasca inca 1,5 kg, sunt spuse cu durere.
De asemenea, in film apare si cardul de modeling al lui Cindy Crawford, imprimat cu masurile taliei, soldului si bustului la jumatate de centimetru, cu sloganul brutal „EXCELENT SKIN, LEGS AND HAIR” (Piele, picioare si par excelente) cu majuscule deasupra chipului ei de adolescenta.
Atunci cand vorbesc despre banii pe care i-au castigat, ne dam seama ca – la fel ca fotbalistii din Premier League – nivelul superior al modelingului a trecut de la bine platit la sume exorbitante in doar cateva decenii. (Linda Evangelista a facut senzatie in 1990 cand a declarat ca nu se ridica din pat pentru mai putin de 10.000 de dolari. In zilele noastre, exista influenceri de care nu ati auzit niciodata care primesc de multe ori atat pentru a posta un selfie in care eticheteaza un nou luciu de buze pe Instagram, fara sa fie nevoie sa se dea jos din pat).
Filmul nu se da inapoi de la partea urata a lumii modei, dar ne permite si putina nostalgie. Asa cum spune Linda despre modul in care airbrushing-ul si tehnologia au schimbat lumea crearii de imagini: „In prezent, toata magia se intampla in post-productie. Dar in anii ’80 si la inceputul anilor ’90, toata acea magie se intampla exact in momentul in care auzeai „click”.”
