Toader nu a mai citit asa ceva. Scrisoarea furioasa a unui reputat profesor din Iasi la adresa „nerusinatului” din fruntea Ministerului de Justitie
Eugen Munteanu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, da publicitatii o scrisoare deschisa adresata lui Tudorel Toader in care afirma ca ii este „rusine ca Universitatea profesorilor mei si a mea, care m‑a primit, ca o alma mater, student, in urma cu 45 de ani, si pe care am servit‑o neintrerupt, a incaput pe mainile unui asemenea rector, nereprezentativ si nedemn!”.
Intr-o scrisoare publicata in Ziarul de Iasi, Munteanu are un mesaj foarte dur la adresa rectorului Universitatii AI Cuza, Tudorel Toader. „Draga Tudorele, ar trebui sa iti fie rusine ca persisti in a pastra functia de rector al primei universitati din tara noastra, dupa ce, ca ministru al „justitiei”, te‑ai angajat sa le asiguri impunitatea infractorilor de orice tip, mai ales a hotilor din avutul public, cautand tot felul de tertipuri spre a‑i scapa de pedeapsa cuvenita, care nu poate fi decat puscaria. Faci asta ingradind independenta justitiei si schilodind pe toate caile legile, pe care pretinzi ca le cunosti in calitate de expert! Care expert, Tudorele?”, scrie Munteanu.
Scrisoarea integrala:
Domnule judecator, va rog sa luati in seama ca textul de mai jos este un pamflet, adica un text literar din specia lirica, in care autorul isi exprima direct, mai frust si mai expresiv, propriile sentimente si idei, fara pretentia de a avea perfecta dreptate sau de a fi pe placul tuturor. In cazul in care voi fi dat in judecata pentru calomnie, va declar ca voi prezenta acest text ca proba a nevinovatiei mele, in respectivul eventual proces, dovedind, punct cu punct, veracitatea afirmatiilor mele. Mai declar ca sunt la curent, domnule judecator, cu datoria de a respecta demnitatea persoanei, a oricarei persoane, si ca sunt obligat, atat de lege, cat si de bunul simt, sa evit cuvintele si expresile jignitoare la adresa oricarei persoane, chiar si a acelora pe care le detest si le dispretuiesc din tot sufletul. Imi dau seama ca nu am dreptul sa folosesc intr‑o publicatie cuvinte precum „sobolan”, „porc”, „hot”, „mafiot”, „servitor” sau „sluga”, „mediocru”, „mincinos”, „lacom”, „impostor” etc., precum si orice injuratura din seria celor pe care bogata noastra limba romana ni le pune la dispozitie!
Acestea fiind zise, iata ce am de spus.
***
Draga Tudorele, ar trebui sa iti fie rusine ca persisti in a pastra functia de rector al primei universitati din tara noastra, dupa ce, ca ministru al „justitiei”, te‑ai angajat sa le asiguri impunitatea infractorilor de orice tip, mai ales a hotilor din avutul public, cautand tot felul de tertipuri spre a‑i scapa de pedeapsa cuvenita, care nu poate fi decat puscaria. Faci asta ingradind independenta justitiei si schilodind pe toate caile legile, pe care pretinzi ca le cunosti in calitate de expert! Care expert, Tudorele? Expertiza ta se afla la nivelul unui amarat de juristconsult de podgorie, nivel cu care ti‑ai si inceput cariera, ca marunt activist pecerist. La acelasi nivel, cred, ai si ramas! Poti sa te dai peste cap de o mie de ori, sa te lasi slavit cat poftesti de yesman‑ii cu care ti‑a placut intotdeauna sa te inconjori si sa ii asmuti impotriva mea, vei ramane pentru totdeauna ce ai fost destinat sa fii: un modest notar de tara, fara orizont, fara cultura, fara lecturi. Ce limba straina vorbesti, domʼ profesor, si cata latina pricepi, ca jurist? Ai scris cumva la viata ta un articol original de zece pagini si nu am dat eu peste el? Trepadusii tai ti‑au cerut vreodata sa prezinti un articol ISI original, cum ne cer noua, celorlalti?
Poti scrie sau rosti cateva fraze in limba romana fara poncife si expresii rasuflate, mieroase si tautologice, Tudorele? M‑ai intrebat, iti amintesti, imediat dupa ce te facusesi ales rector, pe un hol al Universitatii, daca, cunoscandu‑ne noi de tineri, de pe vremea cand organizam admiterea la Facultatea de Drept, „suntem in aceeasi barca”! Lipsit de spontaneitatea necesara am baiguit ceva ambiguu! N‑am indraznit sa iti spun ca nu te‑am votat si am suferit cand ai iesit rector al Universitatii a carei sigla am purtat‑o cu mandrie de zeci de ori in toata lumea! Iti raspund acum, clar: Nu, nu suntem in aceeasi barca! Eu sunt in barca celor care pierd mereu, dar nu isi pierd speranta! A celor care mai cred ca Romania poate fi o tara civilizata! A celor care nadajduiesc ca prostii, neobrazatii, impostorii, gregarii, analfabetii agresivi, asistatii sociali si pomanagii vor deveni pana la urma o minoritate si in tara noastra! A celor care spera ca ziaristii gascari si cumparati, politicienii fara tata si mama, indivizi cu educatie sumara sau madame exersate in cea mai veche meserie a maicii Eva, cu un vocabular de o mie de cuvinte, dar cu un tupeu fara limite, profesorii si medicii, judecatorii, avocatii sau procurorii corupti, episcopii simoniaci sau pederasti, politistii plescari si lasi, ca si delapidatorii sau afaceristii verosi vor disparea sau isi vor micsora samanta! A celor care simt ca inaintasii nostri, miile de tarani umili care au inalbit cu oasele lor campurile de lupta de la Vaslui, Calugareni, Marasesti sau Cotul Donului, merita niste urmasi mai demni decat noi! A celor pentru care cultura romaneasca, asa mica cum pare ea, este un edificiu magnific si fara pret! A celor invatati de parinti ca nu se cuvinte sa furi din avutul altuia, cu atat mai putin din cel public. A celor care au asimilat lectia unui fost presedinte american, care spunea ca, inainte de a‑i pretinde ceva, trebuie sa te intrebi ce ai dat tu tarii! A celor care si‑au lasat fiii si fiicele sa‑si caute un rost in lumea larga, in loc sa‑i „aranjeze” in slujbe, in universitatea noastra, ca pe propria mosie, cum ai facut‑o tu cu feciorul tau!
Tu insa, dupa ce ai devenit rector manipuland „cu maiestrie” patimi omenesti josnice precum lacomia si dorinta de parvenire, te‑ai „autosuspendat” – cine a mai pomenit vreodata asa ceva?! – ca sa te pui in slujba celor care iti asigura un cumul de pensii nerusinat de mari si nemeritate, niste smecheri si hotomani, care, unul, nu este in stare sa deprinda cu nici un chip folosirea corecta a prepozitiei pe ca marca a acuzativului in romana, iar altul, fost student repetent, si‑a „tras” latifundii intregi, cu balti cu tot, intr‑unul din cele mai sarace judete ale tarii! Pentru ei si intrega lor haita, a trebuit ca inventivitatea ziaristilor romani sa produca un nou cuvant: penali! Nu l‑am iubit deloc pe un Adrian Nastase! Mi‑a fost jena si in timpul guvernarii lui ca in tara mea nu s‑a putut gasi un prim‑ministru mai bun decat un intelectual pus pe capatuiala. Am ajuns acuma sa il respect cumva pe fostul prim-ministru pentru decenta de a se fi dus la puscarie, daca acesta a fost sa fie verdictul unui tribunal.
Revenind la noi doi, Tudorele, simptomul maximei nerusinari a fost pentru mine porunca pe care ai dat‑o ca parcarea din fata intrarii principale sa fie blocata, alandala, zi si noapte, de cele patru microbuze ale Universitatii, numai pentru ca sa nu se mai poata apropia nu stiu ce protestatar care sa te conteste! Din nou, ca pe propria mosie! (Aici ma autocenzurez! In petto, a urmat o serie de imprecatii din repertoriul soldatesc!) Da, asta a fost picatura care a umplut paharul! Pentru ca ambitia ta ciocoiasca sa fie satisfacuta, neputand sa parchez civilizat, fie si la miezul noptii, a trebuit sa car cu spinarea cateva cutii pline cu carti!
Sunt convins, Tudorele, ca nu iti va fi deloc rusine! Nu are de ce sa iti fie rusine, in raport cu valorile si criteriile dupa care ai fost educat si potrivit inteligentei si sensibilitatii cu care ai fost inzestrat! Mie insa mi‑e rusine! Mi‑e rusine ca Universitatea profesorilor mei si a mea, care m‑a primit, ca o alma mater, student, in urma cu 45 de ani, si pe care am servit‑o neintrerupt, a incaput pe mainile unui asemenea rector, nereprezentativ si nedemn!
Eugen Munteanu este profesor al Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si profesor invitat al Universitatilor din Jena si Viena.
