A fost nevoie ca lideri de opinie din tabăra văzută cu ochi buni de protestatari să intervină public și să atragă atenția că această contestare a Patriarhului, un pro-occidental în esență, poate deschide calea unor grupări pro-Rusia într-un final. Șeful Bisericii, care gafase în primele zile spunând că tinerii de la Colectiv ar fi trebuit să meargă la biserici, nu în cluburi, s-a repliat cu bunele sale instincte și preoți au apărut și au ținut slujbe la locul tragediei de la Colectiv.
10 ani mai târziu, situația e cu totul alta. Patriarhul Daniel este probabil la apogeul prestigiului și poziției sale în spațiul public.
Sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului simbolizează faptul că vechile conflicte cu tabăra urbană-occidentală-anticorupție-reformistă-liberală au fost depășite sau puse pe o pauză prelungită. Oricum, presiunea de altădată asupra Bisericii e diluată spre niveluri minime.
Prea puține contestări referitoare la costul catedralei, cost care între timp a pălit prin comparație cu sumele aruncate în diverse găuri negre, mai ales într-un an în care avem un deficit bugetar record. „Vrem spitale, nu catedrale” a cam pălit în condițiile în care avem sume enorme din bani europeni pentru spitale pe care nu suntem în stare să le facem. Prea puține referiri la corupția din Biserică. Chiar și scandalurile sexuale din interiorul BOR au fost lăsate în urmă.
Patriarhul a știut să navigheze printre toate acestea. Toți politicienii și oamenii publici, mulți dintre ei atei, alții care dacă există un Iad vor ocupa de asemenea locuri în față, s-au înghesuit ca la o ceremonie regală. Lucru de care nu este departe.
Ceremonia fost și un triumf al Patriarhului.
Dar când ești sus înseamnă și că există mult spațiu până jos. Când ești sus, aerul e tare și vânturile puternice.
Iar cea mai mare furtună pe care o are Patriarhul sub ochi e „furtuna extremistă”.
Călin Georgescu, George Simion, AUR și diverse mișcări se revendică toate de la Biserică. BOR s-a delimitat de asocierea cu ei, însă nu asta au făcut și numeroși, foarte numeroși ierarhi. Mulți dintre ei au făcut campanie pe față pentru aceștia. Grav, în condițiile în care era clar de mult că Georgescu este un pericol la adresa securității naționale a României.
Pentru BOR, pericolul nu vine însă de la aceștia. Sau e mai îndepărtat și mai subtil, pentru că e mai degrabă o pervertire a credinței și tradiției și ducere în misticism, credințe New Age și rusofilie geopolitică.
Provocare vine de la ruperea armistițiului cu „partida occidentală”. Sau mai precis partea mai liberală a acestei „partide”, în condițiile în care o altă parte este mult mai favorabilă BOR.
Pentru că „partida occidentală” nu vede cu ochi buni sprijinul primit direct în biserici, campania electorală pe față, de care beneficiază unii precum Georgescu și Simion.
Acesta va fi pericolul cel mare pe care îl are de înfruntat Patriarhul.
Deocamdată însă, Patriarhul Daniel se poate bucura. E toamna triumfului său.
Vedem cum trecem iarna care, mai devreme sau mai târziu, va veni înainte de primăvară.