Trei asociatii ale magistratilor explica simplu decizia CJUE: „Sectia Speciala nu mai poate functiona”
Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania, Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor si Asociatia Initiativa pentru Justitie a anuntat marti, in urma deciziei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, ca „Guvernul Romaniei si Parlamentul Romaniei trebuie sa promoveze, respectiv sa adopte imediat toate modificarile legislative ce rezulta din rapoartele MCV”. Una dintre acestea este desfiintarea Sectiei Speciale.
Cele trei asociatii considera ca decizia CJUE este una „istorica”. ”In consecinta, Directia Nationala Anticoruptie si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si-au redobandit, ca parchete specializate, competenta de a ancheta magistratii, iar SIIJ nu mai poate functiona”, anunta magistratii, intr-un comunicat de presa.
Comunicatul integral al celor trei asociatii:
Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania, Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor si Asociatia Initiativa pentru Justitie saluta hotararea istorica a Marii Camere a Curtii de Justitie a Uniunii Europene pronuntata in cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 si C-397/19, fiind incununat efortul nostru extraordinar, pe fondul unor piedici si hartuieli interne (in materie disciplinara sau chiar penala) la care au fost expusi membrii asociatiilor sau simplii sustinatori ai demersurilor legale ale acestora, in opozitie cu organismele nationale a caror organizare si/sau functionare este dovedita ca fiind contrara dreptului Uniunii Europene.
Astfel, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotarat ca:
Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare si de verificare a progresului realizat de Romania in vederea atingerii anumitor obiective de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei este obligatorie in toate elementele sale pentru Romania atat timp cat nu a fost abrogata. Obiectivele de referinta care figureaza in anexa la aceasta urmaresc sa asigure respectarea de catre acest stat membru a valorii statului de drept prevazuta la articolul 2 TUE si au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, in sensul ca acesta din urma este tinut sa ia masurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, tinand seama in mod corespunzator, in temeiul principiului cooperarii loiale prevazut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele intocmite de Comisie pe baza Deciziei 2006/928, in special de recomandarile formulate in rapoartele mentionate.
Curtea a constatat ca:
”177 In aceste conditii, pentru a se conforma obiectivelor de referinta enuntate in anexa la Decizia 2006/928, Romania trebuie sa tina seama in mod corespunzator de cerintele si de recomandarile formulate in rapoartele intocmite de Comisie in temeiul acestei decizii. In special, acest stat membru nu poate adopta sau mentine in domeniile acoperite de obiectivele de referinta masuri care ar risca sa compromita rezultatul pe care acestea il prevad. In cazul in care Comisia exprima intr‑un astfel de raport indoieli cu privire la compatibilitatea unei masuri nationale cu unul dintre obiectivele de referinta, revine Romaniei sarcina de a colabora cu buna‑credinta cu aceasta institutie pentru a surmonta, cu respectarea deplina a acestor obiective de referinta si a dispozitiilor tratatelor, dificultatile intampinate cu privire la realizarea obiectivelor de referinta mentionate.”
Reglementarile care guverneaza organizarea justitiei in Romania, cum sunt cele referitoare la numirea interimara in functiile de conducere ale Inspectiei Judiciare si la infiintarea in cadrul Ministerului Public a unei Sectii pentru investigarea infractiunilor din justitie, intra in domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928, astfel incat acestea trebuie sa respecte cerintele care decurg din dreptul Uniunii si in special din valoarea statului de drept prevazuta la articolul 2 TUE.
Articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum si Decizia 2006/928 trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale adoptate de guvernul unui stat membru care ii permite acestuia din urma sa faca numiri interimare in functiile de conducere ale organului judiciar insarcinat cu efectuarea cercetarilor disciplinare si cu exercitarea actiunii disciplinare impotriva judecatorilor si a procurorilor fara respectarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national atunci cand aceasta reglementare este de natura sa dea nastere unor indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activitatii respectivilor judecatori si procurori sau de control politic al acestei activitati.
In hotararea sa, CJUE a retinut in mod clar urmatoarele aspecte:
”200 Prin urmare, dat fiind ca persoanele care ocupa functiile de conducere in cadrul unui astfel de organ pot exercita o influenta determinanta asupra activitatii acestuia, normele care guverneaza procedura de numire in aceste functii trebuie sa fie concepute, dupa cum a aratat in esenta domnul avocat general la punctul 269 din Concluziile prezentate in cauzele C‑83/19, C‑127/19, C‑195/19, C‑291/19 si C‑355/19, astfel incat sa nu poata da nastere niciunei indoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor si a functiilor organului mentionat ca instrument de presiune asupra activitatii judiciare sau de control politic al acestei activitati. (…)
205 Mai exact, o reglementare nationala poate genera indoieli precum cele mentionate la punctul 200 din prezenta hotarare atunci cand are ca efect, fie si cu titlu provizoriu, sa permita guvernului statului membru in cauza sa faca numiri in functiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetarile disciplinare si de a exercita actiunea disciplinara impotriva judecatorilor si a procurorilor cu incalcarea procedurii ordinare de numire prevazute de dreptul national.”
Articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum si Decizia 2006/928 trebuie interpretate in sensul ca se opun unei reglementari nationale care prevede infiintarea in cadrul Ministerului Public a unei sectii specializate care are competenta exclusiva de a ancheta infractiunile savarsite de judecatori si de procurori fara ca infiintarea unei astfel de sectiisa fie justificata de imperative obiective si verificabile legate de buna administrare a justitiei si sa fie insotita de garantii specifice care sa permita, pe de o parte, sa se inlature orice risc ca aceasta sectie sa fie folosita ca instrument de control politic al activitatii respectivilor judecatori si procurori susceptibil sa aduca atingere independentei acestora si, pe de alta parte, sa se asigure ca respectiva competenta poate fi exercitata in privinta acestora din urma cu respectarea deplina a cerintelor care decurg din articolele 47 si 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
De altfel, CJUE retine in mod clar ca:
”215 In speta, in primul rand, desi Consiliul Superior al Magistraturii a sustinut in fata Curtii ca infiintarea SIIJ se justifica prin necesitatea de a proteja judecatorii si procurorii impotriva unor plangeri penale arbitrare, din dosarul aflat la dispozitia Curtii reiese ca expunerea de motive a acestei legi nu indica nicio justificare legata de imperative intemeiate pe buna administrare a justitiei, aspect a carui verificare este totusi de competenta instantelor de trimitere, tinand seama de ansamblul elementelor pertinente.
216 In al doilea rand, o structura autonoma in cadrul Ministerului Public cum este SIIJ, care are sarcina de anchetare a infractiunilor savarsite de judecatori si de procurori, intrucat ar putea fi perceputa, in functie de normele care reglementeaza competentele, compunerea si functionarea unei astfel de structuri, precum si de contextul national relevant, ca urmarind instituirea unui instrument de presiune si de intimidare a judecatorilor si intrucat ar putea conduce, asadar, la o aparenta de lipsa de independenta sau de impartialitate a acestor judecatori, este susceptibila sa aduca atingere increderii pe care justitia trebuie sa o inspire justitiabililor intr‑o societate democratica si intr‑un stat de drept.
217 In aceasta privinta, din dosarul aflat la dispozitia Curtii reiese ca introducerea la SIIJ a unei plangeri penale impotriva unui judecator sau a unui procuror este suficienta pentru ca aceasta sa deschida o procedura, inclusiv atunci cand plangerea este introdusa in cadrul unei anchete penale in curs privind o alta persoana decat un judecator sau un procuror, aceasta din urma ancheta fiind astfel transferata SIIJ, indiferent de natura infractiunii imputate magistratului si de probele invocate impotriva sa. Chiar si in ipoteza in care ancheta in curs priveste o infractiune care este de competenta unei alte sectii specializate din cadrul Ministerului Public, precum DNA, cauza este de asemenea transferata SIIJ atunci cand este vizat un judecator sau un procuror. In sfarsit, SIIJ poate exercita cai de atac impotriva deciziilor solutionate anterior infiintarii sale sau poate retrage o cale de atac formulata de DNA, de DIICOT sau de procurorul general in fata instantelor superioare.
218 Potrivit indicatiilor furnizate de instantele de trimitere, sistemul astfel instituit ar permite sa fie formulate plangeri in mod abuziv, printre altele pentru a interveni in cauze sensibile in curs, in special cauze complexe si mediatizate legate de coruptia la nivel inalt sau de criminalitatea organizata, intrucat, in cazul depunerii unei asemenea plangeri, dosarul ar intra in mod automat in competenta SIIJ.
219 Din elementele aflate la dispozitia Curtii si din Raportul Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu din 22 octombrie 2019 privind progresele realizate de Romania in cadrul mecanismului de cooperare si de verificare [COM(2019) 499 final, p. 5] reiese ca exemple practice luate din activitatile SIIJ sunt de natura sa confirme realizarea riscului, mentionat la punctul 216 din prezenta hotarare, ca aceasta sectie sa se asemene unui instrument de presiune politica si sa intervina pentru a schimba cursul anumitor anchete penale sau al unor proceduri judiciare privind, printre altele, fapte de coruptie la nivel inalt intr‑un mod care ridica indoieli cu privire la obiectivitatea sa, aspect a carui apreciere revine instantelor de trimitere, conform jurisprudentei amintite la punctul 201 din prezenta hotarare.”
Articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unei reglementari nationale care guverneaza raspunderea patrimoniala a statului si raspunderea personala a judecatorilor pentru prejudiciile cauzate printr‑o eroare judiciara si care defineste notiunea de „eroare judiciara” in termeni generali si abstracti. In schimb, aceleasi dispozitii trebuie interpretate in sensul ca se opun unei astfel de reglementari atunci cand prevede ca constatarea existentei unei erori judiciare, efectuata in cadrul procedurii prin care se urmareste angajarea raspunderii patrimoniale a statului si fara ca judecatorul vizat sa fi fost ascultat, se impune in cadrul procedurii subsecvente privind o actiune in regres prin care se urmareste angajarea raspunderii personale a acestuia si atunci cand nu contine, de maniera generala, garantiile necesare pentru a se evita ca o asemenea actiune in regres sa fie folosita ca instrument de presiune asupra activitatii jurisdictionale si pentru a se asigura respectarea dreptului de aparare al judecatorului vizat, astfel incat sa fie inlaturata, in perceptia justitiabililor, orice indoiala legitima referitoare la impenetrabilitatea judecatorilor in privinta unor elemente exterioare susceptibile sa orienteze deciziile acestora si sa fie exclusa o lipsa a aparentei de independenta sau de impartialitate a acestor judecatori, de natura sa aduca atingere increderii pe care justitia trebuie sa o inspire acelorasi justitiabili intr‑o societate democratica si intr‑un stat de drept.
Principiul suprematiei dreptului Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unei reglementari de rang constitutional a unui stat membru, astfel cum este interpretata de instanta constitutionala a acestuia, potrivit careia o instanta inferioara nu este autorizata sa lase neaplicata din oficiu o dispozitie nationala care intra in domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 si pe care o considera, in lumina unei hotarari a Curtii, ca fiind contrara acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.
Instanta nationala care trebuie sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului Uniunii Europene, are obligatia de a asigura efectul deplin al acestor dispozitii, inlaturand, din oficiu daca este necesar, aplicarea oricarei dispozitii contrare a legislatiei nationale fara a trebui sa solicite sau sa astepte eliminarea prealabila a acestei dispozitii nationale pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional.
Astfel, ca urmare a hotararii pronuntate astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, dispozitiile legislative nationale privind Sectia pentru Investigarea Infractiunilor din Justitie (SIIJ) nu se mai pot aplica, din pricina contrarietatii cu dreptul Uniunii Europene. In consecinta, Directia Nationala Anticoruptie si Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si-au redobandit, ca parchete specializate, competenta de a ancheta magistratii, iar SIIJ nu mai poate functiona.
De asemenea, prevederile legislative nationale privind numirea interimara a inspectorului-sef al Inspectiei Judiciare nu se vor mai aplica, din pricina contrarietatii cu dreptul Uniunii Europene. Toate actele emise in perioada interimatului de acest inspector-sef (intre care Regulamentul de organizare si functionare a Inspectiei Judiciare ori actele de numire in functie a unor inspectori selectati in acest temei, inclusiv inspectorul-sef) sunt nule (principiul dominoului).
Toate Rapoartele MCV vor trebui luate in considerare in mod corespunzator de Romania, tinand seama de cerintele principiului cooperarii loiale prevazut la articolul 4 alineatul (3) din TUE. In acest temei, nu vor mai putea fi ignorate de nicio autoritate publica interna din Romania, nici macar de Curtea Constitutionala.
In baza art. 148 alin.(2) si (4) din Constitutia Romaniei, (”Integrarea in Uniunea Europeana”), ”Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).”
Prin urmare, hotararea de astazi a CJUE este obligatorie pentru toate cele trei puteri statale, care trebuie sa o aduca la indeplinire. Guvernul Romaniei si Parlamentul Romaniei trebuie sa promoveze, respectiv sa adopte imediat toate modificarile legislative ce rezulta din rapoartele MCV. Consiliul Superior al Magistraturii are obligatia de a garanta in mod real independenta justitiei si de a nu mai permite hartuirea abuziva a magistratilor incomozi.
Nerespectarea unei hotarari pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene poate determina Curtea sa impuna sanctiuni financiare, sub forma unei sume forfetare si/sau a unei plati zilnice. Sanctiunile sunt calculate tinand seama de importanta normelor incalcate si impactul incalcarii asupra intereselor generale si private, perioada in care nu a fost aplicat dreptul UE, capacitatea statului membru de a plati (amenzile trebuie sa aiba un efect disuasiv). Suma este propusa de Comisia Europeana si poate fi modificata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in hotararea sa.
Solicitam tuturor comentatorilor sa isi bazeze reactiile publice pe o activitate documentara onesta si completa, asupra tuturor elementelor factuale, studiind, in primul rand, motivarea hotararii istorice a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, al carei continut nu poate fi mistificat, evitandu-se promovarea in spatiul public a unor interpretari formulate cu rea-credinta.
Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania
Asociatia Miscarea pentru Apararea Statutului Procurorilor
Asociatia Initiativa pentru Justitie
