Vinerea trecută, liderii Arabiei Saudite, Turciei și Pakistanului au semnat la Mecca un acord comun de apărare, care prevede că un atac asupra uneia dintre cele trei țări va fi considerat un atac asupra tuturor. Acordul prevede, de asemenea, o coordonare militară sporită, inclusiv schimbul de informații, instruire, logistică și cooperare în domeniul industrial de apărare, relatează Katimerini.
Într-un sens mai larg, această evoluție este în concordanță cu poziția de lungă durată a Chinei conform căreia statele din Orientul Mijlociu ar trebui să joace un rol principal în modelarea securității regionale, mai degrabă decât să se bazeze pe o putere externă. Beijingul promovează ceea ce numește „securitate comună, cuprinzătoare, cooperativă și durabilă”.
Este demn de remarcat, totuși, că acordul nu semnalează o ruptură fundamentală între statele din regiune și dependența americană. Cu toate acestea, indică apariția unei ordini de securitate mai multipolare în Orientul Mijlociu. Această schimbare funcționează în favoarea Chinei: Beijingul câștigă spațiul necesar pentru a-și extinde influența politică și exporturile de arme, în timp ce statele din regiune își asumă o responsabilitate mai mare pentru propria securitate.
Potrivit analiștilor, există trei moduri în care Beijingul ar putea beneficia de pe urma acordului.
„Până în prezent, China a evaluat pozitiv acordul, deoarece reprezintă o diversificare a aranjamentelor de securitate în Orientul Mijlociu, ceea ce limitează rolul central al SUA ca garant al securității”, a declarat pentru Al-Monitor Yun Sun, cercetător senior și director al programului pentru China la Centrul Stimson.
Potrivit cercetătorului, China urmărește această diversificare a securității de ani de zile. În 2022, în timpul vizitei președintelui chinez Xi Jinping în Arabia Saudită, Beijingul a declarat că va sprijini statele din Golf în menținerea securității lor și construirea unei arhitecturi de securitate „noi și cuprinzătoare” pentru Golf.
Aceasta nu înseamnă că Beijingul încearcă să înlocuiască Washingtonul ca garant al securității în regiune. China nu are atât prezența militară regională, cât și, până în prezent, dorința de a-și asuma acest rol. Cu toate acestea, un peisaj de securitate mai multipolar ar putea oferi Beijingului o posibilitate mai mare de a-și aprofunda relațiile cu statele din regiune.
Pakistanul este unul dintre cei mai apropiați parteneri de apărare ai Chinei, precum și un cumpărător important de arme chinezești. Cele două țări au dezvoltat o cooperare extinsă, de la avioane de vânătoare și submarine până la producția comună de vehicule aeriene fără pilot. De exemplu, avionul de vânătoare JF-17 al Pakistanului, coloana vertebrală a forțelor sale aeriene, este produsul unei societăți mixte sino-pakistaneze.
Pakistanul este, de asemenea, singura putere nucleară dintre cele trei țări care au semnat acordul de la Mecca. „ Având în vedere influența covârșitoare a Chinei în Pakistan, acest lucru contribuie indirect la creșterea influenței chineze”, a spus Sun.
Pe măsură ce Pakistanul se integrează din ce în ce mai mult în aranjamentele de securitate din Golf și din Orientul Mijlociu în sens larg, sistemele, programele de instruire și rețelele de mentenanță construite de China ar putea deveni mai importante.
Războiul cu Iranul a evidențiat rolul central al dronelor, rachetelor și apărării aeriene în securitatea din Golf. China se află într-o poziție avantajoasă pe această piață, deoarece poate oferi drone și sisteme de apărare aeriană relativ ieftine.
Acordul de la Mecca ar putea face armele chinezești și mai atractive. O coordonare sporită în domeniul apărării între Arabia Saudită, Pakistan și Turcia ar putea crea cerere pentru sisteme de interoperabilitate, antrenament comun și cooperare industrială. Utilizarea îndelungată de către Pakistan a echipamentelor chinezești oferă Beijingului un avantaj semnificativ față de unul dintre statele membre ale acordului.