În timp ce Ucraina caută metode improvizate și economice pentru a distruge dronele rusești, România a folosit avioane de luptă F-16 și rachete aer-aer pentru a neutraliza cele trei drone care au pătruns în spațiul aerian național în trei zile consecutive din săptămâna trecută.
Diferența ridică o întrebare: ar putea România folosi și ea metode mai ieftine pentru combaterea dronelor, în locul unor interceptări care implică aeronave de milioane de euro și armament sofisticat?
Ucraina a fost obligată să dezvolte metode noi de combatere a dronelor deoarece se confruntă cu atacuri masive și repetate. Dronele Shahed lansate de Rusia sunt relativ ieftine comparativ cu sistemele clasice de apărare aeriană, iar utilizarea permanentă a rachetelor sofisticate împotriva lor ar epuiza rapid stocurile militare – de altfel analiștii militari nu exclud ca tocmai aceasta să fie explicația pentru „invazia” de drone rusești din ultimele zile.
Una dintre cele mai neobișnuite soluții este folosirea avioanelor Yak-52, aparate de antrenament proiectate în perioada sovietică. În imaginile apărute public în urmă cu câteva zile un militar ucrainean aflat în cabina din spate trage cu mitraliera asupra unei drone Shahed, care este distrusă în aer.
De asemenea, Ucraina dezvoltă drone-interceptor cu costuri reduse, destinate special combaterii dronelor de atac. Logica este simplă: pentru a învinge un număr mare de drone ieftine este nevoie de mijloace care să nu coste de zeci de ori mai mult decât ținta.
În cazul României, situația este diferită. Cele trei drone doborâte în iulie 2026 au fost interceptate de avioane F-16 ale Forțelor Aeriene Române, care au folosit rachete pentru neutralizarea țintelor.
Primul incident a avut loc pe 24 iulie, când o dronă Shahed a pătruns în spațiul aerian românesc pe direcția Sulina–Brăila–Fetești–Buzău. Un F-16 a angajat ținta și a distrus-o deasupra unei zone nelocuite din județul Buzău. Alte două drone au fost doborâte în zilele următoare, una în apropierea frontierei cu Ucraina și una deasupra Mării Negre.
Întrebarea privind folosirea unor metode mai ieftine este însă legitimă: de ce România nu utilizează avioane ușoare, drone-interceptor sau arme automate împotriva unor ținte precum Shahed?
Un prim răspuns ține de statutul României ca stat NATO. Forțele Aeriene Române nu operează într-un război de supraviețuire, ci într-un cadru de apărare colectivă, unde identificarea sigură a țintei, reducerea riscurilor pentru populație și respectarea procedurilor sunt prioritare.
Un F-16 oferă capacități pe care un avion ușor nu le poate garanta: senzori avansați, identificare la distanță, comunicații integrate cu sistemele NATO și posibilitatea de a angaja ținta în condiții controlate.
Pe de altă parte, experiența Ucrainei arată că această abordare are o limită economică. Într-un scenariu cu sute de drone lansate simultan, nicio țară nu își poate permite să răspundă exclusiv cu cele mai scumpe arme disponibile.
Specialiștii militari vorbesc tot mai mult despre necesitatea unei apărări aeriene stratificate: sisteme sofisticate pentru amenințări majore și soluții ieftine pentru dronele produse în masă.
Un astfel de sistem ar putea include: drone-interceptor; sisteme electronice de bruiaj; tunuri antiaeriene moderne; arme automate cu senzori; sisteme radar dedicate dronelor mici; mijloace aeriene cu cost redus.
Remarkable onboard footage from a Ukrainian Yak-52 backseat gunner shooting down Russian Shahed attack drones from an open cockpit with his rifle. pic.twitter.com/1r1jFiTc6T
— OSINTtechnical (@Osinttechnical) July 25, 2026