Ucraina intră într-o nouă fază politică. Volodimir Zelenski, prins între război, pace și propria putere

După aproape patru ani în care războiul a suspendat aproape complet competiția politică internă, Ucraina începe să dea semne clare de reanimare politică. În spatele frontului militar, o altă bătălie, mai discretă, dar la fel de decisivă, se desfășoară la Kiev, lupta pentru control, legitimitate și viitorul puterii. În centrul acestei confruntări se află președintele Volodimir Zelenski, liderul care a simbolizat rezistența ucraineană, dar care este acum obligat să gestioneze un peisaj politic intern tot mai fragmentat.

Timp de mai multe săptămâni, statul ucrainean a funcționat într-un vid instituțional periculos. Lipsa unui ministru al energiei, într-un moment în care infrastructura electrică este ținta zilnică a bombardamentelor rusești, a expus vulnerabilități majore. Absența unui ministru al justiției, exact când un scandal de corupție ajunsese în cercul apropiat al președintelui, a subminat credibilitatea discursului anticorupție. În paralel, lipsa unui șef al administrației prezidențiale a îngreunat coordonarea negocierilor sensibile cu Statele Unite, principalul aliat militar și financiar al Kievului.

Instanța decide că TikTok poate continua să funcționeze în Canada. Cel puțin deocamdată

Guvernul german se opune participării țării la consiliul pentru pace al lui Trump. Nici Slovenia nu va accepta invitația

Această acumulare de blocaje administrative a coincis cu intensificarea discuțiilor despre pace, transformând disfuncționalitatea guvernamentală într-un risc strategic. Răspunsul lui Zelenski a venit sub forma unei remanieri ample, una dintre cele mai importante de la începutul invaziei ruse, menită să închidă rapid breșele instituționale și să transmită partenerilor externi că statul ucrainean rămâne funcțional.

Remanierea marchează însă mai mult decât o simplă corecție tehnică. Ea semnalează o schimbare de paradigmă politică. În primii ani de război, Zelenski a guvernat aproape fără opoziție, sprijinit de un consens național excepțional și de un Parlament care a validat, în mare măsură, deciziile Președinției. Acest consens începe acum să se fisureze.

Scandalul de corupție dezvăluit în noiembrie de agențiile anticorupție ale Ucrainei, care vizează deturnarea a aproximativ 100 de milioane de dolari prin compania nucleară de stat, a acționat ca un catalizator. Demisiile forțate ale unor figuri apropiate de Zelenski au afectat percepția controlului total al puterii și au alimentat tensiuni inclusiv în interiorul partidului prezidențial, Slujitorul Poporului.

Pentru prima dată de la începutul războiului, parlamentarii își reevaluează pozițiile. După ani de marginalizare în procesul decizional, mulți văd actuala criză drept o oportunitate de a-și recâștiga influența. Astfel, votul pentru noile numiri ministeriale nu mai este o formalitate, ci un test politic real pentru Zelenski.

Această dinamică este amplificată de perspectiva alegerilor postbelice. Deși legea marțială interzice scrutinurile pe durata conflictului, orice acord de pace ar deschide aproape imediat drumul către alegeri prezidențiale și parlamentare. În acest context, portofoliile ministeriale devin poziții fragile, cu durată limitată și risc reputațional ridicat. Nu este întâmplător că mai mulți politicieni influenți au refuzat funcții-cheie, în special Ministerul Energiei, considerat aproape imposibil de gestionat în condiții de război.

Numirea lui Kirilo Budanov ca șef al administrației prezidențiale a devenit rapid simbolul acestor manevre politice complexe. Extrem de popular în rândul opiniei publice și asociat cu operațiuni secrete împotriva Rusiei, Budanov este perceput și ca un potențial rival politic. Unii analiști văd această mutare ca o tentativă de a-i limita autonomia, alții ca pe un semnal că Zelenski încearcă să controleze sau să pregătească tranziția viitoare a puterii.

Decizia are și o dimensiune externă clară. Budanov are relații solide cu Statele Unite și a fost implicat în programe de instruire sprijinite de CIA. Într-un moment în care sprijinul occidental este tot mai condiționat de reforme și rezultate politice, consolidarea canalelor de comunicare cu Washingtonul este esențială pentru Kiev.

În același registru strategic se înscrie și propunerea ca Mihailo Fedorov, unul dintre cei mai loiali colaboratori ai lui Zelenski, să preia Ministerul Apărării. Mutarea sugerează dorința președintelui de a menține controlul asupra sectoarelor-cheie ale statului, chiar și în condițiile unei politici interne mai competitive.

Ucraina se află astfel într-un moment de tranziție extrem de delicat. Războiul continuă, pacea rămâne incertă, iar politica internă se reactivează exact când stabilitatea este mai fragilă. Zelenski este forțat să treacă de la guvernarea bazată aproape exclusiv pe unitate națională și autoritate morală la una construită pe negociere, compromis și echilibru instituțional.

Sfârșitul războiului, indiferent de forma pe care o va lua, va marca și finalul unei ere politice. Modul în care Zelenski gestionează această perioadă, între reformă și autoprotecție, între deschidere și control, va decide dacă va rămâne arhitectul victoriei sau va deveni o figură contestată într-o Ucraină care începe, din nou, să facă politică.