UE contribuie la finanțarea războiului lui Putin. În timp ce condamnă Kremlinul, Europa cumpără mai mult gaz rusesc decât oricând

Adaugă ca sursă preferată pe Google

În ultimele câteva săptămâni, toți cei care sunt de partea Ucrainei au fost în măsură să se bucure de o plăcere rară. Dronele ucrainene au atacat, noapte de noapte, rafinării și petroliere rusești. Benzinării de pe tot cuprinsul Rusiei au secat. În filmări se vede cum se încing bătăi la cozile la benzină. Pentru o țară căreia îi place să se mândrească drept o superputere energetică, este o umilință.

Germania își extinde centrul de cercetare a dronelor ca răspuns la întețirea atacurilor rusești

Tudose atacă: ”Bolojan parcă e reclamă la foame și frig/ Eu aș negocia cu AUR”

Daunele sunt reale. Însă ar trebui să fim onești în privința surselor din care își procură, de fapt, Vladimir Putin banii. Pentru că nu-i obține din benzina vândută în țară. Îi obține din țițeiul și gazul exportate. Anul trecut, aceste exporturi au vărsat 88 de miliarde de lire euro în bugetul Rusiei. Sunt acei bani cu care sunt plătiți soldații, sunt fabricate rachetele și este perpetuat războiul, relateaza The Telegraph.

Așadar, dacă ne dorim să oprim războiul, aceasta este ținta, scrie sursa citată. Oprim veniturile din petrol și gaze și automat oprim și războiul. Chiar este atât de simplu.

Și în acest punct ar fi trebuit să intervină, teoretic, Occidentul. Și, dacă i-am asculta pe cei de la Bruxelles, exact asta și facem. Luna trecută, UE și-a prezentat cea mai nouă rundă de sancțiuni contra Rusiei, care a vizat complexul militar-industrial, băncile și așa-zisa flotă din umbră, adică petrolierele perimate de care se folosește Putin pentru a fenta plafonarea prețului petrolului rusesc.

Deja s-a început lucrul la pachetul de sancțiuni numărul 21. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a rezumat atmosfera de la Bruxelles: „Cărămidă cu cărămidă dărâmăm fundațiile economiei de război a Rusiei”, a declarat ea.

Una spunem, alta facem: miliarde de euro ajung în continuare la Moscova

Sună dur. Sună serios. Numai că există o singură problemă: una spunem și alta facem. Săptămâna aceasta, organizația activistă din domeniul energiei Urgewald și-a publicat analiza privind importurile de gaz rusesc din prima jumătate a anului. Concluziile sunt uluitoare: în mai puțin de șase luni, Uniunea Europeană a cumpărat cantități record de gaz lichefiat rusesc. Valoarea facturii s-a ridicat la aproape 5 miliarde de lire sterline, ceea ce reprezintă o creștere de 18% față de aceeași perioadă a anului 2025.

Europa a cumpărat aproape întreaga producție a celei mai importante uzine rusești, Iamal. Iar principalii importatori au fost Franța, Belgia și Spania. Nu este vorba de resturi de transporturi mai vechi care nu aveau unde să se ducă. Livrările de la Iamal spre Asia s-au prăbușit în aceeași perioadă cu aproape 75%. Europa nu a făcut vreo boacănă accidentală. Europa a optat să o facă, scrie The Telegraph.

Mai citiți încă o dată. În vreme ce liderii europeni se laudă că îi dărâmă Rusiei economia de război, cărămidă cu cărămidă, cumpărători europeni îi puneau Kremlinului în palmă 5 miliarde de lire pentru gazele sale. Și o făceau exact în acele luni în care Rusia făcea să plouă cu rachete asupra centralelor electrice, spitalelor și locuințelor ucrainenilor.

„Gândiți-vă ce înseamnă acest lucru. Noi aprobăm zeci de miliarde de lire în ajutoare militare și financiare pentru ca Ucraina să fie capabilă să respingă armata rusă. Și, concomitent, îi trimitem Rusiei miliarde de lire pe care ea le folosește pentru a-și finanța chiar armata în cauză. Cu o mână înarmăm victima și cu cealaltă plătim agresorul. Aceasta nu este o politică. Este o farsă”, notează autorul articolului din The Telegraph.

„Și este cu atât mai șocant dacă analizăm cum ne tratează Rusia, la rându-i, pe noi. Avioane militare rusești ne violează spațiul aerian. Drone rusești trec granița în Polonia și România. Vase rusești se învârt fără motiv prin Marea Baltică, pe deasupra cablurilor care ne asigură internet și energie. Un dispozitiv incendiar expediat cu avionul s-a aprins într-un depozit DHL din Birmingham.

Acesta nu este comportamentul unui partener comercial. Este comportamentul unui inamic. Unui inamic pe care noi îl plătim pentru gazele lui. Nu există vreun argument isteț care să poată să facă această situație acceptabilă.

Ani la rând ni s-a spus că Europa pur și simplu n-ar putea supraviețui fără energie rusească. Acel pretext a expirat între timp. Petrolul rusesc reprezintă acum sub 3% din importurile UE. Și cele de gaz sunt în scădere de ceva ani.

Volumele care încă mai sunt importate acum reprezintă o alegere, iar nu o necesitate. Sunt unele guverne care au decis că gazul un picuț mai ieftin valorează mai mult decât viețile care se pierd în Ucraina. Se înșală”, notează sursa citată.

Urgewald estimează valoarea acestor livrări la aproximativ șase miliarde de euro. Franța a fost cel mai mare cumpărător, cu 3,6 milioane de tone, urmată de Belgia, cu 2,9 milioane, și Spania, cu 2,7 milioane de tone.

Portul Zeebrugge, punct strategic pentru distribuirea gazului rusesc în Europa

Portul belgian Zeebrugge joacă un rol-cheie în acest proces. O mare parte din GNL-ul rusesc este transbordată acolo și, ulterior, distribuită în toată Europa. Germania beneficiază indirect, deoarece își aprovizionează o parte din gaze din Zeebrugge. Terminalele germane acoperă doar 10 până la 13% din cererea internă de gaze naturale. Aproximativ 40% din importurile de gaze naturale ale Germaniei ajung însă prin Belgia și Olanda.

Acolo, GNL-ul este descărcat, transformat înapoi în gaze naturale gazoase și apoi transportat în Germania prin conducte, explică focus.de. Partizanii acestui comerț vor sublinia că UE a și convenit deja să interzică importul de gaze lichefiate din Rusia. Adevărat. Dar interdicția nu va intra deplin în vigoare decât abia în 2027.

Între timp, achizițiile continuă și încă la niveluri-record, iar fiecare transport echivalează cu o nouă rundă de finanțare a Kremlinului. O interdicție care intră în vigoare după ce i-ai înmânat inamicului miliarde nu mai este cine știe ce interdicție, comentează The Telegraph.

„Dacă suntem serioși în privința apărării proprii și serioși în privința ajutării Ucrainei, nu există decât o singură cale onestă. Regatul Unit, UE și fiecare aliat trebuie să renunțe imediat și complet la petrolul și gazul Rusiei. Nu în 2027. Acum.

Fiecare baril și fiecare transport pe care refuzăm să-l cumpărăm constituie bani scoși direct din bugetul de război al lui Putin. Nu mai putem continua să spunem lucruri frumoase și să acționăm pe dos. Sunt ucraineni care mor opunând rezistență unei armate la a cărei finanțare contribuim și noi.

Dronele de deasupra rafinăriilor rusești ne arată ce înseamnă curajul. Cel mai mărunt lucru pe care l-am putea face noi este să încetăm să mai finanțăm tabăra adversă”, se arată în încheierea articolului din The Telegraph.

„Dacă suntem serioși în privința apărării proprii și serioși în privința ajutării Ucrainei, nu există decât o singură cale onestă. Regatul Unit, UE și fiecare aliat trebuie să renunțe imediat și complet la petrolul și gazul Rusiei. Nu în 2027. Acum.

Fiecare baril și fiecare transport pe care refuzăm să-l cumpărăm constituie bani scoși direct din bugetul de război al lui Putin. Nu mai putem continua să spunem lucruri frumoase și să acționăm pe dos. Sunt ucraineni care mor opunând rezistență unei armate la a cărei finanțare contribuim și noi.

Dronele de deasupra rafinăriilor rusești ne arată ce înseamnă curajul. Cel mai mărunt lucru pe care l-am putea face noi este să încetăm să mai finanțăm tabăra adversă”, se arată în încheierea articolului din The Telegraph. Nu mai există o continuare în materialul trimis inițial. Am păstrat textul până la final și am făcut doar corecturile gramaticale, de punctuație și cratimă, fără a adăuga conținut nou.