„Un mic experiment ingenios pe Lună”. Treapta unei rachete SpaceX s-a prăbuşit pe Lună cu aproape 8.700 km/h. Impactul ar putea ajuta viitoarele misiuni

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Treapta de rachetă ar cântări aproximativ 4.000 de kilograme, presupunând că întregul combustibil a fost consumat. Potrivit calculelor astronomilor, aceasta ar fi lovit emisfera nordică a Lunii cu o viteză de aproximativ 8.690 de kilometri pe oră.

„Nu există niciun pericol pentru Pământ”, a declarat purtătorul de cuvânt al NASA, Jimi Russell.

„NASA va continua să urmărească racheta-purtătoare în scopuri de instruire, precum şi să observe ulterior locul impactului în scopuri ştiinţifice”, a adăugat acesta.

Nouă ediţie TEZAUR cu dobânzi neimpozabile de până la 7,15% pe an lansată de luni

Bucureșteni împingând un troleibuz, o zi obișnuită în Capitală. Un motociclist a sărit în ajutor – VIDEO

NASA încearcă să identifice noul crater

Niciuna dintre sondele care orbitează Luna nu a reuşit să surprindă în timp real momentul coliziunii. Oamenii de ştiinţă vor compara imagini realizate înainte şi după impact pentru a identifica noul crater, proces care necesită timp pentru planificare şi execuţie.

Sonda sud-coreeană Danuri a avut cele mai mari şanse să înregistreze efectele imediate ale impactului, după ce a trecut prin apropierea zonei cu puţin timp înainte de momentul estimat al coliziunii.

Echipa misiunii a anunţat că eventualele imagini vor fi publicate numai după încheierea analizei realizate de institutele de cercetare, fără să indice o dată.

Lunar Reconnaissance Orbiter, sonda NASA aflată pe orbita Lunii, urmează să fie poziţionată pentru a fotografia zona impactului în următoarele zile.

Telescoapele terestre din America ar fi putut, de asemenea, să surprindă coliziunea. Confirmarea datelor şi prelucrarea imaginilor ar putea dura însă câteva ore sau zile.

Traiectorie influenţată de Soare şi de forţele gravitaţionale

Racheta Falcon 9 a fost lansată în ianuarie 2025 şi a transportat două module de aselenizare. Prima treaptă a revenit pe Pământ, în timp ce treapta superioară a rămas în spaţiu după ce a propulsat modulele spre Lună.

În cazul unor asemenea „misiuni de mare energie”, SpaceX efectuează o manevră pentru a se asigura că treapta a doua rămâne într-o poziţie sigură şi respectă normele aplicabile, a explicat Julianna Scheiman, directoarea programelor ştiinţifice şi Dragon ale companiei.

„Am făcut asta”, a afirmat Scheiman, explicând însă că activitatea solară şi forţele gravitaţionale au modificat ulterior traiectoria treptei de rachetă şi au îndreptat-o spre Lună.

„Şi eu sunt foarte entuziasmată să asist la această observaţie”, a adăugat reprezentanta SpaceX.

„Un mic experiment ingenios pe Lună”

Dr. Matt Bothwell, astronom la Universitatea Cambridge, a descris coliziunea drept un „mic experiment ingenios pe Lună”, dar a avertizat că spaţiul din apropierea Pământului devine din ce în ce mai aglomerat.

„Ar putea fi, în câteva decenii, dificil să trecem de orbita Pământului, deoarece spaţiul este atât de aglomerat. Se numesc deşeuri spaţiale şi ar trebui să ne facem griji în privinţa lor”, a declarat astronomul.

Impactul poate oferi informaţii despre praful lunar

O echipă de cercetători de la Laboratorul Naţional Los Alamos din New Mexico a arătat că evenimentul poate fi folosit pentru testarea metodelor de localizare a impacturilor pe suprafaţa Lunii.

„Acest eveniment oferă o oportunitate de a testa un proces de localizare a impacturilor pe suprafaţa lunară pentru viitoare experimente seismice, de a investiga dinamica prafului şi a norului de particule rezultate din evenimentele de impact pe Lună şi de a lua în considerare riscurile generate de impacturile cu deşeuri spaţiale artificiale”, au scris cercetătorii înaintea coliziunii.

NASA intenţionează să stabilească o prezenţă umană permanentă pe Lună, iar o mai bună înţelegere a obiectelor artificiale aflate pe orbita lunară şi a riscurilor provocate de acestea este considerată esenţială pentru viitoarele misiuni.

Suprafaţa Lunii este lovită frecvent de obiecte naturale, precum meteoroizii, însă impacturile cu obiecte artificiale sunt mai rare. În anii 1970, NASA a provocat în mod deliberat asemenea coliziuni în cadrul programului Apollo, pentru a obţine date seismice.