Un posibil risc pentru IQ-ul copiilor se poate ascunde în apa potabilă

Adaugă ca sursă preferată pe Google

În limbajul curent se vorbește despre fluorul din apă. Din punct de vedere chimic, acesta se găsește în principal sub forma ionului fluorură. Substanța poate proveni în mod natural din roci și sol sau poate fi adăugată controlat în apa potabilă, în anumite țări, pentru prevenirea cariilor.

Italia ar putea relua producția de energie nucleară până în 2035

Pofta de dulce nu apare întâmplător. Ce încearcă organismul să ne transmită

O revizuire sistematică publicată de Programul Național de Toxicologie din Statele Unite în 2024 și o meta-analiză apărută în JAMA Pediatrics în 2025 au reunit 74 de studii epidemiologice din zece țări. Dintre acestea, 64 au avut un design transversal, iar zece au urmărit participanții în timp. În total, 64 de cercetări au raportat o asociere inversă între expunerea la fluorură și scorurile IQ ale copiilor.

În analiza a 13 studii care au evaluat expunerea la nivel individual, o creștere de un miligram pe litru a concentrației fluorurii urinare a fost asociată statistic cu o scădere medie de 1,63 puncte a scorului IQ. Atunci când au fost luate în calcul numai studiile cu risc redus de erori sistematice, diferența medie a fost de 1,14 puncte.

Aceste cifre descriu o asociere calculată la nivelul unor grupuri și nu reprezintă o predicție pentru fiecare copil. Fluorura urinară reflectă expunerea totală provenită din apă, alimente, băuturi și produse dentare înghițite accidental. Valoarea poate varia și în funcție de hidratare sau de momentul recoltării probei.

Concentrația din apă schimbă interpretarea

Programul Național de Toxicologie a concluzionat, cu un grad moderat de încredere, că expunerile ridicate, precum cele estimate în zone în care concentrația din apă depășește 1,5 miligrame pe litru, sunt asociate în mod constant cu un IQ mai mic la copii.

Pentru apa cu o concentrație sub acest nivel, datele sunt mai puține și mai greu de interpretat. Analiza generală a studiilor care au măsurat direct fluorura din apă nu a identificat o asociere semnificativă statistic atunci când au fost incluse numai concentrații mai mici de 1,5 miligrame pe litru. Cercetătorii au precizat și că nu există suficiente informații pentru a stabili dacă nivelul de 0,7 miligrame pe litru influențează IQ-ul copiilor.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a ajuns în 2025 la o concluzie prudentă asemănătoare. Dovezile privind posibilele efecte asupra creierului aflat în dezvoltare nu pot fi ignorate, dar sunt neuniforme și insuficiente pentru concluzii clare la concentrații sub 1,5 miligrame pe litru. Potrivit instituției, apa potabilă din statele europene conține, de regulă, mai puțin de 0,3 miligrame pe litru.

Valoarea europeană de 1,5 miligrame pe litru reprezintă o limită maximă pentru apa potabilă. Ea nu este o concentrație recomandată pentru adăugarea fluorului și nu trebuie confundată cu nivelul folosit în programele de fluorizare controlată.

Asocierea nu dovedește singură existența unei cauze

Studiile incluse în analiză sunt observaționale. Ele pot identifica o legătură statistică, dar nu pot demonstra singure că fluorura este cauza directă a diferențelor de IQ. Dintre cele 74 de cercetări, 52 au fost evaluate ca având un risc ridicat de erori sistematice, iar 22 au fost considerate ca având un risc scăzut.

Ponderea mare a studiilor transversale reprezintă o limitare importantă. Aceste cercetări măsoară expunerea și performanța cognitivă într-un interval apropiat și pot reconstrui cu dificultate cantitatea de fluorură la care copilul a fost expus în timpul sarcinii sau în primii ani de viață.

Rezultatele pot fi influențate și de alți factori. Printre aceștia se numără expunerea la plumb sau arsen, aportul insuficient de iod, alimentația, veniturile familiei, educația părinților și diferențele dintre testele cognitive folosite. Comunitățile cu niveluri naturale ridicate de fluorură pot avea și alte caracteristici care afectează dezvoltarea copiilor.

Existența unor studii prospective și menținerea asocierii în unele analize cu risc mai redus de erori justifică preocuparea cercetătorilor. Semnalul trebuie investigat în continuare, dar nu poate fi transformat într-o certitudine despre efectul apei conforme asupra fiecărui copil.

Protecția împotriva cariilor rămâne importantă

Fluorura ajută smalțul dentar să reziste atacurilor acide și favorizează remineralizarea zonelor afectate. Din acest motiv, este folosită în pasta de dinți și, în anumite state, în programele de fluorizare a apei.

În Statele Unite, Serviciul de Sănătate Publică recomandă o concentrație de 0,7 miligrame pe litru pentru sistemele care fluorizază apa. Nivelul a fost stabilit pentru a păstra beneficiile asupra sănătății dentare și pentru a reduce riscul de fluoroză.

O revizuire Cochrane actualizată în 2024 a constatat că fluorizarea apei poate reduce ușor cariile din dentiția temporară și poate crește ușor proporția copiilor fără carii. Beneficiul observat în cercetările recente pare mai mic decât cel raportat în studiile realizate înainte de folosirea pe scară largă a pastei de dinți cu fluor.

Expunerea excesivă în perioada formării dinților poate produce fluoroză dentară, manifestată prin modificări ale aspectului smalțului. La concentrații mult mai ridicate și după expuneri îndelungate poate apărea fluoroza osoasă. Aceste efecte cunoscute confirmă importanța dozei și a duratei expunerii.

Ce pot face părinții fără să intre în panică

Primul pas este aflarea concentrației reale din apa consumată. Pentru apa din rețeaua publică, informația poate fi solicitată furnizorului sau verificată în buletinul de analiză. Pentru o fântână ori un puț privat este necesară testarea într-un laborator acreditat. Gustul, mirosul și limpezimea apei nu arată câtă fluorură conține aceasta.

Dacă rezultatul depășește limita legală locală, familia trebuie să solicite recomandări furnizorului de apă, autorității de sănătate publică și medicului. Fierberea nu elimină fluorura și poate concentra substanțele dizolvate prin evaporarea unei părți din apă. Nu toate filtrele casnice reduc fluorura, motiv pentru care trebuie ales un sistem certificat pentru acest scop.

Părinții nu ar trebui să renunțe automat la pasta de dinți cu fluor. Asociația Dentară Americană recomandă, de la apariția primului dinte până la vârsta de trei ani, o cantitate de pastă cât un bob de orez. Între trei și șase ani este recomandată o cantitate cât un bob de mazăre. Periajul trebuie supravegheat pentru ca pasta să fie scuipată și să nu fie înghițită.

Dovezile actuale arată că expunerea ridicată poate reprezenta un risc pentru neurodezvoltare, în timp ce efectele concentrațiilor mici trebuie cercetate mai bine. Măsurarea nivelului din apă, respectarea limitelor și evaluarea tuturor surselor de fluorură oferă o protecție mai bună decât deciziile luate din teamă.