Un stat inventat. Care-i povestea Transnistriei, urmatorul punct in care Rusia vrea sa arunce regiunea in aer

analize

Republica autoproclamata pro-rusa Transnistria, care e recunoscuta international ca parte a Moldovei, dar care nu e controlata de guvernul de la Chisinau, a cunoscut zilele acestea o situatie tensionata, dupa ce au fost atacate mai multe puncte de pe teritoriul sau.

Cel mai probabil, a fost vorba de ‚‚atacuri false’’ comise de rusi pentru a justifica mobilizarea populatiei din regiune pentru razboi si pentru a da un avertisment Moldovei sa inceteze sustinerea Ucrainei.

„Ceea ce se intampla in ultimele 24 de ore in regiunea transnistreana este o escaladare a tensiunilor. Analizele noastre, la aceasta ora, arata ca exista tensiuni intre diferite forte din interiorul regiunii interesate de destabilizarea situatiei. Acest lucru vulnerabilizeaza regiunea transnistreana si creeaza riscuri pentru Republica Moldova”, a declarat presedintele Republicii Moldova, Maia Sandu.

Dar ce este Transnistria – Republica Moldoveneasca Nistreana dupa numele sau oficial – si cum reuseste sa supravietuiasca acest mini-stat care venereaza Uniunea Sovietica dar e mai degraba un paradis al gangsterilor si personajelor dubioase din spatiul ex-sovietic?

Istoric, Transnistria nu are niciun precedent. Ea nu are o cultura distincta, nu a fost o entitate separata si nu e locuita de un ‚‚popor transnistrean’’.

Cele 3 populatii majore de pe teritoriul sau, romanii (moldovenii), rusii si ucrainenii, au fiecare in jur de 30% din populatie. Romanii erau pe primul loc, cu aproximativ 34% din totalul oficial de 475.000 de oameni al regiunii la recensamantul din 2015, dar proportia lor pare sa fi scazut din cauza emigrarii, mai ales in Uniunea Europeana si in teritoriul Republicii Moldova controlat de guvernul de la Chisinau.

Controlata permanent de state mai mari, Transnistria a aparut pentru prima data ca parte importanta a unei entitati distincte in 1924, atunci cand Uniunea Sovietica a creat Regiunea Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, devenita Republica Autonoma peste scurt timp, asadar un nivel crescut im ierahia din URSS. Aceasta inventie absolut artificiala a fost creata de dictatorul Stalin pentru a justifica pretentiile asupra Moldovei, care atunci era in totalitate in cadrul Romaniei dupa unirea din 1918. De altfel, moldovenii erau minoritari in aceasta regiune, in care populatia cea mai numeroasa era formata din ucraineni. Pentru Stalin a fost ocazia sa inventeze asa-numita ‚‚limba moldoveneasca’’, care era de fapt pur si simplu limba romana cu alt nume.

Transnistria a fost apoi alipita teritoriului a ce numim azi Republica Moldova dupa ce acesta a fost smuls sub amenintarea armelor de la Romania, in 1940.

A existat un teritoriu mai mare denumit Transnistria in cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar el a fost creat de Romania atunci cand armatele sale au insotit trupele Germaniei hitleriste pe teritoriul URSS din 1918, dupa ce a recuperat Basarabia istorica. Dupa ce trupele romanesti s-au retras in fata ofensivei sovietice, teritoriul cunoscut acum ca Transnistria a fost reintegrat Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti.

Deceniile de administratie sovietica au favorizat Transnistria predominant rusofona in dauna restului teritoriului RSS Moldovenesti, predominand romanofona. Astfel, aproape jumatate din industria Moldovei si 90% din productia sa de energie era concentrata in regiunea nistreana.

Proclamarea ‚‚independentei’’ si razboiul de pe Nistru

De ce e Transnistria acum o entitate separata?

Prima problema a rusofonilor din Transnistria a tinut de faptul ca noile autoritati ale Republicii Moldova, inca dinainte de ruperea URSS, au mizat mult pe renasterea identitatii romanesti si au impus limba romana cu caractere latine drept limba oficiala. In Transnistria, desi moldovenii / romanii constituiau cel mai mare bloc la sfarsitul anilor ’80, cu aproape 40% din populatie, rusii si ucrainenii impreuna aveau aproximativ 55%.

Atunci cand Uniunea Sovietica se prabusea si Republica Moldova alegea independenta si liderii sai doreau unirea cu Romania, fortele din Transnistria, ajutate sau chiar impinse de Rusia, au anuntat ca se opun acestui parcurs.

Transnistrenii au proclamat independenta fata de URSS la 25 august 1991, cu 2 zile inainte de Republica Moldova, din care faceau parte din punct de vedere legal. Autoritatile Republicii Moldova nu au recunoscut aceasta independenta si au revendicat intregul teritoriu transnistrean.

Un razboi a izbucnit intre fortele transnistrene inarmate de rusi, care includeau si voluntari sau mercenari din alte zone ale fostei URSS, si cele ale guvernului de la Chisinau.

Aflati in pericol sa piarda razboiul, transnistrenii au fost ajutati de Armata a 14-a a Rusiei, care se gasea pe teritoriul sau si care a devenit parte a conflictului, atacand trupele moldovenesti.

In cele din urma razboiul s-a terminat cu o incetare a focului in iulie 1992, situatia fiind foarte putin schimbata fata de inceputul razboiului. In timp ce guvernul de la Chisinau a cucerit cateva mici parti din centrul fasiei de pamant transnistrene, fortele regimului de la Tiraspol au cucerit si ele un mic teritoriu din zona Republicii Moldova propriu-zise, inclusiv orasul Tighina. In cele din urma, incetarea focului a avantajat autoproclamata Republica Nistreana, care a reusit sa pastreze controlul asupra celei mai mari parti a teritoriului.

Razboiul de pe Nistru risca sa se transforme intr-un conflict mai larg, iar Armata a 14-a actionat agresiv, comandantul sau Aleksandr Lebed chiar amenintand ca poate invada capitala Romaniei, Bucuresti, din cauza sprijinului – altfel redus – pe care il arata pentru Republica Moldova.

Independenta Transnistrei nu a fost recunoscuta de nimeni in acel moment, nici macar de Federatia Rusa. Mai tarziu, alte republici-fantoma create de Rusia si nerecunoscute de aproape nimeni, adica Abhazia, Osetia de Sud si Nagorno-Karabah au recunoscut la randul lor independenta Transnistriei.

Un alt satelit rusesc pentru controlul Republicii Moldova

Conflictul inghetat de acolo a fost considerat un pericol major pentru regiune, atat din cauza riscului reizbucnirii ostilitatilor cat si din cauza prezentei acolo a unui imens depozit de munitii. Oficial, cateva mii de militari rusi au ramas acolo pentru a ‚‚pazi’’ acest depozit. In realitate, observatorii considera ca au ramas acolo pentru ca fara ei regimul transnistrean nu poate supravietui, dar si pentru ca Rusia are nevoie de o baza militara acolo pentru a putea ameninta regiunea. La finalul anilor ’90, presedintele Rusiei, Boris Eltin, a fost de acord de principiu cu retragerea trupelor rusesti de acolo. Venirea la putere a lui Vladimir Putin a stopat insa orice intentie reala in aceasta directie.

De facto, Transnistria a ramas un satelit al Rusiei. Moscova a incercat in repetate randuri sa foloseasca Transnistria pentru a oficializa impartirea Republicii Moldova si controla acest stat. Memorandumul Kozak propus de rusi in 2003 ar fi creat o situatie in care relatia Transnistriei cu Moldova ar fi fost ‚‚mai mult decat federalizare si mai putin decat independenta’’. In plus, si regiunea Gaguzia ar fi primit statut federal. Aceasta ar fi dus la o situatia in care Transnistria ar fi putut bloca de facto orice schimbare majora de politica externa a guvernului de la Chisinau. Memorandumul a fost in cele din urma abandonat.

Transnistria a ramas un spatiu cu prea putine reguli, in care personaje controversate au strans averi, in primul rand grupul Sheriff, creat de fosti membri ai serviciilor secrete sovietice. Numerosi afaceristi rusi au gasit in Transnistria un spatiu sigur pentru afacerile lor. Cel mai vizibil a fost Igor Ceaika, fiul puternicului fost procuror general al Rusiei. De asemenea, Transnistria consuma gaze rusesti fara a le plati, iar datoria este trecuta in contul Republicii Moldova. Intre timp, guvernele de la Chisinau incearca, in ciuda unor tensiuni ocazionale, sa reintegreze acest spatiu in componenta sa pe cale pasnica, prin intermediul negocierilor.

Izbucnirea primei crize ucrainene, in 2014, ca urmare a invadarii Ucrainei de catre armata rusa, a readus Transnistria in atentie dupa multi ani fara evenimente majore. Atunci un grup pro-rus de 400 de persoane, oficial ‚‚turisti’’, a venit din Transnistria in orasul ucrainean Odesa, incercand sa provoace o revolta pentru a trece localitatea in mana fortelor Moscovei. Ei au esuat si s-au retras intr-o cladire din Odesa, unde multi si-au pierdut vietile dupa izbucnirea unui incendiu pe care Rusia l-a considerat o crima a ucrainenilor.

Tensiunile au reaparut dupa invadarea Rusiei de catre Ucraina din februarie 2022. Temandu-se de faptul ca trupele rusesti din Transnistria vor invada teritoriul ucrainean, fortele Kievului au adus mai multe trupe la frontiera si au aruncat in aer podul care leaga aceasta regiune de Ucraina.

Acum cei mai multi analisti considera ca exploziile care au avut loc pe teritoriul Transnistriei pe 25 si 25 aprilie 2022 sunt, de fapt, inscenari ale Rusiei. Moscova vrea sa puna presiune pe guvernul Republicii Moldova din cauza sprijinului pe care acesta il ofera Ucrainei, dar si sa ameninte din nou Ucraina ca poate redeschide un nou front in zona transnistreana.

Foto principala: ro.depositphotos.com

Comentarii: