Victor Rebengiuc a primit premiul GDS 2025: „Un om de o verticalitate rara si un reper moral pentru societatea noastra. Este pentru prima oara cand acest premiu este acordat unui artist si acest lucru are o insemnatate exceptionala”

Adaugă ca sursă preferată pe Google

„E impresionant sa vezi si sa asculti de aproape unul din reperele morale ale vietii artistice – si publice. Alaturi, Mariana Mihut. Aici se afla adevaratele #echilibrusiverticalitate”, a transmis Sorin Ionita.

Vlad Alexandrescu a explicat in Revista 22, editata de GDS, motivele pentru care acest premiu i-a fost acordat lui Rebenciuc.

„In cei 30 de ani de cand Grupul pentru Dialog Social a instituit acest premiu, este pentru prima oara cand il acorda unui artist si acest lucru are o insemnatate exceptionala.

Ciucu, reacție dură la o decizie a instanței: ”Avem 9 pompieri în primărie care stăteau degeaba/ Schema de personal este uriașă”

Tomac, după întâlnirea cu Bolojan: ”Miniştri, secretari de stat, prefecţi fără carnet de partid”

Ne aflam astazi aici pentru a onora o personalitate exceptionala a culturii romanesti, un artist ale carui voce si prezenta scenica au marcat generatii intregi. Grupul pentru Dialog Social are onoarea de a acorda Premiul GDS pe anul 2024 maestrului Victor Rebengiuc, o figura emblematica a teatrului si cinematografiei romanesti, un om de o verticalitate rara si un reper moral pentru societatea noastra.

In cei 30 de ani de cand Grupul pentru Dialog Social a instituit acest premiu, este pentru prima oara cand il acorda unui artist si acest lucru are o insemnatate exceptionala. In primul rand, aceea de a afirma rolul fundamental al oamenilor de cultura, al oamenilor de teatru in particular, in mersul anevoios al societatii romanesti catre libertate si democratie. In al doilea rand, aceea de a distinge in randul lor nu doar un mare actor, ci si un om de o mare constiinta civica. In momentele dificile ale istoriei recente, vocea lui s-a facut auzita clar si raspicat, pledand pentru integritate, pentru decenta, pentru curaj.

Maestre, autoritatea cu care ati vorbit de fiecare data se sprijina pe o imensa experienta umana. Ati acumulat-o nu numai prin deceniile propriei vieti si incercarile personale in cursul numeroaselor forme de opresiune, intimidare si dictatura pe care le-ati trait, dar si prin nenumaratele roluri pe care le-ati jucat, si care v-au pus, pentru public, dar si in spatiul constiintei personale, in situatii existentiale totale. Ati fost, rand pe rand, in teatru, personaj al lui Shakespeare (Richard al II-lea, Brutus, Orlando, Caliban, Nick Bottom, Regele Lear), al lui Cehov (doctorul din Unchiul Vania), al lui Pirandello, Gogol, Bulgakov si al multor altora, in film, ati fost memorabilul Apostol Bologa, inconfundabilul Ilie Moromete, dar si infernalul Pampon al lui Caragiale.

Nu voi vorbi aici despre lucrul in echipa cu mari regizori romani, de la Radu Penciulescu la Liviu Ciulei, de la Lucian Pintilie la Silviu Purcarete, de la Stere Gulea la Dan Pita, de la Yuri Kordonsky la Cristi Puiu. Nu voi vorbi nici despre magnificele intalniri pe scena cu marii nostri actori, Mariana Mihut, in primul rand, sotia, prietena si confidenta de o viata, dar si Leopoldina Balanuta, Olga Tudorache, Gina Patrichi, Clody Bertola, Irina Petrescu, George Constantin, Amza Pellea, Toma Caragiu, Florian Pittis.

Toate aceste intalniri v-au dat o cunoastere a naturii umane, o familiaritate a procesului creatiei artistice, in care ati izbutit de fiecare data sa aduceti o dimensiune noua, personala, inconfundabila, luand mereu de la capat, cu inteligenta si intuitie, cercetarea fiecarui rol pe care l-ati jucat. Cu o forta scenica extraordinara, ati transformat teatrul si filmul intr-un spatiu al adevarului, unde emotia si reflectia se impletesc in mod sublim.

In roluri, dar si in viata, ati daruit cuvantului rostit dimensiunea lui fireasca, dand mereu certitudinea ca ii cunoasteti si ii respectati valoarea lui adevarata. Rostirea curata, dictia impecabila, limpezimea atentiei au aratat mereu nu numai respectul pentru text si pentru public, dar si deplina cumpanire a valorilor fundamentale. „Eu nu puteam sa mint, spuneati intr-un interviu, nici acum nu pot sa mint.” Franchetea o aveti din nastere, dar si gratie marilor artisti care v-au format. Undeva marturiseati ca, inca din primul an de studentie, profesoara dvs., Aura Buzescu, v-a indicat drumul: „Am inteles ca Aura Buzescu vrea adevar, vrea sinceritate, vrea economie de mijloace”. Lectia asta nu ati uitat-o nici pe scena, nici in spatiul public.

Maestre, ne amintim de demnitatea cu care ati refuzat orice forme de colaborare cu structuri politice pe care, in diverse momente, le-ati considerat opresive, curajul prin care ati devenit de atatea ori un simbol al libertatii de expresie. Prin refuzul de a fi membru al Partidului Comunist, prin rezistenta de a nu popula penibilele spectacole festive ale „Cantarii Romaniei”, ati aratat ca talentul, libertatea interioara si claritatea jocului actoricesc sunt acele trasaturi care il disting pe artistul de vocatie.

Ati dobandit astfel inaltimea morala ca, in decembrie 1989, sa oferiti in prime time o rola de hartie igienica colaboratorilor televiziunii romane si tuturor celor care contribuisera la cultul personalitatii in timpul regimului Ceausescu. In ei ati vazut monstrul care desfigureaza umanul, opusul acelui limbaj in care ati crezut toata viata, vorbele cu sens pe care atunci cand le rostesti le si crezi.

Pozitia inconfortabila pe care v-ati asumat-o in 1990 v-a despartit de multi colegi de breasla care, solicitati sau nesolicitati, facusera compromisuri grave cu regimul, de la a-si vinde vocea sau talentul pentru a supravietui ca prezente vizibile pana la a accepta incalificabila colaborare cu Securitatea, prin care au acceptat sa faca rau actorilor, regizorilor, oamenilor de teatru si de film.

Ati fost unul dintre putinii oameni de teatru care au crezut intr-o insanatosire imediata a societatii romanesti, ati citit de la balconul Universitatii din Bucuresti, la
1 mai 1990, in fata a mii de ascultatori, un protest, prin care oameni de cultura, artisti, intelectuali renumiti isi exprimau solidaritatea cu protestatarii din piata si cu spiritul Proclamatiei de la Timisoara. Nu v-ati marginit insa la a-i lauda pe „golani” pentru activitatile lor de protest pasnice, ati criticat conducerea FSN-ului si ati vazut in partidul care a rezultat din el continuarea vechilor metehne ale regimului totalitar. Pozitiile dvs. publice v-au adus de indata represalii din partea unor colegi de breasla. In 1996 vi s-a comunicat ca Teatrul Bulandra va inceta colaborarea cu dvs. Ati primit telefoane si scrisori de amenintare, semnate de tot felul de persoane in spatele carora ati banuit, cu indreptatire, ca se aflau structuri ale vechii (sau noii) Securitati. Ati fost cautat la teatru de grupuri de oameni maniosi care incercau sa afle unde locuiti ca „sa va ia gatul”. Nu mai departe de acum trei luni, cand va opuneati unui fals lider mesianic si ii indemnati pe tineri sa voteze pentru Europa, primeati din nou mesaje care va amenintau cu moartea.

Toate aceste intimidari nu v-au impiedicat insa sa construiti. In 1990, cand ati fost ales rector pentru doi, apoi pentru patru ani, ati reinfiintat, practic, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie. Ati readus toate sectiile la invatamant de zi, ati oferit studentilor un camin in care sa locuiasca, ati construit un platou de filmare in curtea Institutului. Desi ati fost un rector iubit de studenti, apropiat de problemele lor si respectat de profesori, ati gasit mai nimerit sa respectati limita de doua mandate pe care o indica societatea civila, exact in aceeasi perioada in care insusi presedintele Romaniei o nesocotea cu dezinvoltura si in care alti rectori gaseau, si gasesc astazi in continuare, subterfugii pentru a o incalca prin siluirea legii.

In 1996 ati inceput sa conduceti Teatrul Bulandra, in care ati fost angajat cu 40 de ani mai inainte, si primul lucru a fost sa angajati imediat 8 tineri actori care tocmai terminasera facultatea. A fost un semnal extraordinar pentru tinerii iesiti de pe bancile scolii, pierduti pe atunci, ca si acum, in fata unei lumi in care aveau sentimentul ca toate jocurile sunt facute si ca nu-si vor putea niciodata croi un drum. Cand ati simtit ca oamenii din teatru sunt victimele unei injustitii, nu ati ezitat sa le luati apararea, cum ati facut pentru cei de la Teatrul din Brasov, in decembrie 2016. Ati luat apararea teatrului independent, socotindu-l un principiu de dinamism, de schimbare, de concurenta, de competitie.

Desi nu v-ati gasit locul in vreun partid politic, ati dat mereu o mana de ajutor, prin voce si atitudine, cand ati simtit ca o boala cumplita s-a instapanit pe conducerea tarii, vazand in Ion Iliescu, in Liviu Dragnea, in Tudorel Toader simptomele unui rau pe care il cunosteati de mult. Simtind derapajele lor grotesti, nu ati sovait sa va numiti „golan”, membru al „statului paralel”, „sorosist”, sa va identificati cu acele categorii pe care puterea politica incerca si incearca sa le stigmatizeze, pentru a reduce orice forma de gandire libera.

Astazi, prin acordarea acestui premiu, Grupul pentru Dialog Social va exprima profunda lui recunostinta. Intr-o Romanie in care valorile sunt necontenit puse la incercare, avem in continuare nevoie de dumneavoastra – un artist care inspira, un cetatean care indruma, un caracter care lumineaza.

Maestre, va multumim pentru tot ce ati daruit si continuati sa daruiti Romaniei! Este o onoare sa va fim contemporani.

Felicitari pentru aceasta distinctie meritata din plin!”.

Foto: Sorin Ionita/Facebook