Expresia metabolism risipitor este folosită uneori pentru a descrie persoanele care par să consume rapid energia provenită din alimente. Din punct de vedere medical, ea nu reprezintă un diagnostic. Metabolismul influențează necesarul energetic al organismului, dar greutatea rezultă din interacțiunea dintre energia adusă prin alimentație și energia consumată prin funcțiile vitale și activitatea fizică.
Chiar și în repaus, organismul consumă energie pentru respirație, circulație, reglarea temperaturii, activitatea creierului, funcționarea organelor și repararea țesuturilor. La această cheltuială energetică se adaugă digestia alimentelor, sportul și toate mișcările făcute de-a lungul zilei, inclusiv mersul, urcatul scărilor sau gesturile spontane.
Există diferențe reale între oameni. O persoană foarte activă, cu multă masă musculară sau cu un stil de viață care implică permanent mișcare poate avea nevoie de mai multă energie pentru a-și menține greutatea. Totuși, metabolismul nu trebuie considerat automat explicația pentru orice dificultate de a lua în greutate. Mayo Clinic subliniază că balanța energetică depinde atât de consumul organismului, cât și de cantitatea de energie obținută din alimente și băuturi.
Uneori, problema este mai simplă decât pare. O persoană poate considera că mănâncă mult, dar mesele pot avea o densitate energetică redusă, pot fi neregulate sau pot fi urmate de perioade lungi fără hrană. Alteori, apetitul redus face dificilă consumarea unor porții suficient de mari.
Tocmai de aceea, creșterea în greutate nu ar trebui redusă la ideea de a forța organismul cu mese foarte mari. Strategia trebuie să urmărească un aport energetic mai mare, dar să rămână echilibrată din punct de vedere nutrițional.
O constituție slabă nu înseamnă automat boală. Unele persoane au în mod natural o greutate corporală mai mică, inclusiv din motive genetice. Cu toate acestea, o greutate foarte redusă sau scăderea inexplicabilă în greutate merită discutată cu un medic.
La adulți, un indice de masă corporală mai mic de 18,5 este în general încadrat în categoria subponderalității. IMC-ul este însă un instrument orientativ și nu descrie perfect compoziția corporală, deoarece nu diferențiază masa musculară de țesutul adipos și nu surprinde toate particularitățile individuale.
Este cu atât mai importantă evaluarea medicală atunci când greutatea scade fără modificarea alimentației sau a nivelului de activitate. Printre cauzele posibile se numără unele tulburări de absorbție intestinală, bolile digestive cronice, problemele care reduc apetitul și anumite afecțiuni endocrine. Cleveland Clinic include printre factorii care pot contribui la subponderalitate tulburările de malabsorbție, diareea cronică, unele probleme de sănătate mintală, dificultățile de alimentație și situațiile în care necesarul energetic este neobișnuit de mare.
Hipertiroidismul poate provoca scădere în greutate chiar și atunci când apetitul este crescut. Pot apărea în același timp palpitații, transpirații abundente, intoleranță la căldură, tremor, tulburări de somn sau scaune mai frecvente.
Și diabetul de tip 1 poate determina scădere inexplicabilă în greutate. Setea accentuată, urinările frecvente și pierderea kilogramelor în ciuda unui apetit normal sau crescut sunt simptome care trebuie evaluate medical.
Pentru o persoană sănătoasă care dorește să ia în greutate, obiectivul este obținerea constantă a unui aport energetic puțin mai mare decât consumul organismului. NHS recomandă adulților care vor să crească în greutate să încerce o abordare graduală, cu aproximativ 300 până la 500 de kilocalorii suplimentare pe zi. Necesarul exact diferă însă de la o persoană la alta și poate necesita ajustări.
În locul unor porții uriașe, dificil de tolerat, pot fi mai eficiente mesele ceva mai mici și mai frecvente, completate de gustări. Densitatea energetică poate fi crescută cu alimente precum nucile, semințele, produsele lactate, ouăle, leguminoasele, peștele, carnea slabă, avocado sau uleiurile vegetale folosite în cantități rezonabile.
Pentru persoanele care se satură repede, băuturile nutritive consumate între mese pot aduce energie suplimentară fără să transforme fiecare masă într-un efort. În schimb, consumarea unei cantități mari de lichide imediat înainte de mâncare poate reduce pofta de mâncare prin senzația de plenitudine. NHS și Mayo Clinic recomandă tocmai distribuirea mai atentă a meselor și a băuturilor atunci când apetitul este redus.
Creșterea aportului caloric nu înseamnă că dulciurile, produsele de patiserie sau băuturile cu mult zahăr trebuie să devină baza alimentației. Ele pot furniza rapid energie, dar o alimentație destinată creșterii sănătoase în greutate trebuie să asigure în același timp proteine, carbohidrați, grăsimi, vitamine, minerale și fibre. NHS recomandă explicit o alimentație variată și avertizează împotriva folosirii predominant a alimentelor foarte bogate în zahăr pentru acumularea kilogramelor.
Atunci când starea de sănătate permite acest lucru, antrenamentul de forță poate avea un rol important. Scopul nu este doar modificarea cifrei de pe cântar, ci și stimularea dezvoltării masei musculare.
Exercițiile cu greutăți, benzile elastice, aparatele de fitness sau exercițiile realizate cu propria greutate corporală pot oferi mușchilor stimulul necesar pentru adaptare. Mayo Clinic arată că antrenamentul de forță contribuie la menținerea și creșterea masei musculare și poate susține sănătatea osoasă.
Pentru majoritatea adulților, recomandările generale includ antrenarea principalelor grupe musculare de cel puțin două ori pe săptămână. Persoanele fără experiență ar trebui să crească treptat dificultatea exercițiilor și să acorde atenție tehnicii, deoarece executarea incorectă poate crește riscul de accidentare.
Alimentația și exercițiile trebuie privite împreună. Antrenamentul de forță fără suficientă hrană poate face și mai dificilă creșterea în greutate, deoarece activitatea fizică majorează consumul energetic. În același timp, un surplus caloric fără stimul muscular favorizează într-o măsură mai mare acumularea de țesut adipos.
Proteinele trebuie să fie prezente regulat în alimentație, din surse potrivite preferințelor și stării de sănătate. Ouăle, peștele, carnea, lactatele, leguminoasele și alte surse vegetale pot contribui la construirea unui meniu echilibrat.
Greutatea corporală poate varia de la o zi la alta din cauza hidratării, a cantității de sare consumate, a rezervelor de glicogen și a conținutului intestinal. De aceea, schimbările reale sunt mai ușor de observat dacă greutatea este urmărită în condiții asemănătoare și este analizată tendința pe termen mai lung, nu diferența dintre două zile consecutive.
Contează și alte semne. O creștere progresivă a forței, o mai bună toleranță la efort, un nivel normal de energie și o alimentație care poate fi menținută fără disconfort sunt informații utile atunci când se evaluează eficiența unei strategii.
Dacă greutatea nu crește în ciuda unui aport alimentar mai mare, dacă apetitul este foarte redus sau dacă apar simptome precum palpitații, diaree persistentă, dureri abdominale, sete excesivă, urinări frecvente ori oboseală neobișnuită, soluția nu este continuarea necontrolată a surplusului caloric. Este necesară identificarea cauzei.
Pentru unele persoane, câștigarea kilogramelor poate fi într-adevăr dificilă. Explicația nu este însă întotdeauna un metabolism care arde tot. O strategie sănătoasă începe cu excluderea unei probleme medicale atunci când există semne de alarmă și continuă cu o alimentație suficientă, densă nutritiv, distribuită inteligent pe parcursul zilei. Atunci când este asociată cu antrenamentul de forță, această abordare poate orienta creșterea corporală către un rezultat mai echilibrat decât simpla acumulare rapidă de kilograme.