El a acuzat că firme din Occident încă reușesc să vândă componente care ajung în rachetele Rusiei:
„Europa nu spune nimic, America nu spune aproape nimic, iar Putin face rachete”, a spus el, argumentând că, fără strangularea lanțurilor de aprovizionare, sancțiunile rămân mai mult un slogan decât o frână reală, potrivit BBC.
Cerând sprijin mai consistent, Zelenski a descris și presiunea de a „nu deranja” diplomația — chiar atunci când realitatea de pe teren cere altceva:
„Ni se recomandă să nu menționăm Tomahawk-urile”, a explicat el, spunând că i s-a transmis că asta ar putea „strica atmosfera” negocierilor cu SUA.
În paralel, a criticat Europa blocată în certuri interne: în loc de o discuție directă și decizii rapide, spune el, continentul e frânat de „argumente interne nesfârșite”, care împiedică găsirea unor soluții.
Concluzia lui, formulată aproape ca o sentință politică, e că această ezitare îi dă timp și spațiu lui Putin:
„În loc să devină o adevărată putere globală, Europa rămâne un caleidoscop frumos, dar fragmentat, de puteri mici și mijlocii.”
În logica lui Zelenski, mesajul e simplu și incomod: Putin nu e oprit cu îngrijorări repetate, ci cu măsuri care îl lovesc simultan în trei puncte — producția de armament (componente, ocolirea sancțiunilor), capacitatea de a lovi (apărare antiaeriană și muniție), și calculul politic (unitate și decizie rapidă). Iar dacă aceste lucruri nu se întâmplă acum, avertizează el, „astăzi țintesc Ucraina, mâine poate fi oricine”.