Extraordinar mesaj al actritei Nuami Dinescu catre PSD: „Sa intelegeti ca si acel M..e PSD e ca un strigat disperat al celor pe care ii dispretuiti si care va raspund fix la fel”

analize

Actrita Nuami Dinescu publica un emotionant text legat de noile umilinte cu care se confrunta romanii din strainatate din partea reprezentantilor PSD pentru ca indraznesc sa isi exprime frust opinia despre modul in care acestia guverneaza Romania.

„Cita vreme vorbesti asa despre niste oameni care au o viata atit de grea, atit de grea, sa nu va surprinda ca lumea se leaga de cum arati si ca limbajul nu e academic. Odata tot va trebui sa intelegeti ca si acel M..e Psd e ca un strigat disperat al celor pe care ii dispretuiti si care va raspund fix la fel. Oamenii pe care ii dispretuiti si care au sperat ca le va fi bine si se vor intoarce acasa”, scrie Nuami Dinescu pe blogul ei.

„Cind vorbesti despre oamenii plecati cu inimile rupte prin straini sa-si castige painea cea de toate zilele, numai ei stiu cum, ca-s putini cei care povestesc, cind vorbesti despre ei ca despre o gloata debusolata, demna de dispret, cind vorbesti asa, din inaltimea unei pozitii sociale, de la care lumea astepta orice altceva decit venin scuipat dintre colti, sa stii ca esti mai demna de dispret decit cei pe care ii pui la zid. Inainte de a deschide gura si a arunca suierind catapulte cu flacari catre niste oameni care nu au nicio vina decit aceea de a fi venit pe lume in familii si locuri unde sansa e un vis, poate de neatins, ar trebui, cred, sa te gindesti de mai multe ori, mai ales ca scrisul iti da posibilitatea sa te corectezi, sa-ti revizuiesti pornirea atit de nedreapta.

Nu am stiut exact cu ce se ocupa mai precis doamna Pippidi, dar parea o femeie scolita, inteligenta, macar atenta la ce scoate pe gura. Ca expresia asta e cea clara, deschizi gura, creierul da informatie, informatia se transforma in cuvinte, cuvinte care iti ies pe gura si…

Ce se intimpla cu oamenii? Cit de mult sa traiesti in turnul de fildes incit sa nu intelegi ca omenirea, poporul asta si restul popoarelor, au oameni de toate soiurile, ca peste tot sint needucati, agresivi, prosti, necivilizati, ca lumea merge in drumul ei si cu ei si cu elita si cu cei care se pierd si cu cei care se lafaie…

De fapt, nu cred ca e vorba doar despre otrava si dispretul doamnei in cauza, mai sint destui care cred ca o scoala superioara si niste carti citite te fac”mai om” decit restul. E gresit doamna, e gresit domnilor; inteligenta si superioritatea, in sensul real al cuvintului,f ac casa buna cu generozitatea, cu ingaduinta, cu rabdarea, cu iubirea, cu atentia. Cu bunatatea.

(…) De unde atita dispret pentru oamenii carei si castiga painea muncind cu palmele?

Am lucrat in santier in tineretea mea, am sudat schela, am carat schela, am taiat table, am pus mana pe o mistrie, stiu sa tencuiesc, stiu cum se face, dar nu am putere, dupa citeva mistrii imi oboseste mana; eu am vrut mai mult pentru ca aveam un foc in mine care, dupa cele 12 ore de sudat intr un atelier mizerabil, imbracata in salopeta, cu sort de sudura si manusi, voiam sa fac altceva, simteam nevoie sa fac ceva sa sting focul ala din mine care se domolea cind eram in sala sau pe scena, intr-un spectacol. Eu am avut noroc cu nelinistea asta din mine care ma zgailtiie si azi, care ma face sa ma simt vinovata si cind e cazul si cind nu e cazul, am avut noroc cu parinti care m-au lasat libera, nu mi-au spus ca ar fi bine sa ma marit, sa ma asez la casa mea si sa duc vaca de funie in grajd. Am avut noroc cu un fel de sete de a sti, de a invata, sete care nu o sa se stinga nici cind o sa mor, o sa vreau sa stiu mereu de ce, cum, incotro…

Doar asa, comparind traseul vietii mele cu traseul altora, am simtit adesea durerea pe care o stiti toti, durerea aia care te copleseste cind stii ca sora ta era cea mai buna la scoala, dintre toti, ca avea o minte brici, ca putea sa faca cariera in economie, dar ea a ales sa ramina acasa, sa aiba grija de parinti, traind dintr-o meserie banala care asigura un trai cit de cit; sau durerea aia, cind stii ca fratele tau si-a ratat viitorul pentru ca ales prost, o cale mai usoara si a dat gres, ori ca nu avut destul curaj sa-si si infrunte demonii…

Cine stie citi din oamenii astia, care muncesc munci brute sau consulta pacienti la foc automat nu si-au dorit altceva pentru ei si vietile lor? Citi dintre ei pun capul pe perna seara si se inneaca de plinsul in tacere, noapte de noapte coplesiti de dor si de ginduri?

Oamenii sint oameni; educati sau needucati, cu sacosele de rafie in aeroport, cu vocile lor strigate peste lume, cu obrazniciile, da, sint si asa, nu umblam cu idealizari, dar asa a fost lumea mereu. Da, recunosc, nu-mi place cind cineva in autobuz de ex. isi pune o manea la telefon si se lafaie ca si cind e acasa la el, ma deranjeaza si, in cel mai bun mai bun caz, ii zic ceva si atit… cu ce sint eu mai presus ca el? Am avut noroc sa fiu intr-o familie buna, cu parinti care au platit femei care sa stea cu noi, au platit bani multi la femeia care ne aducea lapte de vaca dimineata, am avut noroc sa ma nasc intr o familie care a iubit scoala, calatoriile….

(…) Coboriti de acolo, din inaltimea unde singuri v-ati cocotat, si aruncati-va dispretul la gunoi.

Cita vreme vorbesti asa despre niste oameni care au o viata atit de grea, atit de grea, sa nu va surprinda ca lumea se leaga de cum arati si ca limbajul nu e academic. Odata tot va trebui sa intelegeti ca si acel M..e Psd e ca un strigat disperat al celor pe care ii dispretuiti si care va raspund fix la fel. Oamenii pe care ii dispretuiti si care au sperat ca le va fi bine si se vor intoarce acasa”, a scris Nuami Dinescu pe blogul ei.

Citeste textul integral aici.

Mai mult despre: , ,


loading...

Comentarii: