PNL si USR ii impiedica din nou pe PSD-isti sa ii amputeze presedintelui Iohannis prerogativele privind numirea procurorilor. Sesizare la CCR

news

PNL si USR au sesizat miercuri din nou Curtea Constitutionala cu privire la modificarile aduse legii 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Una dintre modificarile facute la finalul anului trecut la aceasta lege de catre Comisia speciala pentru legile justitiei a fost aceea ca presedintele poate refuza o singura data numirea procurorilor de rang inalt. In forma initiala a legii, nu era limitat numarul de refuzuri pe care presedintele le putea formula.

La randul sau, presedintele a trimis saptamana trecuta spre reexaminare Parlamentului legea, cererea acestuia fiind joi respinsa de Senat, in calitate de for decizional.

In cuprinsul sesizarii, PNL a solicitat Curtii Constitutionale sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o serie de intrebari preliminare cu privire la respectarea principiilor statului de drept, a drepturilor privind accesul la o justitie echitabila si stabilitatea sistemului judiciar din Romania. Demersuri similare au fost initiate in cazul Poloniei si Portugaliei, in raport cu statutul magistratilor.

PNL arata in sesizare ca in Decizia nr. 45/2018, Curtea Constitutionala a aratat ca sintagma „fie chiar autoritati judiciare” este una clara si ca obligatia judecatorului de a lua decizii fara „restrictii, influente, presiuni, amenintari sau interventii directe sau indirecte” este in concordanta cu art. 1 alin. (5) si art. 124 alin. (3) din Constitutia Romaniei. Asadar, asa cum a retinut si Curtea in jurisprudenta sa, „legiuitorul constituant a consacrat independenta judecatorului pentru a-l apara pe acesta de influenta autoritatilor politice si, in special, a puterii executive; aceasta garantie nu poate fi, insa, interpretata ca fiind de natura sa determine lipsa responsabilitatii judecatorului. Legea fundamentala nu confera numai prerogative – care, in textul mentionat, se circumscriu conceptului de «independenta» – ci stabileste si limite pentru exercitarea acestora, care, in acest caz, se circumscriu sintagmei «se supun numai legii»” (Decizia nr. 2/2012). In aceeasi decizie, Curtea a aratat ca „independenta judecatorilor, atat din punct de vedere functional (in raporturile cu reprezentantii puterii legislative si executive), cat si personal (respectiv al statutului care trebuie sa i se acorde judecatorului prin lege), reprezinta o garantie destinata infaptuirii unei justitii independente, impartiale si egale, in numele legii”.

De asemenea, liberalii spun ca prin Decizia nr. 924/2012, Curtea Constitutionala a retinut ca Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 si 132 din Constitutie, ca o magistratura componenta a autoritatii judecatoresti, avand rolul de a reprezenta in activitatea judiciara interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Prin aceeasi decizie s-a aratat ca procurorii au, la fel ca si judecatorii, statut constitutional de magistrati, prevazut expres in art. 133 si 134 din Legea fundamentala, ca acestia sunt numiti in functie, la fel ca judecatorii, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii si ca acelasi organ al autoritatii judecatoresti indeplineste – prin Sectia pentru procurori, rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a procurorilor. Nu in ultimul rand, Curtea Constitutionala a statuat ca independenta justitiei cuprinde doua componente, respectiv componenta institutionala (care nu se refera exclusiv la judecatori, ci acopera sistemul judiciar in intregime) si componenta individuala (independenta judecatorului). Asadar, in activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

Potrivit alin. (1) al art. 5: „Functiile de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, asa cum acestea sunt definite de legislatia in vigoare.”

Mentionam ca potrivit art. 285 alin. (1) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, functiile didactice din invatamantul superior sunt cele de: asistent universitar; lector universitar/sef de lucrari; conferentiar universitar si profesor universitar. De asemenea, art. 285 alin. (2) din aceeasi lege prevede ca in institutiile de invatamant superior functiile de cercetare sunt: asistent cercetare; cercetator stiintific; cercetator stiintific gradul III; cercetator stiintific gradul II si cercetator stiintific gradul I, functii care, conform alin. (3), sunt echivalate cu cele didactice.

Potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, ,,Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior”. Dupa cum se observa, legiuitorul constituant a avut in vedere functiile din invatamantul superior, fara a realiza vreo distinctie intre functiile de conducere si cele de executie. Nici legile de organizare judiciara nu au realizat o distinctie sub acest aspect, ceea ce a fost de natura sa genereze in practica interpretari diferite, cu consecinte grave asupra carierei judecatorilor si procurorilor.

In privinta „functiilor didactice din invatamantul superior, asa cum acestea sunt definite de legislatia in vigoare”, acest text de lege a generat in aplicare interpretari diferite in legatura cu posibilitatea judecatorilor si a procurorilor de a exercita functii de conducere in cadrul institutiilor de invatamant superior (sef de catedra, prodecan, decan, prorector, rector, etc.).

O distinctie in acest sens a fost realizata insa de catre Consiliul Superior al Magistraturii, care prin Hotararea nr. 821 din 4 septembrie 2008 a stabilit ca judecatorii pot ocupa doar functii de executie, in considerentele hotararii aratandu-se ca functiile didactice stabilite de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt: preparator universitar, asistent universitar, lector universitar/sef de lucrari, conferentiar universitar, profesor universitar si profesor universitar consultant. In privinta functiilor de conducere din invatamantul superior, in hotararea sus-mentionata s-a aratat ca acestea pot fi ocupate numai de profesori universitari sau de conferentiari universitari, iar cu aceasta precizare, Consiliul Superior al Magistraturii a conchis ca ,,din interpretarea sintetica a acestor norme juridice, rezulta ca functiile didactice la care se refera art. 125 alin. (3) si art. 132 alin. (2) din Constitutie au natura unor functii de executie in structura unei universitati”.

Fata de cele aratate, consideram ca norma de la art. 5 alin. (1) din legea supusa reexaminarii perpetueaza aceeasi neclaritate si, prin urmare, revine legiuitorului rolul sa clarifice aceasta situatie, intr-un domeniu de o importanta majora pentru cariera magistratilor, prin dispozitii legale clare, neechivoce, a caror aplicare sa nu permita arbitrariul ori abuzul. Astfel, textul de lege de la art. 5 alin. (1) impune clarificari sub aspectul naturii functiilor didactice din invatamantul juridic superior, respectiv daca se au in vedere doar functiile de executie sau si cele de conducere.

b) Alin. (2) al art. 5 prevede: „Judecatorii si procurorii sunt obligati sa se abtina de la orice activitate legata de actul de justitie in cazuri care presupun existenta unui conflict intre interesele lor si interesul public de infaptuire a justitiei sau de aparare a intereselor generale ale societatii”.

In forma anterioara punerii de acord a legii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 45/2018, alin. (2) continea si urmatoarea teza: „In alte situatii care exced activitatii legate de actul de justitie, conflictul de interese va fi adus la cunostinta, in scris, colegiului de conducere al instantei sau parchetului care apreciaza asupra existentei sau inexistentei acestuia”. Prin Decizia nr. 45/2018, Curtea Constitutionala a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma „alte situatii care exced activitatii legate de actul de justitie” este neconstitutionala, intrucat nu respecta cerintele privind calitatea legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constitutie, iar cazurile care exced activitatii actului de justitie nu sunt explicitate. In urma punerii de acord a legii cu Decizia Curtii Constitutionale nr. 45/2018, Parlamentul Romaniei a eliminat complet teza a doua a articolului 5 alin. (2), eliminandu-se astfel si posibilitatea judecatorilor sau procurorilor de a aduce la cunostinta colegiului de conducere al instantei sau conducatorului parchetului respectivul conflict de interese.

„Apreciem ca eliminarea acestei posibilitati pentru judecatori sau procurori nu este una oportuna, aducerea la cunostinta colegiului de conducere al instantei sau conducatorului parchetului fiind un filtru suplimentar in eliminarea situatiilor in care magistratii s-ar afla in conflicte de interese”, se arata in sesizare.

Mai mult despre: , ,


loading...

Comentarii: