Adevaratii tortionari. Ion Iliescu a coordonat represiunile impotriva studentilor anticomunisti din 1956 si 1968. Multi au murit in puscarii

politica

PSD, prin vocea lui Liviu Dragnea, il acuza pe procurorul general Augustin Lazar ca a fost „tortionar” pentru ca a facut parte din comisia care a refuzat sa il elibereze pe disidentul Iulius Filip. PSD uita insa ca insusi presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, a fost printre principalii responsabili de represiunea declansata de statul comunist impotriva studentilor care s-au revoltat in 1956 si 1968. Sute de studenti au fost arestati in 1956, multi dintre ei murind in puscarii.

Ion Iliescu a fost numit in 1956 presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentesti din R.P.R. (UASR) pentru a asigura un control mai strans al PMR asupra studentilor. Biografiile lui Ion Iliescu nu amintesc deloc activitatea lui in anii in care avea unul din rolurile principale in aparatul de represiune a studentilor.

Multe din sedintele de demascare a elementelor dusmanoase dupa inabusirea revoltei din 1956 erau conduse de conducatori din aparatul de stat si de partid. Astfel, sedinta de la Institutul Politehnic din martie 1959, organizata in sala cea mare a Caminului 303 al Politehnicii, de pe Calea Plevnei, era condusa de Athanase Joja, ministrul invatamantului, Florian Danalache, ministru al transporturilor, Jean Livescu, rectorul Institutului Politehnic si Ion Iliescu, presedintele UASR.

Istoricul Adrian Cioflanca a explicat limpede ce rol a avut Ion Iliescu in timpul represiunilor din 1956 si 1968.

„Ascensiunea sa politica a inceput in anii stalinismului, detinind functii importante in timpul unor momente de maxima represiune. Astfel, in timpul represiunii antistudentesti de dupa 1956, Ion Iliescu a fost secretar al CC al Uniunii Tineretului Muncitor (din 1956, la 26 de ani), presedinte al comitetului de organizare a Asociatiilor studentesti (din 1956), apoi, din 1957, presedinte al Uniunii Asociatiilor Studentesti din Romania (UASR).

Mii de studenti au fost arestati in vremea in care Ion Iliescu era liderul lor, iar citeva zeci au fost condamnati. Au fost organizate sedinte inchizitoriale de demascare. Mii de persoane au fost excluse din UTM (excluderea nu era o simpla procedura administrativa, pentru ca, in conditiile in care scoala, profesia, cariera erau strict conditionate politic, putea sa insemne excludere sociala, marginalizare profesionala si chiar putea deschide calea unei anchete penale).

Exista sute de decizii de excludere din UTM pe motive politice si de clasa semnate de Ion Iliescu ca secretar al CC al UTM. Sute de persoane au fost exmatriculate din facultati. In documentele vremii, Ion Iliescu ii asigura pe superiorii sai ca s-a implicat in exmatriculari. Aceleasi documente il arata pe tinarul Iliescu combatind impaciuitorismul studentilor si profesorilor, dezvaluind un profil de aparatcik stalinist tipic”, scria Adrian Cioflanca intr-un articol publicat in Ziarul de Iasi.

Unii dintre studentii condamnati au murit in timpul detentiei. Este cazul studentului Stefan Negrea, de la Facultatea de Filologie, mort la Gherla la 3 noiembrie 1958. Unii dintre cei condamnati sau exmatriculati au reusit mai tarziu sa se realizeze, altii insa si-au vazut intreaga viata distrusa. Astfel, Steliana Pogorilovschi (Stela Covaci), care fusese studenta la facultatea de ziaristica, a fost extrem de afectata psihic, revenindu-si foarte greu si traind dintr-o pensie mizera de fost detinut politic. In 2006 a publicat la editura Vremea, Persecutia, o carte despre miscarea studenteasca anti-comunista, Bucuresti, Iasi (1956-1958).

Dupa multi ani de tacere, unul dintre studentii condamnati, Florin Constantin Pavlovici a publicat un volum „Tortura pe intelesul tuturor” in care relateaza experienta sa personala din acea perioada.

Mai mult despre:

Comentarii: