Articol elogios despre Timisoara in New York Times: „Un oras romanesc autentic, in care merita sa locuiesti”
Familii se plimba si savureaza conuri de gelato in timp ce curierii cu biciclete trec in viteza. Pensionarii se relaxeaza pe banci langa gradini amenajate, in timp ce hipsterii cu casti in urechi isi plimba cainii, iar copiii fugaresc porumbeii langa o fantana decorata cu pesti de bronz. Scena din Piata Victoriei din Timisoara, Romania, este tipic europeana – modernul se intalneste cu Vechiul Continent, incepe un amplu articol in New York Times legat de Timisoara.
Privind palatele impunatoare in stil Art Nouveau care inconjoara Piata Mare – mai mare decat trei terenuri de fotbal americane – ma intreb cum de Timisoara ramane un oras relativ necunoscut, poate cel mai notabil oras de care probabil nu ati auzit, scrie autorul, Andy Trincia.
Romanii si pasionatii de istorie stiu Timisoara pentru rolul sau de frunte in sangerosa revolutie romaneasca din decembrie 1989, cand protestele locale au declansat un val national care l-a rasturnat pe dictatorul Nicolae Ceausescu. (Tara se confrunta inca cu mostenirea nerezolvata a acelei revolutii.) Privind catre vibranta Piata Victoriei, este greu de imaginat ca 100.000 de protestatari anti-comunisti au fost inghesuiti in acele zile fatale.
Alte motive de faima includ faptul ca a fost primul oras din Europa – al doilea dupa New York – cu iluminat stradal electric (in 1884) si a fost numit Micul Viena datorita arhitecturii sale baroce abundente, o amprenta a stapanirii habsburgice, care a inceput in 1716 dupa 164 de ani sub Imperiul Otoman. Eliberata de turci, Timisoara a inflorit in cele doua secole urmatoare sub controlul ungar si austriac si sub imperiul dublu austro-ungar. Compararea cu Viena este oarecum fortata, desi arhitectura, tramvaiele si spatiile verzi amintesc de capitala austriaca.
Timisoara este in mare parte necunoscuta turistilor – si relativ neexplorata – in ciuda faptului ca este la doar cateva ore distanta de Budapesta. La fel de aproape de Viena ca si de capitala Romaniei, Bucuresti (ambele la aproximativ 550 de kilometri), si chiar mai aproape de alte cinci capitale europene, Timisoara este de asemenea accesibila printr-un aeroport mic, dar in continua extindere, care o leaga de orase din intreaga Europa.
Nu auzisem niciodata de Timisoara nici eu cand am ajuns aici in 2002 ca voluntar Peace Corps. Am stat doi ani, m-am indragostit, m-am intors pentru a ma casatori, dar Timisoara m-a atras ca un vechi prieten. Sotia mea si cu mine ne-am mutat aici acum sase ani. Am asistat la o evolutie, de la anii mohorati post-revolutie la vibratia cosmopolita de astazi, datorata sectorului tehnologic in crestere, investitiilor straine semnificative si energiei tinere din partea celor 40.000 de studenti.
Pentru mine, atractia Timisoarei este dubla: arhitectura sa, care iese imediat in evidenta, si autenticitatea sa, care patrunde treptat. Centrul nu este un capcana turistica cu magazine de suveniruri in exces, ci un oras autentic, locuibil si multicultural, care se misca la un ritm masurat si ofera suficient pentru ca vizitatorii sa petreaca doua sau trei zile.
(…) Piata Unirii reda multiculturalismul si toleranta religioasa a Timisoarei. In fata „domului” catolic, asa cum este cunoscut local, se afla episcopia si biserica ortodoxa sarba ornate si colorate. O scoala de limba germana (care a produs doi laureati Nobel) si o librarie se afla in apropiere, in timp ce la cateva blocuri distanta se afla Sinagoga Cetate, terminata in 1865 si redeschisa anul trecut dupa o renovare indelungata.
Comunitatea evreiasca, odata infloritoare, a depasit 13% din populatie in perioada interbelica, dar a scazut semnificativ din cauza emigratiei masive in timpul regimului comunist. Cu toate acestea, mostenirea evreiasca din Timisoara este remarcabila si vizibila in multe dintre cele mai frumoase cladiri, inclusiv Casa Bruck si Palatul Max Steiner, care emana vibratii Gaudi pe coltul pietei.
(…) Pe langa explorarea pietelor principale, o alta modalitate de a calatori prin Timisoara ca un localnic este sa va plimbati de-a lungul Canalului Bega navigabil, care strabate orasul, trecand prin parcuri verzi cu alei si piste de biciclete, una dintre ele ducand la 30 de km de granita sarba. Pe langa canal se gasesc mai multe baruri si restaurante, dar, in general, este un loc placut pentru o plimbare si pentru a privi taxiurile acvatice „vaporetto” si caiacele trecand pe langa numeroase salcii plangatoare.
Timisoara este una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii din 2023: expozitii de arta, concerte, festivaluri muzicale, teatru si dans se desfasoara pana in decembrie.
Moneda romaneasca este leul (plural, lei). La restaurante, asteptati-va sa platiti intre 25 si 45 de lei (aproximativ 5,50 pana la 10 dolari) pentru supe si aperitive si intre 70 si 90 de lei pentru feluri principale.
