Avioane de peste 500 milioane dolari, vandute la fier vechi cu 40.000 de dolari. Top 10 cele mai mari furaciuni in Afganistan din banii americanilor
CNN a dat publicitatii un top 10 al celor mai fanteziste si absurde cheltuieli pe care administratia SUA le-a facut in Afganistan in decursul prezentei americane in aceasta tara. „Risipa, frauda si abuz”, sunt cele trei cuvinte care caracterizeaza sutele de miliarde de dolari cheltuiti in Afganistan.
O jumatate de miliard de dolari pentru aeronave care au zburat timp de aproximativ un an. Un hotel urias de 85 de milioane de dolari care nu s-a deschis niciodata si care sta in paragina. Uniforme de camuflaj pentru armata afgana, al caror model fantezist ar costa 28 de milioane de dolari in plus. O unitate de asistenta medicala listata ca fiind situata in Marea Mediterana.
Acestea fac parte dintr-un catalog de plangeri privind „risipa, frauda si abuzul” facute in cadrul eforturilor de reconstructie a Afganistanului.
Costul total al razboiului, potrivit Pentagonului, a fost de 825 de miliarde de dolari, o estimare insa la limita inferioara. Chiar si presedintele Joe Biden a citat o estimare care a plasat suma la mai mult decat dublu – peste 2 trilioane de dolari, o cifra care ia in considerare costurile pe termen lung, cum ar fi ingrijirea veteranilor. Dobanda la datorie se ridica deja la sute de miliarde.
Efortul de reconstructie a fost lipsit de supraveghere, ceea ce a determinat Congresul sa infiinteze, in 2008, Inspectorul General Special pentru Reconstructia Afganistanului (SIGAR). SIGAR a publicat rapoarte trimestriale care au fost in mare masura ignorate, iar Pentagonul a refuzat uneori sa furnizeze informatiile solicitate.
Un purtator de cuvant al Departamentului de Stat a declarat pentru CNN ca administratia a cerut SIGAR sa elimine „temporar” rapoartele, din cauza „preocuparilor legate de siguranta si securitate in ceea ce priveste eforturile noastre de evacuare in curs de desfasurare”.
Iata cateva dintre cazurile documentate de CNN:
1) Centrala electrica de langa Kabul
Centrala electrica Tarakhil a fost pusa in functiune in 2007 ca generator de rezerva pentru capitala, in cazul in care aprovizionarea cu energie electrica din Uzbekistan ar fi fost compromisa. O structura vasta si moderna, aceasta functiona cu turbine alimentate cu motorina. A existat o singura problema: Afganistanul avea putine rezerve proprii de motorina si trebuia sa transporte combustibilul cu camioanele – ceea ce facea ca centrala sa fie prea scumpa pentru a functiona.
Constructia instalatiei in sine a costat 335 de milioane de dolari, iar costul anual al combustibilului a fost estimat la 245 de milioane de dolari. Cea mai recenta evaluare SIGAR a declarat ca, in cel mai bun caz, a fost utilizata la o capacitate de doar 2,2%, deoarece guvernul afgan nu isi permitea sa cumpere combustibil. USAID a refuzat sa comenteze.
2) O flota de avioane cargo de jumatate de miliard de dolari care a zburat timp de un an
Forta aeriana tanara a Afganistanului avea nevoie de avioane cargo. In 2008, Pentagonul a ales G222 – o aeronava de conceptie italiana, proiectata sa decoleze si sa aterizeze pe piste accidentate. Avioanele au zburat doar in acel prim an, a anuntat seful SIGAR, John Sopko, care citeaza un ofiter al USAF.
La sase ani de la lansarea achizitiei, cele 16 avioane livrate in Afganistan au fost vandute la fier vechi pentru 40.257 de dolari. Costul proiectului: 549 de milioane de dolari.
3) Cartierul general al puscasilor marini in desert, in valoare de 36 de milioane de dolari, nici dorit, nici folosit
In 2010, puscasii marini au crescut numarul de trupe in Helmand, cea mai periculoasa zona a Afganistanului. S-a ordonat atuncu contruirea unui centru de comanda si control la baza principala din Camp Leatherneck, in conditiile in care comandantul bazei si alti doi generali de puscasi marini au spus ca nu era necesar, deoarece nu ar fi fost finalizat suficient de repede.
Sopko a declarat ca gandul de a returna fondurile alocate Congresului „era atat de detestabil pentru comandamentul contractant, incat a fost construit oricum. Facilitatea nu a fost niciodata ocupata, Camp Leatherneck a fost predata afganilor, care au abandonat-o”.
A costat 36 de milioane de dolari, nu a fost folosita niciodata si se pare ca a fost ulterior dezmembrata de afgani, care, de asemenea, nu au parut sa o foloseasca niciodata.
4) 28 de milioane de dolari pe un model de camuflaj nepotrivit
In 2007, au fost comandate noi uniforme pentru armata afgana. Ministrul afgan al apararii, Wardak, a declarat ca dorea un model de camuflaj rar, „Spec4ce Forest”, de la compania canadiana HyperStealth.
Au fost comandate in total 1,3 milioane de seturi, care au costat intre 43 si 80 de dolari fiecare, fata de 25-30 de dolari estimati initial pentru uniformele de inlocuire. Uniformele nu au fost niciodata testate sau evaluate pe teren, iar in Afganistan exista doar 2,1% acoperire forestiera.
Sopko a declarat ca i-a costat pe contribuabili 28 de milioane de dolari in plus pentru a cumpara uniformele cu acel model.
5) 1,5 milioane de dolari pe zi pentru combaterea productiei de opiu
SUA au cheltuit 1,5 milioane de dolari pe zi pentru programele de combatere a narcoticelor (din 2002 pana in 2018). Potrivit ultimului raport SIGAR, productia de opiu a crescut in 2020 cu 37% fata de anul precedent. Aceasta a fost a treia cea mai mare productie de la inceputul inregistrarilor, in 1994.
In 2017, productia a fost de patru ori mai mare decat in 2002. Un purtator de cuvant al Departamentului de Stat a precizat ca „talibanii au fost principalul factor care a contribuit la persistenta macului in ultimii ani” si „ca talibanii s-au angajat sa interzica narcoticele”.
6) 249 de milioane de dolari pentru un drum incomplet
Un amplu drum de centura in jurul Afganistanului a fost finantat prin mai multe granturi si donatori, totalizand miliarde de dolari pe parcursul razboiului. Spre finalul proiectului, pentru o sectiune de 233 de kilometri din nord, intre orasele Qeysar si Laman, au fost cheltuite 249 de milioane de dolari pentru antreprenori, dar s-a condtruit doar 15% din drum.
Intre martie 2014 si septembrie 2017, nu a existat nicio constructie pe aceasta sectiune, iar ceea ce a fost construit s-a deteriorat, a concluzionat raportul. USAID a refuzat sa comenteze.
7) Hotelul de 85 de milioane de dolari care nu s-a deschis niciodata
Langa Ambasada SUA din Kabul a fost comandata construirea unui complex amplu de hoteluri si apartamente, pentru care guvernul SUA a acordat imprumuturi in valoare de 85 de milioane de dolari.
In 2016, SIGAR a concluzionat ca „cele 85 de milioane de dolari din imprumuturi au disparut, cladirile nu au fost niciodata finalizate si sunt nelocuibile, iar Ambasada SUA este acum fortata sa asigure securitatea sitului cu costuri suplimentare pentru contribuabilii americani”.
Auditul a concluzionat ca antreprenorul a facut promisiuni nerealiste pentru a asigura imprumuturile si ca ramura guvernului american care a supravegheat proiectul nu a vizitat niciodata santierul si nici compania pe care a angajat-o ulterior pentru a supraveghea proiectul. Un purtator de cuvant al Departamentului de Stat a declarat ca nu au gestionat constructia si ca a fost „un efort privat”.
8) Fondul care a cheltuit mai mult pentru el insusi decat pentru Afganistan
Pentagonul a creat Task Force for Business and Stability Operations (TFBSO), extins din Irak in 2009, pentru a include Afganistanul. Congresul a alocat 823 de milioane de dolari pentru acest proiect.
Mai mult de jumatate din banii cheltuiti efectiv de TFBSO – 359 de milioane de dolari din 675 de milioane de dolari – au fost „cheltuiti pe costuri indirecte si de sprijin, nu direct pe proiecte in Afganistan”, a concluzionat SIGAR intr-un audit.
Sigar a analizat 89 dintre contractele incheiate de TFBSO si a constatat ca „7 contracte in valoare de 35,1 milioane de dolari au fost atribuite unor firme care au angajat fosti membri ai personalului TFBSO in calitate de directori executivi”.
De asemenea, un audit a concluzionat ca fondul a cheltuit aproximativ 6 milioane de dolari pentru a sprijini industria casmirului, 43 de milioane de dolari pentru o statie de gaz natural comprimat si 150 de milioane de dolari pentru vile de lux pentru personalul sau.
Purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii, Lodewick, a declarat ca SIGAR nu a acuzat pe nimeni de frauda sau de utilizare abuziva a fondurilor, a luat in discutie „punctele slabe si deficientele” din audit si a declarat ca „28 din cele 35 de proiecte ale TFBSO si-au atins total sau partial obiectivele prevazute”.
9) Unitatea de asistenta medicala din mare
Un raport din 2015 privind finantarea de catre USAID a facilitatilor de asistenta medicala din Afganistan a afirmat ca peste o treime din cele 510 proiecte pentru care au primit coordonate nu existau in acele locatii.
Treisprezece dintre acestea „nu erau situate in Afganistan, iar unul se afla in Marea Mediterana”. Treizeci „se aflau intr-o provincie diferita de cea raportata de USAID”.
Iar „189 nu prezentau nicio structura fizica pe o raza de 400 de metri de la coordonatele raportate. Mai putin de jumatate dintre aceste locatii nu prezentau nicio structura fizica pe o raza de 800 de metri de la coordonatele raportate.” USAID a refuzat sa comenteze.
10) Cel putin 19 miliarde de dolari pierduti din cauza „risipei, fraudei si abuzurilor”
Un raport din octombrie 2020 a prezentat un total surprinzator pentru razboi. Congresul de la acea vreme alocase 134 de miliarde de dolari din 2002 pentru reconstructia Afganistanului.
SIGAR a reusit sa examineze cheltuirea a 63 de miliarde de dolari din aceasta suma – aproape jumatate. Inspectorii au concluzionat ca 19 miliarde de dolari din aceasta suma – aproape o treime – au fost „pierduti din cauza risipei, fraudei si abuzului”.
Purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii, Lodewick, a declarat ca ei si „alte cateva departamente si agentii ale guvernului SUA au contestat deja unele dintre aceste rapoarte ca fiind inexacte si inselatoare” si ca concluziile lor „par sa treaca cu vederea diferenta dintre eforturile de reconstructie care ar fi putut fi gestionate gresit in mod intentionat/neglijent si acele eforturi care, la momentul raportului, pur si simplu nu au fost la inaltimea obiectivelor strategice”.
