Blues dracesc la Sighisoara. Pileala la maxim si foste actrite XXX
Tocmai a fost a 10-a editie a festivalului de blues de la Sighisoara. Nici de data asta nu am plecat dezamagit si mai ales treaz.
Esta a patra oara cand merg hat pana la Sighisoara pentru blues. Festivalul se intampla in sala de cultura a orasului, o relicva comunista intr-o cladire saseasca intesata de organizatii patriotice. Sala se cheama “Mihai Eminescu”, aflata langa filiala Partidului Romania Mare, normal. Este incalzita cu sobe de teracota, iar unle scaune nu au spatar. Aproape ca te apuca tristetea, noroc cu foaierul.
Ca de obicei, inca din prima seara, adica de vineri seara, foaierul este o anticamera catre iad. Un fum gros acopera totul, prin care se zaresc umbre ciudate, forme umanoide cu palarii si haine desucheate, de la cowboy pana la hipioti uitati pe acolo din anii ’70. Din loc in loc apar luciri de flacari, sunt ochii pasionatilor de blues, iar nu sticlele din mainile lor. Se simt din nou ca la 17 ani, la primul lor concert. Media de varsta sare de 40 de ani, bate spre 50, daca nu ajunge cumva chiar la 60, dar acesta este un subiect tabu.
In prima seara i-am avut pe Bruce Katz Band din SUA si Candye Kane, tot din SUA. Pe primii i-am cam ratat, cu Candye Kane a fost soc, soc, soc. O voce puternica, avand povesti cu care isi nauceste spectatorii mai tare decat cu melodiile. “Am avut o copilarie grea, mama era internata mai tot timpul la nebuni, iar tata era inchis pentru crima”. Mai canta ceva, apoi alta. “Era sa mor duminica, am fost la spital si credeam ca nu mai ajung pana aici. Am cancer la pancreas de sapte ani”. Pe site-ul ei a scris ca Sighisoara este „Dracula’s birthplace!!!”. Nu s-ar zice ca a avut o viata usoara de vedeta. A fost chiar foarte plina, Candye Kane a jucat si in fime porno timp de vreo 15 ani, este plin internetul de filme si imagini cu ea. Acum se declara bisexuala, pe scena era chiar in mari tandreturi cu ea, o namila de peste 100 de kilograme. N-a cantat rau, a impresionat cu vitalitatea si pofta ei de viata.
Vine si 12 noaptea, cand se termina cu concertele si incepe iadul. Lumea de apoi, de dupa blues, este in subsolurile hotelului Sighisoara, intr-un beci medieval in care au loc jam-session-urile. Unde artistii de peste zi se amesteca si concerteaza pana crapa zorile si ochii barmanilor de somn si oboseala. Pentru ca noptile de la festivalul de blues sunt cele mai fierbinti din tot anul, setea arde gatlejurile si nu se lasa astamparata. Mosii sunt solemni doar in prima ora, dupa care se transforma in Don Juani feroce, atacand orice prezenta feminina. Nimeni nu rezista in fata unor texte precum “si daca Isus ti-ar spune acum o poezie de sub masa asta”. Noaptea se pravaleste in acorduri nebunesti, diavolii de la instrumente provoaca o vanzoleala de trupuri si sticle incat nici fumul nu mai are loc sa deranjeze.
Imparatul noptii este Liviu Pop, baterist revenit din State dupa multi ani de cantat cu mai toti greii mondiali ai jazz-ului. Sceptrul lui este paharul de whisky, dar nu-i lipsesc nici cele doua bete de la tobe. Are o energie inepuizabila. L-a luat pe sus de la masa si pe “Sir Blues” Vali Racila, care insa dupa ce a cantat trei melodii a plecat imbufnat ca s-a mai bagat cineva sa cante cu el. “Vali, unde este Vali?”, striga Liviu Pop cu gheata sarindu-i din pahar si cu dimineata scurcandu-se pe trepte in jos. Si lumea se scurge, dar nu se lasa dusa. Daca poti sa te mai impleticesti, inseamna ca ai rezistenta sa mai stai. Eu am cedat.
A doua seara a inceput in sala de cultura cu The Jimmys, evident din USA. L-am recunoscut pe Jimmy, era cel mai mare fan al palincii din noaptea precedenta. O purta cu el peste tot intr-o butelcuta de metal. Acum avea bere pe scena. “Salut”, ridica sus berea, iar din sala rasareau maini la fel de bine dotate cu sticle. Si a tot dat-o cu “salut” pana a facut un concert trasnet, de se fisura “Mihai Eminescu” de la atatea strigate. Si Jimmy are o poveste tare. Cand nu strabate lumea prin concerte, se ocupa de vacile familiei, care stapaneste o mare ferma in America de vreo cateva generatii.
Foaierul este la fel de plin de fum. Este chiar si electricianul, care cu un pas leganat si nesigur, avea de indeplinit cea mai importanta misiune. Sa dea semnalul ca incepe un nou concert, sucind de sigurantele de la taboul eletric pentru a stinge si aprinde lumina.
Joe Louis Walker, un bluesman din generatia lui BB King, a fost mult mai sofisticat. L-a inteles doar varsta a treia, printre care si o tanti de peste 50 de ani de langa mine care nu se mai oprea din fluierat. „Hate to leave Sighisoara, Romania. So glad I spent some time with my friend, ‘Drac’ at his house for a ‘BITE’. Hope to go back soon!”, a scris Walker apoi pe Facebook.
A doua noapte in gheena de sub hotelul Sighisoara a fost cema mai usoara. Nu si pentru compatriotii de culoare ai lui Walker, asaltati de un localnic ochelarist de vreo 18 ani care tinea mortis sa ii salute cu “bro” si sa fie cat mai dur. Mosnegii au fost ceva mai cumpatati, cate nopti poate sa duca pana la urma un om?, au mai putut respira si fetele. Liviu Pop a mai facut niste vraji cu sceptrul lui lichid, au mai bubuit niste tobe, pana la urma iar a cazut dimineata peste meseni. Multi s-au ridicat mandri ca au rezistat pana la sase dimineata, insa se schimbase ora, se trecuse la cea de vara.
Duminica dimineata, in orasul de jos babele mergeau la biserica, norocul lor ca nu au avut drum prin vechiul burg de sus, unde le-ar fi trasnit vederea niste zombie impleticiti cu priviri aprinse.
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
