Gagauzia, noul camp de lupta. Adevarul despre respingerea presedintelui Tatarstanului la granita Republicii Moldova si lupta rusofililor pentru banii Kremlinului
Saptamana aceasta, sefa propagandei diplomatice ruse, Maria Zaharova, a acuzat Chisinaul de un „curs antirusesc” care „nu gaseste sustinere in cercurile largi ale publicului moldovean”, scrie Eurointegration.
Motivul indignarii Federatiei Ruse a fost faptul ca politistii de frontiera de pe aeroportul din Chisinau nu au permis intrarea in tara a oficialului rus de rang inalt, presedintele Tatarstanului, Rustam Minnihanov. Acesta este un politician aflat sub incidenta sanctiunilor americane si canadiene, asa ca faptul ca a fost oprit la frontiera nu a fost chiar surprinzator. Mai ales cand au devenit cunoscute circumstantele vizitei sale.
Dar se pune intrebarea: cum a ajuns Minnihanov pe aeroportul din Chisinau?
Cine a autorizat aterizarea avionului unui politician rus sanctionat, in conditiile in care avioanele rusesti nu au voie sa intre in UE si nici in Republica Moldova?
Raspunsul la aceste intrebari si la cele conexe nu a fost evident la inceput. Pentru ca, de fapt, aceasta este o poveste despre modul in care Moldova a devenit un camp de lupta intre diferite centre de influenta de la varful Federatiei Ruse si agentii lor moldoveni, care incearca sa isi demonstreze eficienta in fata Kremlinului inainte de alegerile din Gagauzia, o regiune mica, dar importanta din punct de vedere strategic.
Incidentul care a avut loc la Aeroportul International Chisinau a devenit cunoscut dupa declaratia presedintelui Tatarstanului. Luni dupa-amiaza, presa de propaganda rusa si canalele Telegram au difuzat o declaratie video a lui Minnihanov, pe care acesta a inregistrat-o la bordul unui avion privat, sustinand ca o facea pe pista aeroportului din capitala Republicii Moldova si ca tocmai i s-a refuzat intrarea in tara.
Videoclipul respectiv nu continea nicio dovada cu privire la locul in care avea loc inregistrarea.
Agent de influenta VIP in Ucraina si Moldova
Foarte curand, insa, a aparut o declaratie a serviciului de frontiera al Republicii Moldova, care a confirmat ca Rustam Minnihanov a incercat intr-adevar sa intre in tara si ca i s-a refuzat intrarea. Autoritatile moldovenesti nu au oferit niciun detaliu si au incercat sa minimalizeze importanta acestui incident – ele spun ca in fiecare zi interzic accesul pentru o gramada de rusi si reprezentanti ai tarilor prietene cu Federatia Rusa; aproape 50 de refuzuri de intrare au fost emise in acea zi.
Din 2010, Minnihanov este presedintele Republicii Tatarstan. Inainte de aceasta, din 1998, a fost prim-ministru al acestei regiuni rusesti, adica o conduce de mai bine de 25 de ani.
Iar Tatarstanul este o regiune speciala pentru Rusia. Mai ales in timpul razboiului.
Aici se afla baza de productie a camioanelor KamAZ, care are o importanta extraordinara pentru industria militara rusa, pentru ca multe tipuri de echipamente militare din Federatia Rusa folosesc sasiul acestui camion. Si exista, de asemenea, o fabrica de avioane care construieste bombardiere strategice din familia Tupolev.
Tatarstanul este o regiune ruseasca foarte bogata. Aici sunt concentrate importante facilitati de productie de petrol , pe care Minnihanov le controleaza personal: din 1998, el conduce consiliul de administratie al Tatneft. Industria chimica din Tatarstan are o importanta strategica pentru tara (aproximativ jumatate din toata polietilena din Federatia Rusa este produsa aici).
Si toata aceasta putere este combinata cu faptul ca aceasta este o republica nationala, in care rusii, conform datelor oficiale, reprezinta doar 40% din populatie. De aceea, inca din anii ’90, pentru Kremlin era important ca Tatarstanul sa fie tinut sub control de oameni loiali ca sa nu pornesca pe calea autodeterminarii si a iesirii din Federatia Rusa.
Cu o jumatate de an inainte de invazia din Ucraina, Minnihanov a preluat si conducerea producatorului de avioane PJSC Tupolev. Importanta acestui lucru a devenit clara abia atunci cand aviatia strategica a Federatiei Ruse a devenit unul dintre principalele instrumente ale razboiului lui Putin. Formal, acesta a fost motivul sanctiunilor americane si canadiene impotriva sa in 2022.
In 2014 Minnihanov a luat parte direct la anexarea peninsulei – Putin l-a numit responsabil pentru colaborarea cu tatarii din Crimeea. Kremlinul a crezut ca din moment ce tatarii si tatarii din Crimeea sunt popoare turcice, vor ajunge la un acord. La inceputul ocupatiei, Minnihanov a zburat de mai multe ori in Crimeea, dar nu a reusit niciodata sa le demonstreze tatarilor din Crimeea ca este „de-al lor”. Oricum ar fi, la Moscova au fost multumiti de munca sa, liderul tatarilor a primit un premiu de stat „pentru Crimeea” din partea lui Putin.
Acum a primit o sarcina similara in Moldova. Politicianul se afla in drum spre Gagauzia, o mica regiune autonoma din sudul Moldovei, unde predomina sentimentul pro-rusesc. Gagauzii sunt tot un popor turcic, asa ca Minnihanov a fost din nou desemnat sa „lucreze” cu ei.
Dar cum a reusit sa zboare la Chisinau?
Avioanele rusesti sunt acum interzise in aproape toata Europa; exista doar cateva exceptii, cum ar fi Serbia si Turcia. Moldova are, de asemenea, o interdictie neoficiala, dar destul de eficienta, asupra tuturor zborurilor catre Rusia – chiar si companiilor moldovenesti le este interzis sa efectueze astfel de zboruri cu aterizare la Chisinau (unde se afla singurul aeroport international operational al tarii).
Prin urmare, Minnihanov nu a putut zbura de la Kazan la Chisinau cu un avion de afaceri personal.
Pentru a ocoli interdictiile, rusii obisnuiti zboara in Moldova cu un transfer prin Erevan, dar si cu zboruri de legatura ale „Turkish Airlines” (totusi, cei care nu au un pasaport moldovenesc si nu pot explica scopul vizitei lor sunt respinsi la granita moldoveneasca).
Dar pentru multimilionarul tatar, un zbor regulat nu era o optiune acceptabila.
Prin urmare, luni dimineata devreme, el s-a indreptat cu un luxos Falcon 7X p cu numarul de zbor RA-09616 de la Kazan catre vechiul aeroport Ataturk din Istanbul, unde il astepta deja un alt avion privat gata de plecare, inchiriat de la compania turca ACM Airlines. Acest Gulfstream IV ceva mai modest, cu numarul de zbor TC-GVB, s-a indreptat spre Chisinau cu un pasager VIP.
Pentru un observator extern, parea ca un charter turcesc zbura spre Moldova, nu unul rusesc.
Un detaliu interesant. Daca presedintele Tatarstanului ar fi sosit la bordul unui avion de linie, ar fi avut cel putin o sansa sa treaca de control. Goana dupa lux a facut acest lucru imposibil.
Cert este ca avea motive formale pentru a trece frontiera: rusul calatorea in calitate de oaspete al forumului din Gagauzia, la invitatia deputatului in Parlamentul moldovean, Alexander Suhodolski.
Atunci cand un pasager zboara cu un charter, el este verificat conform unei proceduri speciale. Numele de familie este transmis de catre transportator la aeroportul de destinatie, iar politistii de frontiera afla ce fel de „oaspete” se indreapta spre ei.
Potrivit lui Suhodolski, presedintele Tatarstanului nu a fost lasat nici macar sa coboare la sol. Avionul cu Minnihanov a fost fortat sa se intoarca la Istanbul.
Dupa reactia Mariei Zakharova, guvernul Republicii Moldova a trecut la ofensiva si i-a informat pe rusi ca se pregateste sa o expulzeze o diplomata rusa din tara care a intervenit in incidentul de la Aeroport, unde a incercat sa forteze Politia de frontier sa permita accesul lui Minnihanov. Pentru aintimida autoritatile ea a invocate statutul de diplomat al Federatiei Ruse.
Dodon nu vrea sa fie trimis la cosul de gunoi al istoriei
Toata aceasta poveste cu „provocarea” facuta de Minnihanov la adresa Republicii Moldova este centrata in jurul alegerilor din mica Gagauzie – o autonomie in cadrul Republicii Moldova, situata in sudul tarii.
La 30 aprilie, gagauzii isi vor alege seful guvernului local – bascanul – care va fi o persoana noua, deoarece actualul lider a indeplinit doua mandate si nu poate candida.
Pe hartie, populatia Gagauziei este de peste 150.000 de persoane, dar in realitate este putin peste o suta de mii. Dar aceasta mica regiune este importanta pentru Rusia, pentru ca o ajuta sa mentina o influenta distructiva asupra politicii nationale a Moldovei.
Gagauzia este o regiune care la inceputul anilor ’90 aproape ca a luat calea Transnistriei (nu fara ajutorul tovarasilor de la Moscova). Gagauzii au vorbit atunci despre posibilitatea secesiunii – dar Chisinaul a reusit sa negocieze cu ei. Conform acestui acord, Gagauzia a primit statutul de autonomie in Moldova unitara si dreptul de a influenta o parte din deciziile guvernului central.
In ultimele decenii, Gagauzia s-a separat cultural si social de centru. Au refuzat sa invete limba romana, au existat opinii precum ca regulile din Republica Moldova nu sunt lege pentru ei. Si, in toti acesti ani, a inflorit o rusofilie fara margini.
In timpul razboiului din Ucraina, ea s-a estompat oarecum, dar nu a disparut complet.
In prezent, in Gagauzia, niciun politician care nu este un sustinator deschis al prieteniei cu Federatia Rusa si cu Putin nu are sanse la conducerea regiunii.
Asadar, de ce ar trebui Rusia sa investeasca in aceste alegeri, daca se stie dinainte ca va castiga o persoana loiala Federatiei Ruse? Raspunsul este ca exista doi candidate loiali, doar ca fiecare dintre ei este „al lor” pentru o parte a elitei rusesti. Iar lupta pentru putere in mica Gagauzie s-a transformat intr-o lupta intre aceste grupuri rusesti, fiecare dintre ele dovedindu-si capacitatea de a influenta alegerile.
In ultimul timp, totul s-a transformat intr-o lupta intre diferite fortele pro-ruse din Moldova, care incearca sa demonstreze ca ele sunt cele care ar trebui sa imparta banii rusilor in viitor.
Unul dintre candidatii la alegerile din Gagauzia este Hrihori Uzun, care este sustinut de Partidul Socialist din Republica Moldova, condus de Dodon, fostul presedinte al Republicii Moldova, care in prezent este anchetat si a fost in arest la domiciliu pentru o lunga perioada de timp.
Cel de-al doilea candidat este Viktor Petrov, care, in ciuda deciziei Partidului Socialist, a fost sustinut oficial de doi deputati socialisti, inclusiv de Suhodolski. Acelasi care a incercat sa-l aduca pe Minnihanov in Moldova!
Minnihanov se indrepta spre o intalnire de campanie unde trebuia sa-l sustina pe Petrov. Bineinteles, dupa ce a dat asigurari ca Rusia se afla in spatele acestui sprijin.
In plus, masinaria de stat a propagandei rusesti lucreaza pentru Petrov: „RIA Novosti” il mentioneaza in fiecare zi si preia comentarii de la el (si numai de la el) despre toate evenimentele care privesc Moldova.
Pentru ex-presedintele Dodon, aceste alegeri sunt decisive. El nu si-ar fi putut imagina ca o masinarie de propaganda ruseasca va lucra intr-o zi impotriva candidatului sau, iar acum acest lucru a devenit realitate.
Asadar, dupa ce Dodon a pierdut functia de sef al statului, majoritatea in parlament si principala finantare, alegerile din Gagauzia sunt pentru el ultima sansa de a demonstra Kremlinului ca Partidul Socialist din Moldova este inca in viata si poate pretinde ca distribuie banii rusilor, fara de care coloana pro-rusa din Moldova pur si simplu nu poate exista.
