Clotilde Armand, mai preocupata de eroii Romaniei decat politrucii „patrioti”. Noul parc din Sectorul 1 se numeste „Elisabeta Rizea”
Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, anunta ca a infiintat un nou parc in aceasta zona a Capitalei. Parcul se numeste „Elisabeta Rizea”, aceasta fiind o eroina a luptei anticomuniste.
„Sectorul 1 are de astazi un nou parc. In conditiile in care Bucurestiul se afla in topul celor mai poluate orase din Europa, orice spatiu verde este vital pentru sanatatea comunitatii noastre.
Astfel, am decis sa avem un nou parc in Sectorul 1 iar acesta sa poarte numele: Elisabeta Rizea – eroina a luptei anticomuniste din Romania, care a fost arestata si torturata de regimul comunist si condamnata la 12 ani de inchisoare. Prea putini cetateni stiu cine a fost aceasta adevarata eroina a natiunii romane. Iar noi cei din Primaria Sectorului 1 am decis sa-i onoram memoria si sacrificiul prin acest gest. Vom lansa curand si un concurs pentru realizarea unui bust al Elisabetei Rizea pe care il vom amplasa aici.
Parcul Elisabeta Rizea situat pe Bulevardul Poligrafiei, langa Piata Presei Libere, isi va deschide portile pentru public astazi, 31 decembrie 2020”, a anuntat, joi, Clotilde Armand.
Descendenta a unei autentice familii tararanesti, Elisabeta Rizea fost profund atasata valorilor cultivate in lumea satului romanesc (a parasit bancile scolii la 14 ani pentru a se ocupa de muncile agricole, de gospodarie si de proaspata sa familie) si a cautat sa se impotriveasca noului regim. Gheorghe Rizea, sotul sau, s-a raliat grupului de rezistenta anticomunista „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnautoiu), in timp ce ea si fiica lor Elena au aprovizionat cu alimente si bani pe cei ce-si asumasera destinul de luptatori pentru libertate in Muntii Fagaras.
Reactia autoritatilor comuniste a fost pe masura rezistentei, Elisabeta Rizea fiind arestata la 18 iunie 1949, judecata dupa mai bine de 2 ani de detentie si condamnata la 7 ani de inchisoare, pe care ii va ispasi in penitenciarul de la Pitesti, intr-o celula de maxima securitate. Umilintele indurate in timpul detentiei nu i-au ingenuncheat insa constiinta si dupa eliberarea din primavara anului 1958 a reinnodat legaturile cu vechii partizani din grupul de rezistenta (primea si oferea informatii folosindu-se de scorbura unui copac din Valea Morii). „Imi dam drumul pe scara in camasa de noapte, sa creada ca intru-n closet. Aveam cuiele scoase la doua uluci si treceam dincolo. Bagam mancarea pentru partizani intr-o gramada mare de craci. Ce auzeam scriam si puneam hartia intr-o scorbura”.
Odata cu arestarea col. Gheorghe Arsenescu (1961) au iesit la iveala circumstantele in care Elisabeta Rizea inselase vigilenta urmaritorilor si sprijinise miscarea anticomunista. La cateva saptamani dupa marturia acestuia a fost din nou arestata, judecata si condamnata la moarte, ulterior, in urma recursului, la munca silnica pe viata. Acuzatorii au ales de aceasta data ca loc al detentiei inchisoarea pentru femei de la Mislea, unde detinutele erau maltratate fizic si psihic. Povestea despre tratamentul inuman aplicat „tradatorilor”: „m-au batut si m-au legat cu cauciucul, de la ceafa pana la calcai, si pe stanga si pe dreapta […] apoi, m-au suit legata pe un scaun, de pe scaun pe masa, de pe masa pe alt scaun […] mi-a legat coada sub carligul de lampa din casa boierului. Coada era groasa. Carnu mi-a tras scaunul, celalalt masa. Coada mi-a ramas in carlig si eu am cazut la pamant. Asa mi-au smuls parul”.
A fost eliberata conform decretului de amnistie generala din 1964. Gheorghe Rizea a fost, la randu-i, inchis 14 ani. Familia Rizea a fost cu strictete supravegheata de Securitate, fiind obligata ca pana in 1989 sa raspunda unor eventuale acuzatii de „dusman al poporului” (activitati ale Securitatii grevate pe obsesia lui Nicolae Ceausescu despre existenta unor elemente dusmanoase in sanul poporului). Exemplul Elisabetei Rizea a devenit public prin intermediul emisiunii Memorialul durerii (1992), realizat de Lucia Hossu-Longin.
