CTP ii acuza pe „zeii justitiei romane” ca incearca sa ucida si amintirea lui Gheorge Ursu
Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a-i achita pe fostii ofiteri de Securitate Marin Pirvulescu si Vasile Hodis, tortionarii disidentului Gheorghe Ursu, a starnit o vie indignare in societatea romaneasca. Printre cei care si-au manifestat stupoarea fata de aceasta decizie, care exonereaza, practic, Securitatea lui Ceausescu de orice vina, pe considerentul ca „securistii si-au facut doar meseria”, s-a numarat si jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
Intr-o postare publicata pe pagina sa de Facebook, CTP afirma ca „zeii Justitiei incearca sa ucida si amintirea lui Gheorghe Ursu”. Iata ce scrie jurnalistul:
„Este totusi dificil de considerat ca victima a fost un adevarat «dizident politic». Intr-adevar este de notorietate ca in regimul comunist orice parasire a tarii era o adevarata raritate, fiind facuta numai de anumiti cetateni si sub un control strict, raportand la organele de securitate orice miscare, etc, insa, victima care avea un fiu stabilit legal si definitiv in SUA, nu numai ca nu a fost data afara din serviciu, dar a si facut toate concediile numai in strainatate, neexistand practic tara din Europa nevizitata de acesta”.
Aceste cuvinte sunt parte din motivarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru achitarea celor doi ofiteri de Securitate care l-au torturat pe Gheorghe Ursu. Deci, pe langa faptul ca Inalta, prin decizia in cazul maior (r) Marin Parvulescu, col. (r) Vasile Hodis mentine recordul ca numarul fostilor securisti condamnati pentru politie politica sa fie in continuare 0 (zero) imaculat, zeii Justitiei romane se straduiesc sa nege calitatea de disident a inginerului Gheorghe Ursu. Adica, exact ce a facut Securitatea, inscenandu-i infractiunea de posesie a 17 dolari!
Gheorghe Ursu a fost exclus din PCR in 1950 pentru exprimarea deschisa a unor opinii contrare politicii Partidului. Securitatea l-a pus sub filaj in urma „propagandei dusmanoase”, cum scria in dosarul sau, pe care o facea la adresa regimului Ceausescu. Turnat de o colega de serviciu, lui Ursu i s-a confiscat de catre Securitate jurnalul personal, plin de comentarii critice la adresa autoritatilor comuniste. Anchetarea lui de catre Securitate a inceput dupa ce a trimis postului de radio Europa Libera o scrisoare in care avertiza, in calitate de inginer constructor, in legatura cu hotararea criminala a lui Ceausescu de a renova fara consolidare blocurile subrezite de cutremurul din 1977.
Martorii citati in dosar descriu agresiunile fizice si psihice la care a fost supus metodic de catre securisti, „batut la talpi si la palme si lovit cu bastonul in cap”.
Iar ICCJ, care considera ca „nu exista probe ca cei doi lucratori de securitate au exercitat violente asupra victimei”, stabileste ca Gheorghe Ursu n-a fost disident, pe baza „probelor” ca a calatorit in strainatate si n-a fost dat afara din serviciu! Ca si cum treaba judecatorilor era sa judece disidenta lui Ursu, si nu omorarea lui in arestul din Rahova.
De ce? Ca sa omoare si amintirea acestui om care a avut curajul sa fie om in timpuri inumane.”
