Cum ne va transforma distantarea sociala

opinii

Situatia in care ne gasim in momentul de fata ne va aduce, dincolo de incertitudinile de moment, multe modificari in plan profesional, social si relational. Pentru majoritatea celor care traim momentul prezent, acesta este un moment unic in istoria noastra personala, sociala si globala si care va avea repercursiuni in toate aceste sfere.

Din punct de vedere profesional exista situatii diferite. Iata cateva: cei care lucreaza de acasa, cei care se gasesc in somaj tehnic, aceia care si-au pierdut locul de munca si perspectivele profesionale, micii intreprinzatori care si-au redus activitatea la minim, producatorii de alimente care sustin o populatie sechestrata “la cratita”, business-urile online care au explodat, etc. Pentru toti situatia prezenta este o stare de moment dintr-o dinamica in plina miscare.

Unii dintre cei care lucreaza de acasa este posibil sa ramana si pe viitor sa lucreze de acasa dat fiind faptul ca acesta este un experiment care pentru unele companii pare sa functioneze si sa aiba unele beneficii. O mutare masiva profesionala online. Sa luam avantajele din punctul de vedere al companiilor: reducerea chiriilor si a costurilor de mentenanta ale unor spatii de birouri, reducerea costurilor cu personalul administrativ si mutarea trainingurilor in mediul online. Avantajele personale ale angajatilor ar putea fi: diminuarea timpului petrecut in trafic, scaderea costurilor de transport si de mentenanta ale autoturismelor personale- ceea ce va duce la o scara mai larga la diminuarea poluarii urbane-, chiar si reducerea cheltuielilor pentru tinutele office si pentru alte insemne ale apartenentei la organizatia respectiva. Dar cu ce pret? O perioada vom fi nevoiti inca sa pastram distantarea sociala din motive de securitate sanitara, insa mutarea in mediul online, lucrul de acasa, precum si noile deprinderi dobandite in vreme de pandemie ne vor distanta social intr-un mod cu totul nou pentru supravietuirea noastra sociala.

Vom deveni mai putin empatici, mai anxiosi, mai inchisi in noi, mai suspiciosi si banuitori, mai susceptibili de a dezvolta tulburari de comportament, mai convinsi ca “acasa” este universul suprem, iar “ceilalti” sunt la o distanta de un clic, dar altundeva. Vom deveni activi sau nepasatori in mod virtual, declarativ, insa fara o implicare concreta din partea noastra. Asta daca suntem deja confirmati social si nu ne apasa constrangeri financiare.

Este acelasi mecanism care deja se intampla in mediul online, unde multi indivizi se cred atotputernici si liberi de orice constrangere sociala, gata sa ponegreasca, sa atace, sa devina violenti verbal, protejati de distanta sociala si de anonimat. Deci protejati de consecintele actiunilor lor. La fel se intampla si in trafic unde numarul de invective la adresa colegilor de trafic este direct proportional cu nivelul de frustrare personala, insa potentat de distanta fata de ceilalti: eu sunt in masina mea, pe teritoriul meu, nu pe un teritoriu comun, lucru care ne absolva de consecintele actelor noastre (uneori, iar alteori iese cu cafteala la ceas de seara).

In acelasi tipar de distantare se inscrie si I. Eibl-Eibesfeldt, care de pe taramul etologiei (stiinta care se ocupa cu studiul comparativ al comportamentului oamenilor si al animalelor) a incercat sa isi explice de ce omul este o fiinta care isi ucide semenii.

El a ajuns la concluzia ca inventarea armelor- pornind de la bate si ajungand pana la arme de foc si de distrugere in masa- au favorizat cresterea agresivitatii si a numarului crimelor. De ce? Pentru simplul motiv ca agresorul nu ii da ragaz victimei sa ii semnaleze gesturi de supunere/linistire, cu alte cuvinte nu mai exista timpul si contactul direct necesare pentru trezirea empatiei in agresor.

Revenind la lucratul de acasa si mentinerea unor relatii sociale la distanta, in ce fel ne vom transforma comportamentele sociale? Ce interactiuni directe vom mai avea in afara de curierul care aduce mancare si membrii familiei, daca exista una? Ca fiinte umane, noi ne modelam comportamentele si valorile in relatie cu ceilalti si cu comunitatea din care facem parte, iar acest set de valori si de norme devine linia noastra calauzitoare in viata. Fara aceasta permanenta reajustare directa, fata in fata cu ceilalti am fi cu totii niste Mowgli atarnati de candelabre.

Este posibil sa creasca importanta familiei care va deveni principalul punct de socializare si intrunire cu ceilalti in lipsa interactiunilor lucrative. In cazurile fericite acesta poate fi un lucru pozitiv pentru multele familii ai caror copii petreceau mai mult timp pe la after-school-uri decat cu parintii, iar aceasta noua dinamica poate duce la crearea unei viitoare generatii cu un spirit comunitar dobandit in familie (daca efectele se desfasoara pe termen lung). La cealalta extrema vor fi cei ale caror familii se vor destrama sau cei care vor avea dificultati in a-si gasi un partener din cauza claustrarii, lipsei de oportunitati sau dezvoltarii unor comportamente lipsite de disponibilitate catre negociere si intelegere. Comunitatile bine conturate vor suferi mai putine transformari, insa in mediile urbane -ca pol al adeziunii la o cultura corporatista si lipsite de o baza sociala construita in afara mediului lucrativ – schimbarile vor fi semnificative. Iar acesti oameni nu sunt atat de putini pentru a fi neglijati.

Disponibilitatea de intelegere a perspectivei altora si de colaborare se poate foarte bine sa se diminueze conform unui nou principiu: L’etat, c’est moi. Et mon appartement. Ce nu este in imediata mea apropiere, nu exista. Insa in egala masura vom vedea tot mai mult lumea din afara prin ochii tehnologiei, adica vom vedea o realitate povestita de altcineva, iar asta ne va face si mai vulnerabili la manipulari si interpretari, susceptibili de a deveni o masa de manevra.

Pentru cei care se vor confrunta cu pierderea iremediabila a locurilor de munca dinamica principala va fi mai degraba de indreptare catre ceilalti decat de distantare, pentru ca vor avea nevoie de noi locuri de munca, de noi confirmari de la zero ale importantei muncii si a valorii lor, de speranta ca pot trece mai departe cu bine peste acest moment si peste colapsul financiar. Unele momente vor fi critice, iar in functie de modul in care va evolua piata, vor fi necesare reconversii profesionale. Ma intreb daca aceasta pandemie nu va grabi oare evolutia industriala catre A.I. (inteligenta artificiala) la nivel mondial.

De cativa ani exista previziuni cu privire la o noua revolutie industriala in care vor exista concedieri masive la nivel global de pe urma inlocuirii fortei de munca umane cu inteligenta artificiala. Daca aceasta pandemie ne infatiseaza fragilitatea umana, de ce sa nu ne grabim sa inlocuim oamenii cu roboti?

Romania nu se gaseste in mod evident in zona aceasta de risc pentru ca nu avem inteligenta artificiala si nici din cea umana care sa o construiasca. Insa reconversii profesionale vor exista, iar unii dintre noi am putea sa o luam catinel inainte si sa folosim distantarea sociala pentru a explora alte directii in care am putea sa evoluam profesional.

Cazuri personale vor fi nenumarate: situatii, reactii, fapte de viata, bucurii, nepasari, alienari, opinii cum ca articolul asta nu este despre mine, deschideri catre noi experiente, botezuri si cumetrii, infrangeri, incertitudini. Toate acestea pentru ca planeta colcaie in continuare de viata, o viata in slow-motion care ne va schimba subtil pe fiecare.

Mai mult despre: ,


Comentarii: