De ce Crimeea este cea mai puternica moneda de schimb a lui Volodimir Zelenski

externe

Zelenski, ONU, New York, discurs, plan de pace

Intr-o interventie putin remarcata, fostul prim-ministru britanic Boris Johnson – considerat un aliat de nadejde al lui Volodimir Zelenski – a facut o declaratie surprinzatoare, afirmand ca daca trupele rusesti ar reveni pe teritoriile pe care le detineau in Ucraina inainte de invazia din 24 februarie, aceasta ar reprezenta o baza pentru redeschiderea negocierilor dintre Ucraina si Rusia, potrivit theguardian.com.

Declaratia implica faptul ca Ucraina ar trebui sa accepte ca indepartarea trupelor rusesti din Crimeea nu ar fi o conditie prealabila pentru inceperea discutiilor.

Propunand acest lucru, intr-un articol publicat saptamana trecuta in Wall Street Journal, Johnson recunoastea ceva ce numerosi diplomati au admis in privat: o revenire fortata a peninsulei Crimeea – care a fost anexata de Rusia in 2014, intr-o miscare respinsa de ONU – sub controlul deplin al Ucrainei este plina de riscuri.

Scriind in The Spectator, Henry Kissinger, diplomatul veteran, a facut o propunere similara, sustinand ca Rusiei ar trebui sa i se ceara doar sa renunte la teritoriul castigat incepand cu luna februarie a acestui an. Teritoriile ocupate in urma cu aproape un deceniu, inclusiv Crimeea, „ar putea face obiectul unei negocieri dupa o incetare a focului”. In cazul in care aceasta negociere nu reuseste sa rezolve teritorii deosebit de divizate, „ar putea fi aplicate referendumuri supravegheate la nivel international privind autodeterminarea”.

Din punct de vedere istoric si etnic, Crimeea este diferita de restul Ucrainei. Exista, de asemenea, 30.000 de forte rusesti stationate in zona. Pastrarea Crimeii intr-o forma sau alta este atat de pretioasa pentru Vladimir Putin incat, daca ar simti ca ii scapa din mana, unii se tem ca ar putea da curs amenintarii sale de a desfasura arme nucleare tactice, escaladarea care ingrozeste si tine in loc Washingtonul si Europa.

In public, Ucraina se opune unei incetari a focului in conditiile in care Putin pastreaza orice palma de teren anexat din 2014 incoace. Zelenski a declarat de nenumarate ori, de exemplu la Forumul Bloomberg New Economy din Singapore: „O simpla incetare a focului nu va rezolva problema. Daca nu ne eliberam intregul teritoriu, nu vom aduce pacea”.

Zelenski a investit, de asemenea, pe plan diplomatic in crearea Platformei Crimeea, un organism de coordonare pentru a face presiuni asupra lumii pentru a mentine in vizor ocuparea ilegala a Crimeii. La reuniunea din august a Platformei, presedintele polonez, Andrzej Duda, a spus „Crimeea este si a fost o parte a Ucrainei la fel de mult cum Gdansk sau Lublin sunt parti ale Poloniei”. El a adaugat: „Cred ca multi dintre noi trebuie sa isi faca un examen de constiinta pentru ceea ce s-a intamplat in ultimul an. A fost consimtamantul de facto pentru ocuparea Crimeii un semnal gresit din partea multor tari catre Rusia?”.

Sondajele de opinie din Ucraina arata un sprijin de 85% pentru ca razboiul sa se incheie, Ucraina reocupandu-si teritoriile confiscate din 2014.

Armata ucraineana are in mod clar un plan de a impinge frontul spre sud, izoland peninsula si taind liniile de aprovizionare rusesti, in mod ideal coborand de pe partea de est a raului Nipru si ajungand apoi la barajul care furnizeaza 85% din apa dulce a Crimeii.

Dar campania militara de subminare a inexpugnabilitatii Crimeei este la inceput. La 7 octombrie, fortele speciale ucrainene au lovit podul de 19 km, puternic pazit, peste stramtoarea Kerch, simbolul anexarii si al reunificarii aproape mistice a Rusiei cu un loc de nastere al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Podul care leaga Crimeea de Rusia fusese o uriasa realizare inginereasca pe care Putin a inaugurat-o personal dupa trei ani de constructie. Impreuna cu linia de cale ferata si conductele de apa care il insotesc, acesta actioneaza ca principala ruta de aprovizionare din Rusia pentru trupele care lupta in Herson si in regiunea inconjuratoare. Avariile provocate de loviturile ucrainene au incetinit, dar nu au rupt rutele de aprovizionare rusesti.

In afara de aceasta lovitura,  in Crimeea au existat si alte evenimente. La 9 august, sase explozii au lovit baza aeriana Saki din Novofedorivka. Cea mai mare baza militara a Rusiei din Crimeea, langa Djankoi, a fost lovita in noiembrie. Se spune ca oamenii din Crimeea sunt ingrijorati cu privire la ce depozit de munitie ar putea exploda in continuare. Judecand dupa numarul de crimeeni arestati recent pentru colaborare cu inamicul, Moscova a devenit nervoasa si in legatura cu Atesh, miscarea de rezistenta din Crimeea.

Barajul Kahovka

Barajul Kahovka, care alimenteaza aproximativ 85% din rezervele de apa ale Crimeei, este o tinta cheie a Ucrainei.

Un ministru adjunct ucrainean al apararii, Volodimir Havrilov, a declarat ca fortele ucrainene vor fi in peninsula pana la sfarsitul lunii decembrie. In alte momente de bravada, consilierul prezidential principal Mihailo Podoliak a sugerat ca un tribunal pentru crime de razboi ar trebui sa fie organizat acolo pe baza conceptului „Ceea ce a inceput in Crimeea trebuie sa se termine acolo”. Petro Porosenko, fostul presedinte ucrainean, a sugerat ca o noua conferinta de la Ialta ar putea avea loc acolo anul viitor, replicand summitul din 1945 organizat pentru a planifica ordinea de dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Dar este capturarea Crimeei practica – sau chiar inteleapta? Oficialii militari britanici subliniaza vulnerabilitatile Crimeii, inclusiv dependenta sa de Ucraina continentala pentru apa. La inceputul invaziei din februarie 2022, Rusia a recucerit barajul hidroelectric Kahovka din sudul Ucrainei. Rezervorul din spatele barajului Kahovka permite apei sa curga pe canalul de 250 de mile din Crimeea de Nord, construit in epoca sovietica pentru a furniza apa proaspata din raul Nipru catre zonele aride din sudul Ucrainei si Crimeea.

In cei opt ani care au urmat anexarii rusesti, canalul a secat. Autoritatile ucrainene au declarat ca Rusia nu a platit pentru aprovizionare si a construit un baraj de beton peste el, ceea ce a cauzat mari probleme in ceea ce priveste irigatiile, recoltele si accesul la apa potabila in Crimeea. Pana la 80% din terenurile agricole au fost pierdute in Crimeea, iar culturi precum orezul au devenit imposibil de cultivat. Odata ce invazia rusa la scara larga a inceput in februarie, trupele rusesti au ajuns rapid la Tavriisk, orasul in care canalul fusese barat, au distrus barajul si au eliberat 1,7 milioane de metri cubi de apa din Nipru in Crimeea.

Oficialii britanici considera ca obiectivul de a recastiga controlul ucrainean asupra centralei hidroelectrice Kahovka, precum si asupra canalului din nordul Crimeei este fezabil si atractiv.

Dar discutia despre o ofensiva care sa scoata 30.000 de soldati rusi din Crimeea nelinisteste armata americana. Generalul Mark Milley, presedintele Statului Major Intrunit, a declarat ca „probabilitatea ca acest lucru sa se intample in curand nu este mare, din punct de vedere militar”.

In privat, diplomatii ucraineni recunosc ca teama de o escaladare la Washington si in capitalele europene este ceea ce franeaza aprovizionarea cu arme de artilerie cu raza lunga de actiune necesare pentru a termina treaba, inclusiv capturarea Crimeii.

Diplomatii europeni admit statutul special al Crimeii. Conducerea sovietica a cedat Crimeea Ucrainei abia in 1954, iar cea mai mare parte a populatiei sale este rusa; multi locuitori sunt pensionari din marina de la Marea Neagra.

De la ocuparea Crimeii nu au fost realizate sondaje de opinie fiabile. O scurgere a rezultatelor reale privind referendumul initial de anexare din 2014 a aratat ca doar o treime din populatie a votat pentru alipirea la Rusia. De atunci, economia Crimeii s-a descurcat in mod tolerabil, iar in Crimeea a avut loc un aflux de aproximativ 300.000 de rusi. Multi activisti pro-ucraineni si tatari din Crimeea au fost din nou fortati sa plece. Vicepremierul Ucrainei, Olha Stefania, a declarat luna trecuta: „Cand vorbim despre oamenii care traiesc in Crimeea, este absolut diferit de ceea ce aveam acum opt ani”. Crimeenii au fost tinuti intr-o bula mediatica rusa timp de aproape un deceniu.

Perspectiva unei prelungiri sangeroase a razboiului pentru a elibera o populatie dintre care multi dintre ei ar putea sa nu caute eliberarea ar reprezenta un final lipsit de glorie pentru campania ucraineana.

Chiar si unii diplomati ucraineni spun ca realitatea este ca, chiar daca ofensiva din sud izoleaza peninsula din punct de vedere militar, ar putea fi intelept atunci sa se mearga incet. In loc sa lanseze o invazie prin mlastinile Syvash, cu abordari terestre relativ inguste din cauza mareelor, ar fi mai bine sa incerce sa redeschida discutiile cu Rusia.

Pana atunci, se sustine ca Putin va avea mari probleme interne, iar apararea Crimeii ar putea fi cea mai mica dintre problemele sale. Altii spun ca este posibil un fel de oferta a unui statut special de suveranitate comuna pentru peninsula. Dar increderea este la un nivel minim. Un acord comun de inchiriere anterior a permis Rusiei sa isi pastreze flota din Marea Neagra la Sevastopol cel putin pana in 2042. Acesta a fost rupt de Putin in 2014.

Urmareste-ne si pe:

Comentarii: