De ce s-a opus Germania ca tancurile Leclerc destinate Romaniei sa fie transportate pe autostrazile sale. O situatie care scoate in evidenta problemele cu infrastructura terestra din Estul Europei
In septembrie, cand Franta a vrut sa trimita tancuri Leclerc pentru a consolida apararea Romaniei, aliat al NATO, Germania, membra a aliantei, s-a opus ca aceste tancuri sa fie transportate pe autostrazile sale. Problema nu a fost reprezentata de protestatarii pentru pace sau de opozitia politica. Era vorba de greutatea tancurilor franceze, scrie Wall Street Journal.
Greutatea pe fiecare axa a incarcaturii depasea limitele legale pentru majoritatea drumurilor germane, au declarat autoritatile guvernamentale, care au propus o ruta pe care Parisul a considerat-o inacceptabila. In schimb, Franta a trimis tancurile pe calea ferata, ceea ce a intarziat transportul.
Invazia Rusiei in Ucraina a scos la iveala slabiciunile si deficientele din cadrul armatelor europene, de la apararea antiaeriana permeabila pana la rezervele insuficiente de munitie. De asemenea, a adus aminte in mod dureros de o slabiciune pe care planificatorii din cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord s-au framantat in ultimii ani: dificultatea de a transporta echipamente militare pe intreg continentul.
In timpul Razboiului Rece, NATO a fost gata sa lupte impotriva Uniunii Sovietice, ceea ce insemna nu doar sa traga gloante, ci si sa le livreze trupelor. Membrii Aliantei au organizat neincetat exercitii de lupta si simulari logistice folosind camioanele, vagoanele de tren, avioanele si navele pe care le aveau la dispozitie.
Dupa ce URSS s-a prabusit, a disparut si acea infrastructura de aprovizionare. Comandantii de intendenta si autoritatile civile din domeniul transporturilor au incetat sa se mai consulte. Caile ferate vest-europene au vandut materialul rulant desemnat pentru timp de razboi. Guvernele au adoptat reglementari care au impiedicat deplasarea munitiilor, a explozibililor si a altor materiale periculoase peste granite.
Extinderea NATO in fostele tari ale Pactului de la Varsovia, incepand cu 1999, a complicat si mai mult lucrurile, deoarece nimeni nu stia ce drumuri sau linii de cale ferata ar fi mai bine sa fie utilizate in caz de criza. Timp de ani de zile, nu s-a efectuat niciun studiu al punctelor critice, cum ar fi podurile, tunelurile si pasajele supraterane din noile natiuni NATO, deoarece nimeni nu a vazut necesitatea. Orice amenintare la adresa securitatii reprezentata de penuria de autostrazi de mare capacitate din Europa parea indepartata.
Apoi, in 2014, Rusia a confiscat Peninsula Crimeea de la Ucraina si a infiintat miscari separatiste in estul Ucrainei, trezind din nou spectrul unui razboi in apropierea teritoriului NATO. Abilitatile de logistica militara ale Europei, puse la naftalina, trebuiau redescoperite.
Generalul-locotenent al armatei SUA Ben Hodges, pe atunci comandantul suprem al fortelor armate americane in Europa, a petrecut patru ani incercand sa imbunatateasca mobilitatea militara, sustinand ca echipamentele de aparare ar trebui sa se deplaseze la fel de usor ca si oamenii in interiorul spatiului Schengen fara frontiere al Uniunii Europene.
In 2018, cand generalul Hodges s-a retras, NATO a creat doua noi structuri de comanda, una pentru logistica europeana si alta pentru transporturile peste Atlantic.
UE, care evita implicarea directa in lupta, dar se straduieste sa isi ajute fortele armate sa opereze mai eficient, a inceput, de asemenea, sa se concentreze pe mobilitatea militara. Un proiect condus de Tarile de Jos in cadrul Agentiei Europene de Aparare a UE include acum si membri NATO din afara UE. Intr-un semn al seriozitatii cu care toate partile iau mobilitatea in serios, UE a permis Regatului Unit sa se alature proiectului, in ciuda relatiilor inghetate de dupa Brexit.
Pal Jonson, ministrul apararii din Suedia, care tocmai a preluat presedintia semestriala rotativa a UE, a declarat ca imbunatatirea mobilitatii este o activitate vitala pentru UE si NATO – si un domeniu propice cooperarii. „Pentru a respecta articolul 5, acest lucru este crucial”, a spus el, referindu-se la acordul NATO conform caruia un atac asupra oricarui membru reprezinta un atac asupra tuturor membrilor.
Graba membrilor NATO de a reactiona de la invazia pe scara larga a Rusiei in Ucraina, in februarie, a reamintit aliatilor cat mai este de facut. Inarmarea fortelor Kievului si consolidarea apararii in membrii NATO cei mai apropiati de Rusia, cum ar fi Polonia, Bulgaria si Romania, a necesitat o multime de solutii ad-hoc la obstacolele birocratice si logistice, spun oficialii.
„Este timpul sa trecem de la o abordare de la caz la caz la solutii structurale”, se arata intr-un raport al UE publicat in noiembrie, intitulat „Plan de actiune privind mobilitatea militara 2.0”.
La cateva zile dupa publicarea raportului, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, s-a intalnit cu ministrii apararii din UE pentru a discuta despre mobilitatea si logistica militara, numind-o „o parte importanta a cooperarii NATO-UE”. Luna trecuta, dl Stoltenberg s-a intalnit cu comisarul UE pentru piete interne, Thierry Breton, pentru a avansa cu alinierea.
Aceste intalniri s-au bazat pe intensificarea eforturilor recente de a depasi o stare de neincredere de lunga durata intre cele doua organizatii multinationale, UE si NATO . Acum, ele incearca sa eficientizeze planificarea si cheltuielile lor suprapuse in materie de securitate.
UE investeste anual miliarde de euro in infrastructura de transport, dar rareori a facut din mobilitatea militara o preocupare. Cele doua organizatii au inceput sa isi coordoneze planurile, astfel incat finantarea UE sa se alinieze la nevoile identificate de NATO.
„Se fac progrese, dar este o chestiune complexa”, a declarat Jan Jires, ministrul adjunct al apararii din Republica Ceha, care a detinut presedintia UE pana luna trecuta.
Generalul in retragere Hodges spune ca reglementarile nationale raman prea impovaratoare, iar guvernele nu sunt suficient de concentrate asupra problemelor. „Pana cand nu voi vedea ca se cheltuie bani si au loc schimbari reale, nu vom reusi sa rezolvam problema”, a spus el.
Jan Jires a declarat ca tara sa si vecinii sai reprezinta cea mai mare provocare din cauza infrastructurii lor fizice. Tancurile si alte vehicule ale Pactului de la Varsovia erau in general mai mici si cantareau mai putin decat cele occidentale, ceea ce inseamna ca podurile si pasajele sunt proiectate pentru a sustine echipamentul de tip sovietic, dar s-ar prabusi sub fortele terestre ale NATO.
„Echipamentul sovietic era in mod deliberat mai usor”, a spus el. Acum, planificatorii NATO si UE se lupta cu modul in care sa gestioneze deficientele structurale.
Chiar si in cazul membrilor occidentali de lunga durata ai NATO, infrastructura fizica este problematica. Un transportor de tancuri francez Renault care transporta un Leclerc depaseste limita de greutate de 12 tone pe axa a Germaniei pe multe drumuri, au declarat oficialii francezi.
UE incearca sa contribuie la eliminarea acestor obstacole rutiere din interes propriu. Odata cu aderarea planificata a Finlandei si Suediei, membre ale UE, la NATO, alianta militara va acoperi peste 96% din populatia UE. Doar Austria, Irlanda, Cipru si Malta vor fi in UE si in afara NATO.
Impreuna, cele doua organizatii depun eforturi pentru a ajunge la un acord asupra cerintelor in materie de transport, astfel incat proiectele pentru infrastructura rutiera, feroviara si maritima civila sa poata include nevoile militare. Ele elaboreaza formulare vamale digitale la care pot avea acces atat autoritatile civile, cat si cele militare, pentru a permite expedieri fara intreruperi. Acum se lucreaza la armonizarea si rationalizarea a ceea ce raportul UE din noiembrie a numit „norme si proceduri nationale complexe, indelungate si divergente”.
Chiar si normele fiscale au necesitat atentie. Membrii UE au scutit de taxa pe valoarea adaugata si de accize bunurile si serviciile legate de apararea colectiva.
