De la protestatar la luptator: Tinerii iranieni fug de represiunea brutala din tara lor pentru a lua armele in maini, peste granita
Rezan, o adolescenta disidenta, a mers pe urmele unui grup de contrabandisti in zona de frontiera din vestul Iranului. Timp de trei zile, Rezan a strabatut un lant muntos stancos si a mers prin campuri minate de-a lungul unui traseu cunoscut de contrabandisti experimentati pentru a ocoli Garzile Revolutionare puternic inarmate ale tarii, scrie CNN
Rezan este unul dintre numerosii disidenti iranieni care au fugit din tara in ultima luna, pentru a scapa de incercarea violenta a regimului de a inabusi demonstratiile care au izbucnit dupa moartea unei femei kurdo-iraniene de 22 de ani, Mahsa Amini, in timpul retinerii sale de catre politia iraniana a moralitatii pentru ca ar fi purtat necorespunzator hijabul.
„Stiam ca, daca un ofiter ne-ar fi vazut, am fi murit imediat”, a declarat activista iraniano-kurda in varsta de 19 ani, pe care CNN o identifica cu pseudonimul Rezan din motive de securitate. Ea a calatorit spre granita cu Irakul, una dintre cele mai militarizate frontiere ale Iranului, unde, potrivit grupurilor de aparare a drepturilor omului, multi au fost impuscati mortal de catre fortele de securitate iraniene pentru tranzit ilegal al granitei sau pentru contrabanda cu bunuri ilicite.
Rezan a fugit din orasul natal Sanandaj, in vestul Iranului, unde fortele de securitate faceau ravagii in locurile de protest. Demonstrantii au fost retinuti in mod arbitrar, iar unii au fost impuscati mortal in fata ei, a povestit tanara. Multi au fost batuti pe strazi. In a doua saptamana de proteste, fortele de securitate au tras-o pe Rezan de par. In timp ce era tarata pe strada, tipand in agonie, ea si-a vazut prietenii retinuti cu forta si copii batuti.
„M-au tras de par. M-au batut. M-au tarat”, a spus ea, relatand represiunea brutala din orasul cu majoritate kurda. „In acelasi timp, puteam vedea ca acelasi lucru se intampla cu multe alte persoane, inclusiv cu copii”.
Orasul Sanandaj a fost scena unora dintre cele mai mari proteste din Iran, cu exceptia Teheranului, de la inceputul revoltei, la mijlocul lunii septembrie.
Rezan a afirmat ca nu a avut de ales decat sa faca o calatorie lunga si periculoasa cu contrabandistii spre Irak. Parasirea Iranului prin cel mai apropiat punct oficial de trecere a frontierei – la doar trei ore de mers cu masina – ar fi putut duce la arestarea ei. Ramanerea in Sanandaj ar fi putut duce la moartea ei in mainile fortelor de securitate.
„(Aici) imi pot obtine drepturile de a trai ca femeie. Vreau sa lupt pentru drepturile femeilor. Vreau sa lupt pentru drepturile omului”, a declarat ea, pentru CNN, din nordul Irakului. Dupa ce a ajuns aici la inceputul acestei luni, ea a decis sa schimbe directia. Nu mai este o protestatara pasnica. Rezan a decis sa ia armele in maini, inrolandu-se intr-un grup militant iraniano-kurd care ocupa pozitii in vaile aride din Kurdistanul irakian.
Nu se cunoaste numarul disidentilor care au parasit Iranul de la inceputul protestelor. In regiunea administrata de kurzi din nordul Irakului (KRG) – care se invecineaza cu vestul predominant kurd al Iranului – multi dintre activistii exilati isi pastreaza un profil scazut, ascunzandu-se in case sigure. Acestia au declarat ca se tem de represalii impotriva familiilor lor de acasa, unde detentiile in masa au devenit ceva obisnuit in zonele cu majoritate kurda.
Potrivit martorilor oculari si videoclipurilor postate pe retelele de socializare, oamenii din aceste regiuni au indurat unele dintre cele mai dure tactici folosite de fortele de securitate iraniene in campania lor brutala de inabusire a miscarii de protest.
In regiunile cu majoritate kurda, sunt numeroase dovezile ca fortele de securitate trag fara discriminare in multimile de protestatari. De asemenea, guvernul iranian pare sa fi desfasurat in aceste zone membri ai fortelor sale de lupta de elita, Garzile Revolutionare, pentru a se confrunta cu demonstrantii, potrivit martorilor oculari si inregistrarilor video de la locurile de protest.
Garzile Revolutionare ale Iranului duc de obicei bataliile regimului mai departe, si anume in Irak si Siria, sustinand dictaturi brutale, precum si luptand impotriva grupurilor extremiste precum ISIS.
Pentru kurzi, intensificarea represiunii in vestul tarii subliniaza decenii de marginalizare etnica bine documentata de catre guvernul central iranian. Acestea sunt nemultumiri pe care le impartasesc si alte minoritati etnice din Iran si care preceda guvernarea clericala din Iran.
Populatia kurda, care numara aproape 10 milioane de persoane, este al treilea grup etnic ca marime din Iran. Guvernele de la Teheran – inclusiv regimul pro-occidental al sahului Mohammad Reza Pahlavi, rasturnat in 1979 – au privit cu suspiciune acest grup din cauza aspiratiilor sale de lunga durata de a se separa de stat si de a infiinta o republica, alaturi de comunitatile kurde din tarile vecine.
SPRIJINUL FAMILIEI
Dupa ce Rezan a fugit din Iran, autoritatile de acolo i-au sunat familia si i-au amenintat ca ii vor aresta fratii, a mai declarat ea.
Dar familia ei ii sustine militantismul, a spus aceasta, mama ei jurand ca isi va ingropa fiecare dintre copiii ei in loc sa-i predea autoritatilor. „Port o arma pentru ca vrem sa le aratam kurzilor iranieni ca au pe cineva in spatele lor”, a declarat Rezan de la una dintre bazele grupului ei militant, Partidul Libertatii Kurdistanului (PAK). „Vreau sa ii protejez pe kurzii de acolo, deoarece kurzii se protejeaza cu pietre”.
Protestatarii din Iran sunt in mare parte neinarmati. Cu toate acestea, Iranul acuza grupurile armate kurdo-iraniene din Kurdistanul irakian ca instiga la tulburari in zonele cu majoritate kurda. De la inceputul protestelor, a lovit in repetate randuri tinte iraniano-kurde din Irak cu drone si rachete, ucigand zeci de persoane.
Sambata trecuta, seful fortelor armate iraniene a acuzat regiunea Kurdistanului irakian – care are un guvern semi-autonom – ca adaposteste 3.000 de militanti iraniano-kurzi si a promis ca va continua sa le atace bazele daca guvernul nu ii dezarmeaza pe luptatori.
„Operatiunile Iranului impotriva teroristilor vor continua. Indiferent cat timp va dura, vom continua aceasta operatiune si (chiar) una mai mare”, a declarat generalul-maior Mohammad Hossein Bagheri, seful Statului Major al Fortelor Armate ale Iranului, potrivit CNN.
PAK si alte grupari armate kurdo-iraniene cu sediul in Irak spun ca nu au sprijinit protestele in niciun fel concret. Dar au cerut Statelor Unite sa intervina in favoarea demonstrantilor si au declarat ca sunt pregatite sa ii ajute pe kurzii din Iran sa se inarmeze in cazul unei noi escaladari a crizei iraniene.
„Ceea ce se intampla pe strazi cu protestatarii nu a fost pus la cale la baza mea”, a declarat liderul PAK, generalul Hussein Yazdanpanah, pentru CNN. „(Iranul) ne foloseste ca tap ispasitor pentru protestele din Iran si pentru a distrage atentia mass-media de la Iran”, a declarat Hussein Yazdanpanah.
„Nu voi ascunde faptul ca sunt un sprijin militar pentru poporul meu”, a spus el.
TEAMA DE REPRESALII
In intreaga tara, protestatarii cu o varietate de nemultumiri – legate in special de starea dezastruoasa a economiei iraniene si de marginalizarea grupurilor etnice – s-au unit in jurul unei miscari anti-regim care a fost declansata de moartea lui Amini.
Femeile au fost in fruntea protestelor, argumentand ca moartea lui Amini din mainile faimoasei politii a moralitatii evidentiaza situatia dificila a femeilor in conformitate cu legile Republicii Islamice, care le restrictioneaza imbracamintea si comportamentul.
Kurzii din Iran si-au vazut, de asemenea, nemultumirile reflectate in moartea lui Amini. Numele kurd al tinerei – Zhina – a fost interzis de catre o institutie clericala aparent pentru a preveni crearea de diviziuni etnice in tara. De asemenea, Amini striga dupa ajutor in limba sa materna kurda atunci cand ofiterii de politie au fortat-o cu violenta sa urce intr-o duba, potrivit activistilor.
Proteste de amploare din cadrul actualei revolte din Iran au izbucnit in orasul natal al lui Amini, Saqqez, cu majoritate kurda, din vestul Iranului, care a fost, de asemenea, supus unei represiuni violente. „Cand am fost in Iran, m-am alaturat protestelor cu prietenii. Doua zile mai tarziu, doi dintre prietenii mei au fost rapiti, iar unul dintre ei a fost ranit”, a declarat un barbat care a fugit din Saqqez in Kurdistanul irakian.
Cel putin 215 persoane au fost ucise de la inceputul protestelor la nivel national si de la represiunea guvernamentala ulterioara, in septembrie, a declarat luni grupul pentru drepturile omului Iran HR, cu sediul in Norvegia.
Potrivit Iran HR, bilantul mortilor in demonstratiile care au urmat mortii lui Amini este de 122 de persoane, in timp ce alte 93 de persoane au fost ucise in timpul unor proteste separate in provincia Sistan si Baluchistan.
De cand au fugit, disidentii din Kurdistanul irakian spun ca raman in contact cu cei dragi pe care i-au lasat in urma. Fiecare apel telefonic catre familiile lor vine cu vesti despre o intensificare a represiunii, precum si cu rapoarte despre oameni care sfideaza fortele de securitate si continua sa iasa in strada.
„Din ceea ce stiu, familia mea face parte din revolutie, iar revolutia continua pana in ziua de azi”, a declarat Rezan. „Ei sunt gata sa moara pentru a ne obtine drepturile noastre”.
