Decizie controversata. Cum s-a ajuns la amanare in procesul lui Liviu Dragnea din cauza DNA

news

Stabilirea pentru 20 mai a unui nou termen in procesul lui Liviu Dragnea vine ca urmare a unei solicitari a procurorului DNA. Decizia a starnit surprindere, avand in vedere ca si interesul lui Liviu Dragnea era ca procesul sa se amane. 

S-a ajuns la amanare intrucat DNA a solicitat Curtii sa sesizeze CCR in legatura cu doua exceptii de neconstitionalitate. Culmea este ca procurorul DNA s-a impotrivit solicitarii avocatilor lui Dragnea de a se amana sentinta pana dupa decizia CCR privind completurile de trei judecatori.

Iata care sunt cele doua exceptii ridicate de DNA:

1. Sesizarea privind neconstitutionalitatea Art. 29 din Legea 78/2000:

Art. 29 din legea 78/2000 prevede ca ”pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in prezenta lege, se constituie complete specializate”.

Aceasta prevedere are un caracter general si ambiguu, neindicand, in mod clar si de o maniera concreta, in ce consta specializarea completurilor care trebuie sa judece faptele de coruptie prevazute in aceasta lege.

Avand in vedere acest aspect, textul criticat este neclar, lipsit de previzibilitate si accesibilitate, intrucat legiuitorul nu a definit notiunea de ”completuri specializate” si nu a stabilit care sunt criteriile conform carora un complet de judecata devine specializat.

Drept exemplu servesc exact hotararile colegiilor de conducere ale instantelor de judecata atasate de apelanta inculpata Sefu Olguta in sustinerea motivului de apel vizand nelegala compunere a completului de judecata de la fond.

Astfel, in lipsa unor criterii clare in baza carora judecatorii sa primeasca o anumita specializare (coruptie in situatia de fata), care apoi sa poata conduce la specializarea completului, se poate observa ca desemnarea completurilor specializate nu reprezinta decat o chestiune strict administrativa, o formalitate pe care o indeplinesc colegiile de conducere ale instantelor de judecata la finalul fiecarui an.

Aceasta formalizate a fost consfintita prin hotararile CSM nr. 387/22.09.2005 si respectiv 1375/17.12.2015 si a vizat exclusiv completurile specializate de la judecatorii, tribunale si curti de apel.

In ceea ce priveste ICCJ, aceasta nu avea obligatia, ci posibilitatea de a infiinta completuri specializate, asa cum rezulta atat din art. 19 alin 3 din legea 304/2004, ”La inceputul fiecarui an, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la propunerea presedintelui sau a vicepresedintelui acesteia, poate aproba infiintarea de complete specializate in cadrul sectiilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in functie de numarul si natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecarei sectii, precum si de specializarea judecatorilor si necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora”, cat si din art. 19 indice 1 din regulamentul privind Organizarea si Functionarea Administrativa a ICCJ ”(1) La inceputul fiecarui an, Colegiul de conducere, la propunerea presedintelui sau a vicepresedintilor Inaltei Curti de Casasie si Justitie, poate aproba infiintarea de omplete specializate in cadrul sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in functie de numarul si natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecarei sectii, precum si de specializarea judecatorilor si necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora. (2) Presedintele sau vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie propun Colegiului de conducere infiintarea de complete specializate pe baza propunerilor formulate pentru fiecare sectie de presedintele acesteia”.

Prin utilizarea unei sintagme atat de generale precum aceea de ”complet specializat” legiuitorul a creat premisa aplicarii aleatorii a normelor de competenta pe care le-a adoptat, aspect ce afecteaza dreptul la un proces echitabil atat al inculpatilor, cat si al persoanelor vatamate.

2. Sesizarea privind neconstitutionalitatea art. 174 si art. 154 alin (2) Cod penal:

Art. 174 Cod penal prevede ca ”prin savarsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice”.

Art. 154 alin. 2 teza I prevede ca ”termenele prevazute in prezentul articol incep sa curga de la data savarsirii infractiunii.

Prin decizia de recurs in interesul legii nr. 5 din 11 februarie 2019 s-a stabilit ca ”in interpretarea si aplicarea prevedrilor art. 174 din Codul penal, cu referire la art. 154 alin (2) teza I din Codul penal ca, prin data savarsirii infractiunii si, implicit, data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie a raspunderii penale in cazul infractiunilor simple a caror latura obiectiva implica producerea unei pagube ori realizarea unui folos necuvenit pe o perioada de timp se intelege momentul aparitiei primei pagube ori al obtinerii primului folos necuvenit”.

Aceasta interpretare data de ICCJ induce o confuzie intre infractiunile simple si infractiunile prograsive.

Astfel, in cazul unei infractiuni simple dar cu desfasurare in timp, in urma deciziei mai sus mentionate, s-a ajuns la a I se atribui efectele unei infractiuni progresive.

(…)

Acesta este motivul pentru care consider ca nu poate fi primita interpretarea pe care ICCJ a dat-o art. 174 Cod penal cu referire la art. 154 alin. 2 teza I Cod penal in sensul ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la momentul aparitiei primei pagube sau primului prejudiciu.

Avand in vedere aceasta interpretare data prin intermediul Deciziei in interesul legii nr. 5 din 11 februarie 2019, textul art. 174 Cod penal devine neclar si lipsit de previzibilitate intrucat nu aceasta a fost vointa legiuitorului.

Astfel, prin interpretarea ICCJ s-a ajuns ca o infractiune simpla sa aiba aceleasi efecte cu o infractiune progresiva, aspect nepermis in conditiile in care legiuitorul nu a prevazut acest lucru in mod expres.

Pe de alta parte, prin aceasta interpretare data de ICCJ, aceeasi unitate legala de infractiune – infractiunea simpla – are efecte diferite raportat la momentul in care incepe sa curga termenul de prescriptie, dupa cum este una instantanee sau una cu consecinte ce se produc la diverse intervale de timp.

Lipsa de claritate si de previzibilitate pe care interpretarea data de recursul in interesul legii nr. 5/2019 afecteaza implicit si dreptul la un proces echitabil, atat al inculpatilor, cat si al persoanelor vatamate.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a amanat luni, pentru 20 mai, judecarea dosarului angajarilor fictive de la DGASPC Teleorman, in care presedintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat in prima instanta la 3 ani si 6 luni inchisoare cu executare pentru savarsirea infractiunii de instigare la abuz in serviciu.

La acest termen, Liviu Dragnea a dat o declaratie in sala de judecata, dupa care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie dezbateri pe fond.

Avocatii lui Dragnea si ai celorlalti inculpati au solicitat insa amanarea dezbaterilor pana pe 19 aprilie, cand Curtea Constitutionala urmeaza sa ia o decizie cu privire la conflictul de natura constitutionala dintre Parlament si Instanta suprema pe tema completurilor specializate pe cazurile de coruptie.

Procurorul de sedinta de la DNA nu a fost de acord cu amanarea procesului, acuzandu-i pe avocati ca urmaresc tergiversarea judecarii dosarului.

„Ne opunem cererilor de amanare pentru ca avem rezerve ca se va pronunta pe 19 aprilie o decizie a Curtii Constitutionale. Parlamentul se afla in conflict cu el insusi si acel conflict de natura constitutionala nu are efect asupra dosarului in cauza. Se incearca tergiversarea cauzei, pentru ca un membru al completului urmeaza sa se pensioneze”, a spus procurorul.

Tot acum, procurorul de sedinta a ridicat doua exceptii de neconstitutionalitate in legatura cu prevederile art. 29 din Legea 78/2000 si art.174 din Codul penal, fara a cere insa amanarea procesului.

Judecatorii au admis solicitarea avocatilor, iar procesul a fost amanat cu o luna.

Mai mult despre:


Comentarii: