Dezintegrarea Federatiei Ruse, analiza rece Foreign Politicy: „Imperiile otoman, austro-ungar, german si rus s-au prabusit in urma unor infrangeri militare”
Inca de la incercarea esuata a Rusiei de a cuceri Kievul si de a instala un guvern marioneta in primele zile ale razboiului, perspectiva unei infrangeri a Kremlinului in Ucraina a crescut. Ceea ce este surprinzator, dupa aproape un an de razboi, este absenta aproape completa a oricarei discutii in randul politicienilor, al factorilor de decizie, al analistilor si al jurnalistilor despre consecintele infrangerii pentru Rusia. Aceasta este o lipsa periculoasa de imaginatie, avand in vedere perspectiva prabusirii si dezintegrarii Rusiei, arata prestigioasa revista Foreign Policy intr-o ampla analiza.
Intr-adevar, combinatia dintre un razboi esuat pe plan extern si un sistem fracturat si tensionat pe plan intern face ca o eruptie de un anumit fel in Rusia sa fie tot mai probabila cu fiecare zi care trece. Nu conteaza daca acest lucru este bun sau rau pentru Occident, este un rezultat pentru care factorii de decizie politica trebuie sa fie pregatiti.
Diverse scenarii pentru ceea ce s-ar putea intampla in Rusia dupa infrangerea din Ucraina au devenit si mai clare. Cel mai probabil, inlaturarea presedintelui rus Vladimir Putin, urmata de o lupta dura pentru putere intre nationalistii de extrema dreapta care doresc sa mentina efortul de razboi si sa distruga ierarhia politica existenta, conservatorii autoritari care domina sistemul si o miscare cvasi-democratica reinviata, angajata sa puna capat razboiului si sa reformeze Rusia. Nu stim cine va castiga, dar putem prezice cu incredere ca lupta pentru putere va submina regimul si va distrage atentia Rusiei de la ceea ce a mai ramas din efortul de razboi.
La randul sau, un regim slab, in combinatie cu o economie slaba, va face rusii nemultumiti sa iasa in strada, poate chiar cu arme, si va incuraja unele entitati politice non-rusesti care doresc sa se autoguverneze. Printre principalii candidati se numara Tatarstan, Baskortostan, Cecenia, Daghestan si Sakha.
Intinderile vaste ale Rusiei, istoria tulbure indelungata a teritoriilor si etniile non-rusesti numeroase – toate acestea fiind rezultatul secolelor de cuceriri imperiale – toate trevuie luate in calcul intr-un scenariu privind dezintegrarea controlului centralizat si ruperea federatiei. Exista o istorie bogata a colapsului statelor in urma razboaielor, revolutiilor, prabusirii sistemelor, crizelor economice si a altor evenimente epocale. Imperiul lui Napoleon s-a prabusit dupa marsul sau dezastruos asupra Moscovei si infrangerea ulterioara in batalia de la Leipzig. In 1918, imperiile otoman, austro-ungar, german si rus s-au prabusit in urma unor infrangeri militare. Desigur, oamenii, deciziile si politicile au jucat un rol, dar, in cele din urma, razboiul si crizele economice si sociale asociate au fost cele care au impins aceste state in haos politic si, adesea, in violenta.
De asemenea, luati in considerare dizolvarea Uniunii Sovietice, un rezultat pe care foarte putini rusi si l-au dorit sau chiar imaginat atunci cand Mihail Gorbaciov a preluat puterea in calitate de lider al Partidului Comunist Sovietic in 1985.
Este adevarat, toate republicile, inclusiv Rusia, si-au declarat suveranitatea in 1990 si toate, cu exceptia Rusiei, si-au declarat independenta deplina in 1991, in urma unei lovituri de stat esuate a liniei dure. Caracteristicile sale principale, autoritarismul si planificarea centrala, au pus in miscare forte politice, sociale si economice care au fortat in cele din urma majoritatea republicilor sa se refugieze din anarhie in autonomie si independenta. Perestroika – politica de restructurare economica si politica semnata de Gorbaciov – a fost cea care a ucis, fara sa vrea, Uniunea Sovietica.
Daca Rusia de astazi va calca pe urmele acestor tari, acest lucru nu va avea nimic de-a face cu dorintele elitei rusesti sau cu politicile occidentale. La mijloc sunt mari forte structurale. Rusia lui Putin sufera de tensiuni care se consolideaza reciproc si care au creat un stat mult mai fragil decat se lauda Moscova. Printre acestea se numara infrangerea militara, morala si economica in razboiul din Ucraina – dar si fragilitatea si ineficienta sistemului politic hipercentralizat al lui Putin; prabusirea cultului personalitatii sale macho in fata bolii si a varstei vizibile; gestionarea defectuoasa si grosolana a economiei de tip petrostat a Rusiei; coruptia galopanta care patrunde la toate nivelurile societatii; si vaste falii etnice si regionale in ultimul imperiu nestructurat al lumii. Chiar daca unii cauta astazi dezintegrarea Rusiei, nu este prea greu de imaginat un scenariu in care instabilitatea politica, economica si sociala tot mai mare vor forta la un moment dat unitatile constitutive ale Rusiei sa caute siguranta in independenta.
Cand seful serviciilor de informatii ucrainene Kirill Budanov si-a sarbatorit ziua de nastere la inceputul acestei saptamani cu un tort reprezentand Rusia taiata in mai multe bucati, a fost cu siguranta un act epic de trolling. Dar ideea din spatele imaginii de pe glazura nu pare deloc trasa de par.
In conditiile actuale, ar putea fi nevoie de un singur declansator pentru a impinge sistemul spre colaps. Razboiul esuat cu Ucraina, care a scos la iveala slabiciunea lui Putin si a statului sau, ar putea foarte bine sa fie scanteia care sa aprinda carbunele sfrijit al institutiilor rusesti. Bineinteles, scanteile sunt imprevizibile, iar Rusia ar putea sa treaca peste criza actuala si sa supravietuiasca in forma sa actuala, fie sub Putin, fie sub conducerea unui succesor. Dar chiar daca ar face acest lucru, ar fi grav slabita ca stat, iar toate tensiunile structurale ar ramane.
Dar daca scanteia se va produce, colapsul rusesc va fi probabil destabilizator si violent, poate inclusiv un razboi civil? Istoricul Marlene Laruelle, director al Institutului pentru Studii Europene, Ruse si Eurasiatice de la Universitatea George Washington, crede ca da. „O prabusire ar genera multiple razboaie civile”, a spus ea, „cu noi state care se vor lupta intre ele pentru granite si bogatie economica”. Intre timp, elita de la Moscova „va reactiona cu violenta la orice separatism”.
In mod similar, fostul secretar de stat american Henry Kissinger a sustinut ca „destramarea Rusiei sau distrugerea capacitatii sale de politica strategica ar putea transforma teritoriul sau, care cuprinde 11 fuse orare, intr-un vid plin de conflicte”. Gruparile rusesti s-ar putea intoarce unele impotriva altora si ar putea recurge la violenta, in timp ce puterile externe ar putea folosi forta pentru a-si extinde pretentiile. Kissinger a scris: „Toate aceste pericole vor fi amplificate de prezenta a mii de arme nucleare”. El a sfatuit ca cea mai buna cale de actiune ar fi evitarea de a face Rusia „neputincioasa prin razboi”, implicand in schimb Rusia intr-un „proces de pace”, ale carui detalii si aplicabilitate raman neclare.
Predictiile lui Laruelle si Kissinger sunt cele mai pesimiste scenarii care trebuie luate cu o cantitate enorma de rezerve. Istoria ne arata ca, desi colapsul imperial este adesea haotic pentru tarile in declin, rezultatul nu este intotdeauna rau pentru vecinii lor sau pentru restul lumii. Moartea lui Napoleon a inaugurat o era de pace relativa in Europa. Dezmembrarea Austro-Ungariei a cunoscut cateva lupte timpurii, in care au fost implicati polonezi si ucraineni, dar conditiile s-au stabilizat dupa cativa ani. Chiar si prabusirea sovietica a fost remarcabil de pasnica – cel mai probabil pentru ca fostele republici sovietice nou independente si noile tari suverane satelite europene aveau toate granite recunoscute, administratii functionale si elite pregatite sa isi construiasca propriile state.
Pe partea negativa a bilantului, prabusirea Imperiului Otoman a dus la lupte crancene intre turci si greci; prabusirea Imperiului Rus a declansat conflicte de la Marea Baltica pana la Pacific; iar caderea Imperiului German in 1918 a dus, fara indoiala, direct la cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Care dintre aceste traiectorii s-ar putea aplica daca Rusia se prabuseste? Nimeni nu stie, inclusiv Laruelle si Kissinger, iar istoria imperiilor arata ca sunt posibile atat tranzitii relativ pasnice, cat si conflicte violente.
Pesimistii vor indica posibilitatea ca Rusia sa intre in razboi cu toate statele separatiste. Optimistii spun ca, dupa infrangerea lor in Ucraina, armata rusa se va prabusi si nu va fi in stare sa lupte pe mai multe fronturi. Pesimistii pot sustine ca noile state non-rusesti din Caucazul de Nord sau din alte parti vor sfarsi prin a se lupta intre ele, in timp ce optimistii vor spune ca non-rusii au granite administrative, guverne regionale existente si resurse economice substantiale (acum drenate de Moscova) pentru a evita conflictul cu vecinii lor. Optimistii ar putea spune ca lucrurile nu ar putea fi mai rele decat recentul razboi genocidar purtat de Rusia. Pesimistii ar replica ca ar putea fi foarte, foarte rau si indica arsenalul nuclear al Rusiei. Singurul punct de acord intre pesimisti si optimisti este ca Rusia ar fi un candidat probabil pentru un razboi civil, nu in ultimul rand din cauza existentei unor armate private mari si bine inarmate.
Concluzia este ca este irelevant daca esti optimist sau pesimist – nu putem decat sa urmarim desfasurarea dramei legate de potentialul colaps al Rusiei. Nici politicile occidentale, nici Putin insusi nu pot face prea multe pentru a opri acest lucru. Asta pentru ca Rusia este deja asaltata de crize institutionale adanc inradacinate, exacerbate in mare masura de omul care a facut Rusia fragila si instabila si a furnizat scanteia potentiala pentru disparitia sa: Putin.
Acest lucru nu inseamna ca Occidentul ar trebui sa stea linistit. Este imperativ sa fim pregatiti pentru posibile perturbari. Posibilul scenariu cel mai pesimist al lui Laruelle si Kissinger ar trebui sa avertizeze factorii de decizie politica. Ar trebui sa evite repetarea greselilor din trecut, cum ar fi incercarea de a ajuta Uniunea Sovietica, aparent muribunda, sa supravietuiasca si de a acorda prioritate nevoilor Rusiei in detrimentul celor ale vecinilor sai.
Tarile care se invecineaza cu Rusia – de la statele baltice la Asia Centrala – daca reusesc sa ramana stabile si sa formeze un cordon sanitar, vor fi vitale pentru a tine la departare orice instabilitate care apare in interiorul Rusiei. De asemenea, acestea vor fi esentiale pentru a ajuta la stabilizarea si tratarea cu retinere a noilor state independente succesoare ale Federatiei Ruse.
Privit din aceasta perspectiva, sprijinul puternic si continuu al Occidentului pentru Ucraina – si eventual pentru un Belarus liber si pentru tari cheie precum Kazahstan – este cea mai buna garantie ca replicile vor avea un impact redus daca imperiul lui Putin se va sfarsi.
Lovim „drept la tinta” si pe Telegram. Abonati-va si la canalul AK24 de Telegram.
