Eroul din Mariupol. Inginerul de submarine care a salvat 180 de oameni cu masina sa, „mireasa mea de razboi”: „Sub aceste obuze, sub rachete Grad, am decis ca, viu sau mort, voi continua sa ii salvez pe oamenii nostri nevinovati”
Sky News prezinta povestea extraordinara a lui Alexei, un fost inginer de submarine din Mariupol, care a reusit sa salveze nu mai putin de 180 de oameni din orasul asediat de fortele Rusiei. Oamenii au fost salvati cu masina sa, pe care a denumit-o „mireasa mea de razboi”.
Totul a inceput cu un obuz de artilerie rusesc care a cazut casa peste ei. „Am fost ingropati sub daramaturi in subsol. Fiul meu, sotia mea, mama mea”, a declarat Alexei pentru Sky News. „Am folosit o ranga pentru a sparge un perete de caramida. A fost un miracol ca am reusit sa iesim”.
Alezei si familia sa se ascunsesera intr-o pivnita de la periferia orasului Mariupol cand obuzele rusesti au distrus casa care se afla deasupra lor, prinzandu-i sub ea. Ei se mutasera acolo din apartamentul lor inalt din cartierul Cheryomushki din Mariupol, sperand ca va fi mai ferit de lupte. S-au inselat.
Inghetand, purtand doar lenjerie intima si orice altceva au putut apuca, familia s-a eliberat si a sarit in berlina lui din epoca sovietica. Proiectilele au cazut peste tot in jurul lor in timp ce alergau prin intunericul bezna. Era inceputul razboiului. S-au indreptat spre districtul Primorskiy din oras, unde credeau ca vor fi in siguranta.
A doua zi, Alexei s-a intors cu masina in cartierul sau si a gasit scene de devastare totala. Cladirile erau in flacari. Civilii raniti se plimbau de colo-colo, ametiti.
„Acei bieti oameni: raniti, oameni disperati. Sunt o fiinta umana, sunt un om. Am inteles ca trebuie sa-i salvez”, a mentionat Alexei. Se dusese acolo in cautare de haine calduroase. Dar a venit cu oameni inapoi.
Acesti cativa straini au fost primii dintre cei 180 de civili pe care Alexei i-a salvat din Mariupol.
La inceput, i-a dus din zonele asediate ale orasului in zone mai sigure. Dar, pe masura ce luptele se extindeau, a inceput sa ajute oamenii sa paraseasca orasul cu totul. Alexei spune ca masina a fost avariata de srapnel in timpul calatoriilor in Mariupol.
Mariupol a fost devastat de bombardamentele rusesti inca din primele zile ale razboiului, cei prinsi in oras avand acces redus sau deloc la hrana si apa. Se crede ca aproximativ 5.000 de persoane au fost ucise, potrivit consiliului municipal. Se estimeaza ca sute de mii de oameni au fugit. Iar civilii obisnuiti, precum Alexei, sunt singura speranta de salvare a unora dintre ei.
Initial, el i-a dus pe cei pe care i-a salvat sa stea langa gara din districtul Primorskiy, unde el si familia sa se adaposteau. Dar cand bombele au inceput sa ploua asupra centrului orasului, Aleksey si-a dat seama ca niciun loc din Mariupol nu mai era sigur. „Am vazut un sir de masini care ieseau in fuga din oras si i-am spus familiei mele sa ne urcam in masina, sa lasam totul in urma si sa plecam din acest oras”, a spus el.
Familia s-a inghesuit in masina sa si a accelerat pe bulevardul Primorskiy, cu zgomotul neincetat al obuzelor in jurul lor in timp ce se strecurau printre daramaturi.
„O explozie a avut loc brusc in fata noastra. Am condus in jurul unui crater de bomba. Am continuat sa conducem. Am vazut oameni care se oprisera si implorau ajutor. Chiar daca masina noastra era practic plina, i-am luat pe acei oameni”, a spus el.
Apropiindu-se de marginea orasului, s-au alaturat unui convoi care se indrepta spre un drum despre care li se spusese ca este un coridor umanitar. Dintr-o data, au auzit pocnetul tunator al rachetelor Grad care cadeau pe campul de langa ei. Ei nu stiu de unde sau de la cine au venit rachetele – dar unii dintre cei din convoi au fost loviti.
„Ne-am oprit. Eram socati si nu stiam ce sa facem”, a spus el. „Am avut la dispozitie 15-20 de secunde pentru a decide daca vom trece prin aceste explozii sau ne vom intoarce in oras. M-am gandit ca ori murim aici, ori acolo. Si am spus, hai sa mergem mai departe. Si am scapat din acest iad”.
Cinci dintre masinile din convoi, inclusiv cea a lui Alexei, au reusit sa ajunga intr-un sat in care se adaposteau multe alte persoane care scapasera din Mariupol. Unele dintre masinile din convoi nu au mai ajuns.
Cand a ajuns in acel sat, Alexeia facut o alta alegere. „Imi amintesc cuvintele unei mari fiinte umane, Winston Churchill: ‘Razboiul este atunci cand oameni nevinovati mor pentru interesele altora'”, a spus el. „Si imi amintesc cuvintele bunicului meu: ‘Este mai bine sa mori decat sa traiesti toata viata in frica'”.
„Sub aceste obuze, sub aceste rachete Grad, am decis ca viu sau mort, voi continua sa ii salvez pe oamenii nostri nevinovati”.
In sat, exista o pensiune in care copiii erau ingrijiti de parinti, prieteni de familie si voluntari. Dar unii parinti erau inca blocati in interiorul Mariupolului. Isi trimisesera copiii in siguranta fara ei si nu era suficient loc in masini pentru ca toti sa mearga impreuna. „Am fost rugat de multe rude sa merg acolo si sa le iau parintii si pe altii la anumite adrese”, a spus Alexei. „Am umplut masina cu alimente si am mers la adresele respective fara sa stiu daca cladirea va fi intacta sau distrusa. (…) Am schimbat rotile masinii de cinci ori pana acum. Au fost taiate de srapnel, de sticla. Noua oameni au incaput in aceasta berlina. Va puteti imagina asa ceva?”.
In curand s-a dus vestea ca Alexei poate ajuta oamenii sa paraseasca Mariupol si a inceput sa primeasca telefoane de la rude disperate din intreaga Ucraina si chiar din Polonia si Germania.
Oamenii au inceput sa ii dea bani pentru a-i ajuta, bani pe care ii foloseste pentru a cumpara combustibil si pentru a repara orice avarie suferita de masina sa din cauza srapnelului si a resturilor.
Alexeisi familia sa stau acum la rude intr-un alt oras.
In timp ce internetul si semnalul telefonic ii permit sa isi coordoneze mai bine drumurile, el conduce acum opt ore prin 26 de puncte de control rusesti pentru a ajunge la cei pe care ii ajuta. Si inca merge in Mariupol cat de des poate, umplandu-si masina cu alimente, apa si alte provizii vitale pe care sa le ia cu el.
Sotia lui Alezei, Elena, spune ca isi face griji pentru el de fiecare data cand se intoarce sa ajute oamenii. „Dar poate ca datorita curajului sau si atitudinii sale de a muri sau nu, familia noastra a reusit sa supravietuiasca si sa iasa din acel cosmar”, a declarat ea pentru Sky News. „Iar acum el continua sa ajute aceleasi familii obisnuite ca si a noastra sa fuga din acel iad.”, a mai spus ea.
Dar orasul este din ce in ce mai greu accesibil. Alexei a dormit in masina sa timp de doua zile in timp ce astepta ca drumul spre oras sa se deschida in ultima sa calatorie. In cele din urma, a fost nevoit sa se intoarca. Cu toate acestea, a reusit sa livreze provizii celor care se adapostesc in satul din afara orasului.
Exista un basm pe care popoarele slave din Ucraina, Rusia si Belarus il citesc copiilor lor.
Este povestea bunicului Mazay, povestea in care un vanator batran salveaza un grup de iepuri prinsi in capcana apelor in crestere si ii duce in siguranta cu barca sa cu vasle. „Dupa ce am adus multi copii si pe parintii lor intr-un loc sigur, am aflat ca, in gluma, au inceput sa-mi spuna bunicul Mazay”, a spus el. „Spuneau: ‘Atata timp cat masina bunicului Mazay merge, noi vom ramane in viata'”.
Pasionat de motoare, este clar ca Alexei vede in masina sa adevaratul erou in aceasta poveste. „Aceasta este ea, mireasa mea de razboi”, spune el.
„Salvarea tuturor acestor oameni a fost datorita acestui vehicul. Cred ca atunci cand se va termina razboiul, voi cumpara cel mai bun odorizant pentru masina mea, o voi lustrui peste tot. O voi pune in garaj si ii voi spune: ‘Odihneste-te, draga mea. Ai salvat atatia copii'”, a subliniat Alexei.
