Experienta unei jurnaliste care si-a rupt piciorul pe munte: „Nu am cuvinte sa laud profesionalismul si da, umanitatea celor de la Salvamont. Grija pe care care au avut-o”
Jurnalista Loredana Diacu are numai cuvinte de lauda la adresa celor de la Salvamont Brasov si de la Spitalul Judetean din Brasov dupa ce si-a rupt piciorul pe munte. „Spitalul Judetean Brasov… o totala surpriza. De la brancardieri pana la medic, toata lumea cat se poate de prompta, amabila, politicoasa”, a subliniat jurnalista.
„Nu credeam sa cobor vreodata de pe munte pe targa Salvamont, dar iata ca s-a intamplat. O secunda de neatentie pe un traseu super-usor, pe care-l poate face si un copil, un petic de gheata pe care nu l-am vazut, cazatura, fractura.
Postarea asta nu e insa despre mine, ci despre Salvamont, SMURD si cadre medicale de un profesionalism desavarsit. E despre faptul ca iin tara asta in care se intampla atatea lucruri urate, coruptie, indiferenta, abuzuri, in care Alexandre sunt lasate sa moara in dureri crunte mai exista si oameni care fac ceea ce trebuie. Si asta e datator de speranta. Pe mine una m-a impresionat ca se poate si asa.
Nu am cuvinte sa laud profesionalismul si da, umanitatea celor de la Salvamont. Grija pe care care au avut-o. In timp ce mie imi era jena ca trebuie sa ma care cu targa si ca le e greu, ca na, nu-s libelula silfida, ei aveau grija sa nu ma zguduie prea tare, sa nu imi fie frig, sa fiu safe. Si mai erau si veseli si plini de optimism.
SMURD-ul, si ei impecabili. Umani, profesionisti, incercau sa ma asigure ca totul va fi bine Te simteai printre oameni, efectiv.
Iar Spitalul Judetean Brasov… o totala surpriza. De la brancardieri pana la medic, toata lumea cat se poate de prompta, amabila, politicoasa. M-am trezit cu radiografii facute si ghips pus in timp aproape record. Si toate, repet, facute cu o politete desavarsita. Desi nu stiam pe nimeni acolo, n-aveam nicio pila, nu dadusem niciun leu nimanui.
Deci da, se poate si asa. Exista si o parte de Romanie functionala. Avem de unde porni. Ca la o paine cu maia, tii o bucatica din aluatul ala bun, si il faci sa creasca, sa prospere. Faci din el paini bune si noi”, a scris jurnalista.
„Pun postarea asta fiindca recent, inainte de sarbatori, am avut o conversatie mai lunga cu un salvamontist. Mi-a povestit despre operatiunile lor de salvare, despre riscurile la care se supun. Si spunea el: ‘stii ce ma deranjeaza si ma mira? Ca oamenii se jeneaza sa spuna ca au apelat la noi! Desi asta-i meseria noastra, sa ii ajutam’.
Da, oamenii se jeneaza sa spuna ca au apelat la Salvamont pentru ca li se pare greu sa spuna: am fost neatent, am fost prost, m-am pus intr-o situatie prea periculoasa. Desi ueori e vorba doar de ghinion.
Toti vrem sa parem puternici, invincibili, ne descurcam singuri, noi nu intram niciodata in necaz. Noi doar reusim.
Dar cand nu vorbesti despre ajutorul primit, cand il tii ascuns ca pe ceva rusinos, cumva il invalidezi. Si frumusetea morala a celor ce te-au ajutat ramane nestiuta. Si-i pacat.
Deci, toata stima pentru cei de la Salvamont. Nu-s doar buni profesionisti, ci si oameni pe cinste.
Si cand te gandesti ca politicienii nostri la putere vor reducerea cu 15% a posturilor Salvamont! In loc sa taie de la niste pensii speciale, ceva, vor sa reduca numarul celor care salveaza vieti”, a mai aratat jurnalista.
