Femeia cu tocuri rosii din prima linie a luptei contra trupelor Rusiei: „Nu voi renunta niciodata la tocurile mele pentru nimic in lume”

externe

Associated Press a dat publicitatii, marti, un reportaj despre o femeie medic care merge cu curaj in linia intai din Ucraina pentru a livra provizii medicale si alte produse strict necesare. Agentia scoate in evidenta ca medicul nu uita sa fie si cocheta in mijlocul infernului.

In toata regiunea Donetk, aproape de liniile de front ale razboiului Rusiei in Ucraina, Nataliia Voronkova apare pe linia frontului si la spitalele ucrainene purtand tocuri inalte. Un coleg i-a cumparat pantofi de alergare, dar Voronkova i-a dat de pomana.

Nici casca si vesta de protectie nu fac parte din uniforma ei, in timp ce distribuie truse de prim-ajutor si alte echipamente soldatilor si paramedicilor ucraineni. Ea este un civil, fondatoarea unei organizatii medicale non-profit, iar faptul ca arata ca atare este un lucru pe care nimeni nu i-l poate lua, chiar si intr-o zona de lupta.

„Sunt eu insami si nu voi renunta niciodata la tocurile mele pentru nimic in lume”, a declarat Voronkova despre sandalele rosii cu barete, pantofii cu toc bej si alte incaltari eleganta pe care le asorteaza de obicei cu fuste ample si rochii midi in timp ce isi face rondul periculos la bazele militare secrete si la unitatile medicale mobile.

Fost consilier al Ministerului ucrainean al Apararii, cu diplome de absolvire in domeniul bancar si financiar, ea este o imagine familiara pentru ofiterii si trupele din estul Ucrainei. Timp de opt ani, dupa ce Moscova a confiscat peninsula ucraineana Crimeea in 2014, Voronkova si-a dedicat viata furnizarii de pregatire medicala tactica si echipamente pentru fortele ucrainene care lupta impotriva separatistilor pro-rusi.

Invazia Rusiei in Ucraina de la sfarsitul lunii februarie a creat o nevoie exponentiala mai mare pentru organizatia ei, Volunteers Hundred Dobrovolia, si noi provocari.

Lucrand pe cont propriu, Voronkova si asistentul ei, Yevhen Veselov, conduc o duba plina cu provizii donate – de la ochelari de vedere pe timp de noapte si produse de baza pentru campul de lupta, cum ar fi turnichete si capsatoare medicale, pana la echipamente de ultima ora necesare pentru operatii pe creier – trecand rapid prin punctele de control, fara a tine cont de starea de asediu. Militarii o recunosc pe Voronkova si, cu o singura privire, ii lasa sa treaca.

Mirosul tigarilor sale dulci de cirese umple aerul atunci cand coboara din furgoneta pentru a fuma una cu unghiile sale rosii si manichiurate. Desi coordoneaza 20 de persoane si locuieste in Kiev, Voronkova se afla in estul Ucrainei de cand rusii si-au concentrat atentia acolo in aprilie si insista sa livreze ea insasi trusele de prim ajutor pe linia frontului.

„O femeie este ca gatul capului. Ea misca totul”, a spus ea.

Voronkova a crescut iubind medicina, dar familia ei nu a vrut ca ea sa o urmeze. Ei erau bancheri si credeau ca ar trebui sa urmeze aceeasi cale profesionala. Conflictul separatist care a inceput in 2014 a convins-o sa studieze medicina de lupta si, in cele din urma, a primit certificarea ca instructor.

Din 2015 si pana la invadarea Ucrainei de catre Rusia, Ministerul ucrainean al Apararii a insarcinat-o cu gasirea de solutii la problemele intampinate de unitatile armatei din Donbas. Acum, ea isi foloseste propriile tehnici de predare pentru a ajuta unitatile sa se protejeze pe ele insele si pe camarazii lor in lupta.

„Inca ii amintesc mamei mele ca, atunci cand eram in clasa a X-a, aveam o cutie plina de pastile (fara prescriptie medicala) si toti prietenii mei de la scoala stiau ca am medicamente pentru orice”, a spus ea. „Din pacate, nu mi-am putut urma visul. Dar astazi il pun in aplicare prin acordarea de ajutor.”

Legea martiala a ingrosat randurile aparatorilor Ucrainei, dar multe dintre persoanele care s-au alaturat armatei in timpul razboiului care intra in cea de-a sasea luna nu au experienta de lupta sau proviziile de care au nevoie.

„Ma simt ca in 2014. Avem nevoie de truse de prim-ajutor si de uniforme pentru apararea teritoriala. S-a creat cu greu un buget pentru ele. Prin urmare, au nevoie de sprijin din partea voluntarilor”, spune Voronkova.

In timp ce aducea cutii cu bisturie, dispozitive de electrocoagulare, catetere de urgenta si alte provizii la un spital din orasul Kurakhove, vuietul rachetelor lansate si al bombardamentelor nu a facut-o sa tresara.

In cursul ei de medicina tactica, Voronkova comanda o sala plina de soldati, paramedici si tehnicieni de varste diferite. Ea le capteaza atentia cu vocea ei puternica, umorul si experienta. Sirenele de raid aerian au rasunat in timp ce preda, dar si-a continuat lectia intr-un adapost antiaerian subteran.

Pregatirea pe care ea o ofera a devenit cruciala in timpul lungii batalii pentru regiunea ucraineana Donbas, unde fortele rusesti au desfasurat atat atacuri aeriene si bombardamente neincetate, cat si lupte strada cu strada in incercarea de a prelua controlul asupra satelor, oraselor si localitatilor.

Voronkova considera ca oportunitatea ca guvernul ucrainean sa elaboreze o solutie pasnica cu Moscova a trecut de mult timp si „in acest moment, pretul victoriei este reprezentat de vietile noastre”.

In timpul calatoriilor sale in jurul Donetkului, in Bakhmut, Sloviansk, Kramatorsk, Toretk si in alte locuri pe care Rusia spera sa le captureze, ea se intalneste si da sfaturi tuturor, de la ofiteri de rang inalt la paramedici. Ofiterii barbati o asculta, iar medicii tineri se deschid in fata ei despre experientele lor.

Voronkova sta ore in sir, ascultand cu rabdare si oferind indrumari.

„In fiecare seara, cand ma duc la culcare, ma intreb: „Ce lucru bun am facut astazi?”, a spus ea. „Vreau ca oamenii sa inteleaga ca vin in aceasta lume nu doar pentru a manca, a bea si a se distra in fiecare zi, ci si pentru a face ceva bun. Nicio zi nu ar trebui sa fie irosita”.

Mai mult despre:

Comentarii: