Foreign Affairs: Pierde Rusia controlul asupra Asiei Centrale? Ce inseamna pentru Moscova ambitiile regionale tot mai mari ale Chinei
Luna trecuta a marcat o etapa diplomatica importanta pentru presedintele chinez Xi Jinping. Acesta i-a invitat pe liderii a cinci state din Asia Centrala in orasul Xian pentru primul summit comun cu China. Receptia, cu festivitati demne de o ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice, a fost fastuoasa chiar si dupa standardele chineze se arata intr-o analiza Foreign Affairs.
Aceasta a oficializat incursiunea Chinei intr-o regiune care si astazi este adesea numita „curtea din spate a Rusiei”. Pompa si laudele ce care Xi si invitatii sai din Kazahstan, Kargazstan, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan s-au tratat unii pe altii i-au determinat pe unii observatori sa proclame o victorie Beijingului in detrimentul Kremlinului in lupta chino-rusa pentru Asia Centrala.
In realitate, jocurile de putere ale Chinei si Rusiei in Asia Centrala sunt complexe si subtile. Influenta Chinei este in crestere, dar Beijingul nu este nici pe departe pe cale sa uzurpe Moscova ca adevarat hegemon al Asiei Centrale. Mai mult, orice rivalitate existenta este mult depasita de interesele care se suprapun si de caile de cooperare. Este posibil ca Rusia sa devina partea secundara intr-un parteneriat asimetric tot mai profund cu China, dar in Asia Centrala este inca puterea dominanta.
Daca influenta tot mai mare a Beijingului in regiune dezvaluie ceva, este faptul ca statele din Asia Centrala, la mai mult de trei decenii de la independenta lor fata de Uniunea Sovietica, incep sa apara ca actori politici regionali de sine statatori, mai degraba decat ca obiecte ale unor interese si ambitii ale marilor puteri. Toate cele cinci tari din regiune trebuie sa navigheze intre o China in ascensiune, o Rusie beligeranta si o schisma tot mai adanca intre acesti doi vecini si Occident. In acest scop, ele il sustin pe Putin fara a intoarce complet spatele Occidentului si imbratiseaza China. Beijingul si Moscova, la randul lor, pasesc cu grija, cu intentia de a se acomoda atat cu interesele reciproce, cat si cu cele ale statelor din Asia Centrala.
Daca Moscova si Beijingul ar intra in conflict, acesta ar fi probabil din cauza intereselor lor in Asia Centrala. Din acest punct de vedere, China exploateaza un moment de slabiciune a Rusiei, ocazionat de invazia dezastruoasa a acesteia in Ucraina, iar summitul de la Xian a fost prima mutare.
Cu siguranta, influenta globala a Rusiei a avut de suferit in ultimul an, iar Asia Centrala nu face exceptie in aceasta privinta. Sa luam exemplul Kazahstanului, unde un sondaj Gallup recent a constatat ca acum mai multi oameni dezaproba decat aproba influenta Rusiei in strainatate – o premiera in istoria tarii. Si, desi guvernele din regiune nu au introdus propriile sanctiuni din cauza razboiului din Ucraina, acestea s-au conformat in mare parte regimului de sanctiuni occidentale. Dar astfel de abateri de la agenda Moscovei sunt acte pragmatice de autoconservare economica, nu semne ale unei rupturi reale.
Cu doar o saptamana inainte de summitul de la Xian, toti cei cinci lideri din Asia Centrala s-au deplasat la Moscova pentru parada militara anuala de Ziua Victoriei. Optica de a sta alaturi de presedintele rus Vladimir Putin pentru a sarbatori victoria sovietica in cel de-al Doilea Razboi Mondial chiar in timp ce acesta duce razboi in Ucraina vecina nu ar fi fost pierduta de oaspetii sai. Dar, probabil, au decis ca participarea a fost un pariu mai sigur, siguri ca nu vor risca o pedeapsa occidentala pentru participarea la o parada, dar nesiguri cum ar reactiona Putin, care ii invitase personal, la o respingere.
Jocurile de putere ale Chinei si Rusiei in Asia Centrala sunt complexe si subtile.
De la inceputul razboiului, Moscova a avut grija sa le reaminteasca ocazional vecinilor sai locul lor in ierarhia regionala. De exemplu, in numeroase ocazii, incepand cu vara trecuta, a inchis temporar oleoductul caspic, care traverseaza teritoriul rusesc si care serveste ca o conducta vitala pentru exporturile de petrol kazah catre Europa. Desi, in majoritatea acestor cazuri, autoritatile ruse au invocat probleme tehnice sau probleme de mediu putin credibile, intreruperile au parut adesea sa apara dupa ce guvernul kazah a intrat in conflict cu Kremlinul. Moscova dispune de multe alte parghii de influenta. Este o sursa cruciala de bunuri de baza pentru Kazahstan si Kargazstan, colegii sai din Uniunea Economica Eurasiatica. Comertul rusesc cu toata Asia Centrala este in plina ascensiune, dupa ce a crescut cu 20 la suta in 2022. Cand Rusia a interzis temporar toate exporturile de zahar si faina la inceputul razboiului, a contribuit la deficite bugetare si la o inflatie record in intreaga regiune. Intre timp, locuitorii din Asia Centrala continua sa se deplaseze in Rusia in cautarea unui loc de munca: potrivit Ministerului de Interne al Rusiei, peste zece milioane de migranti pentru locuri de munca din Asia Centrala au sosit in 2022, cu doua milioane de persoane mai mult decat in anul precedent.
La baza acestor legaturi economice se afla increderea profunda care leaga elitele politice din intreaga regiune. In Asia Centrala, la fel ca in Rusia lui Putin, puterea se afla in cea mai mare parte in mainile unor barbati cu parul carunt care au crescut in Uniunea Sovietica. Acestia se cunosc de zeci de ani si vorbesc aceeasi limba, atat din punct de vedere cultural, cat si la propriu, deoarece toti vorbesc fluent limba rusa. Prima calatorie a noilor lideri si a inaltilor functionari este aproape intotdeauna la Moscova.
Rusia inca detine o putere de convingere considerabila in Asia Centrala.
Din ce in ce mai des, oficialii rusi ii intorc favoarea. In 2022, pentru prima data in decursul timpului, Putin a vizitat toate cele cinci natiuni din Asia Centrala intr-un singur an. Aproape toti membrii Consiliului de Securitate al Rusiei au facut calatorii similare de la invazia Ucrainei, la fel ca si liderii de afaceri rusi influenti. Mai multe investigatii recente ale presei au aratat ca in spatele acestor schimburi informale prietenoase se afla scheme de coruptie prin care Moscova ajuta la umplerea buzunarelor elitelor conducatoare din Asia Centrala.
Nu mai putin persistent este rolul Rusiei ca model de stabilitate autoritara.
In ultimii ani, Kazahstanul, Kargazstanul si Uzbekistanul au pus in aplicare legi restrictive care seamana foarte mult cu prototipurile rusesti anterioare, de la interzicerea „propagandei LGBT” pana la controale mai stricte asupra presei independente si a organizatiilor neguvernamentale care colaboreaza cu institutii occidentale.
In sens mai larg, Rusia inca detine o putere de influenta considerabila in Asia Centrala. Mass-media rusesti pro-Kremlin continua sa difuzeze propaganda in toate orasele din regiune, nu fara succes: Este posibil ca reputatia Rusiei sa fi suferit o lovitura, dar, potrivit unui sondaj recent realizat de Barometrul Asiei Centrale, 23 % dintre kazahi continua sa dea vina pe Ucraina pentru razboi (27 % considera ca Rusia este responsabila, iar jumatate dintre respondenti sunt indecisi). In Kargazstan, 30 la suta dau vina pe Ucraina si doar 19 la suta considera ca Rusia este responsabila.
Coordonare subestimata
La fel ca si afirmatiile privind scaderea influentei rusesti in Asia Centrala, ideea ca China tinde sa inlocuiasca Rusia ca putere hegemonica a regiunii este inexacta. Acolo unde cele doua parti sunt in dezacord, Moscova nu are de ales decat sa dea inapoi si sa se adapteze. Insa, in multe chestiuni, interesele chineze si rusesti nu sunt in competitie. Razboiul din Ucraina si prapastia tot mai adanca dintre China si Statele Unite au adus Moscova si Beijingul mai aproape una de cealalta. Aceasta interdependenta se extinde la relatiile lor din Asia Centrala.
Nicaieri nu este mai vizibila sosirea Chinei pe scena decat in domeniul comertului si al investitiilor, inclusiv prin proiecte vag legate de Initiativa Belt and Road. Comertul sau cu regiunea este mai mare si creste mai rapid decat cel al Rusiei, ajungand anul trecut la 70 de miliarde de dolari, fata de 40 de miliarde de dolari pentru Rusia. Cu toate acestea, aceasta expansiune nu a venit pe cheltuiala Rusiei. O mare parte din aceasta ia forma exporturilor de marfuri din Asia Centrala catre China – exporturi de care Rusia, la randul ei un exportator de marfuri de top, nu prea are nevoie. De asemenea, Beijingul a avut grija sa nu perturbe Uniunea Economica Eurasiatica: nu a construit o institutie supranationala rivala si nici nu a cautat in mod oficial acorduri de liber schimb cu membrii UEE, altii decat Rusia. Desigur, continua sa desfasoare un comert bilateral semnificativ cu aceste tari, pe care Moscova nu are alta optiune decat sa il accepte, deoarece nu poate concura cu piata, tehnologia sau banii pe care Beijingul ii are de oferit.
In ceea ce priveste securitatea regionala, interesele si influenta chineza si rusa se completeaza adesea reciproc. Prioritatea principala pentru ambele parti este de a mentine regimurile actuale din Asia Centrala si de a tine Occidentul – si, mai ales, Statele Unite – departe.
Si, departe de a fi marginalizata, Rusia ramane o prezenta impunatoare: Kazahstanul, Kargazstanul si Tadjikistanul se afla sub umbrela sa de securitate ca parte a Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva condusa de Rusia. Tadjikistanul si Kargazstanul gazduiesc, de asemenea, baze militare rusesti si impart cu Rusia un sistem regional unificat de aparare aeriana. Fortele militare din regiune au relatii de lucru stranse cu omologii lor rusi, inclusiv accesul la arme rusesti la preturi subventionate, precum si instruirea si educatia comuna la academiile rusesti. Chiar si Uzbekistanul si Turkmenistanul, desi nu sunt membri ai CSTO, au acorduri bilaterale cu Rusia care le limiteaza capacitatea de a-si extinde legaturile de securitate cu alte state. De asemenea, aceste acorduri ofera Rusiei capacitatea de a interveni politic si militar in problemele interne ale uzbekilor si turkmenilor – puteri pe care Rusia le-a folosit atunci cand a condus o „operatiune de mentinere a pacii” a CSTO pentru a inabusi ciocnirile intra-elita din Kazahstan in ianuarie 2022. Episodul a fost o reamintire puternica a faptului ca Moscova ramane singurul actor extern care isi poate folosi armata pentru a sustine regimuri prietene.
Asia Centrala este un teren de testare pentru instrumentele de securitate pe care Beijingul nu le-a folosit inca in alta parte.
Spre deosebire de Rusia, care isi vede interesele de securitate in Asia Centrala in termeni de securitate nationala si competitie geopolitica, China se multumeste sa isi protejeze interesele comerciale si sa se asigure ca evolutiile din tarile vecine nu pun in pericol stabilitatea politica de acasa. Provincia Xinjiang, situata in vestul indepartat al Chinei, se invecineaza cu Kazahstanul, Kargazstanul si Tadjikistanul si se aseamana cu acestea din punct de vedere cultural, etnic, lingvistic si religios mult mai mult decat cu alte parti ale Chinei. Inca de cand aceste natiuni si-au castigat independenta in urma destramarii Uniunii Sovietice, Beijingul a cautat legaturi de prietenie cu ele de teama ca acestea ar putea inspira sau incuraja separatismul in Xinjiang.
O alta preocupare a Beijingului este ca Asia Centrala ar putea actiona ca o punte de legatura pentru ca jihadistii din Afganistan sa isi uneasca fortele cu extremistii uiguri din Xinjiang, mai ales dupa ce un atentator sinucigas cu bomba a vizat ambasada chineza din Biskek, capitala Kargazstanului, in 2016. In urma cu zeci de ani, dar mai ales de la atacul de la Biskek, China a efectuat zeci de exercitii militare comune cu omologii sai din Asia Centrala si a organizat sute de intalniri la nivel inalt cu armata si agentiile de informatii ale acestora. De asemenea, a intensificat cooperarea in materie de tehnologie militara, a participat la multiple programe de schimb care au pus in legatura ofiterii din Asia Centrala cu universitatile militare chineze si a efectuat regulat patrule comune la frontiera.
Pe parcursul acestor schimburi, Asia Centrala a aparut ca un teren de testare pentru instrumentele de securitate pe care Beijingul nu le-a folosit inca in alte parti.
In Kargazstan, de exemplu, au fost desfasurate companii private de securitate pentru a pazi investitiile chinezesti. Un alt experiment de acest gen a fost trimiterea de unitati de politie paramilitara chineze pentru a patrula si a supraveghea frontierele straine: Din 2018, China a infiintat doua astfel de baze la frontiera dintre Tadjikistan si Afganistan, actionand ca un multiplicator de forta pentru autoritatile tadjice. Desi prima dintre aceste baze a fost o surpriza si o sursa de iritare pentru Kremlin, cea de-a doua, construita in 2021, nu a starnit astfel de obiectii. Se pare ca Moscova a ajuns sa priveasca prezenta de securitate in crestere treptata a Chinei nu ca pe o provocare competitiva, ci ca pe o oportunitate de impartire a sarcinilor.
Un parteneriat dezechilibrat
Schimbarea de opinie a Rusiei cu privire la bazele chineze din Tadjikistan indica o schimbare mai ampla: ascensiunea Chinei ca actor dominant in tarile de la granita sa – in acest moment un rezultat inevitabil – nu se intampla impotriva vointei Rusiei, ci intr-un moment in care legaturile dintre cele doua tari se adancesc, desi in mod asimetric si in favoarea Chinei. Chiar daca exista motive de competitie in Asia Centrala, atat Moscova, cat si Beijingul considera ca relatiile bilaterale prietenoase reprezinta o prioritate, mai ales pe fondul confruntarii lor tot mai mari cu Occidentul.
Statele din Asia Centrala sunt ele insele tari fara iesire la mare, aflate intre doua mari puteri din ce in ce mai aliniate. Acestea nu au nimic de castigat din inlocuirea dependentei aproape totale fata de Rusia cu o dependenta aproape totala fata de China. Toate acestea incearca sa isi diversifice legaturile cu lumea exterioara si, din acest punct de vedere, atat Rusia, cat si China sunt la fel de importante pentru ele. In viitor, asimetria de putere sino-rusa ar putea, desigur, sa devina suficient de dezechilibrata pentru ca liderii chinezi sa intervina in politica Asiei Centrale fara a avea nevoie de acordul sau ajutorul Kremlinului. Dar este putin probabil ca acest lucru sa diminueze interesele lor comune si sprijinul lor reciproc pentru regimurile autoritare din regiune. Potentialul de cooperare ramane mult mai mare decat riscul de conflict – iar Asia Centrala un loc in care axa chinezo-rusa se consolideaza mai degraba decat sa slabeasca.
