INTERVIU Cristian Paun, profesor ASE: „In Romania, pierderea puterii de cumparare a fost de peste 25% in ultimii doi ani, ceea ce este imens, mai ales pentru familiile cu venituri mici”
In vreme ce guvernantii vin seara de seara la televizor sa ne explice ca traim din ce in ce mai bine, gratie masurilor luate de guvernul Ciolacu, buzunarele romanilor spun o cu alta poveste. Si la fel spun si specialistii in economie, care se iau cu mainile de cap vazand ce idei traznite le vin in fiecare zi celor care ne conduc. Care este, dincolo de poleiala etalata de guvernanti, situatia economica reala a tarii si ce perspective au romanii am incercat sa aflam de la unul dintre cei mai redutabili economisti din Romania, Cristian Paun, doctor in economie si profesor universitar la Academia de Stiinte Economice din Bucuresti.
La televizor, premierul Marcel Ciolacu tuna si fulgera impotriva marilor corporatii, dar cand e vorba de pus taxe, tot in spinarea romanului de rand le pune. De ce se teme Ciolacu de corporatii – pai ori suntem social-democrati, ori nu mai suntem?
Taxarea marilor sau micilor corporatii va fi platita tot de populatie. Consumatorul final, cand cumpara, va regasi in costul produselor si serviciilor achizitionate din piata aceasta taxare. Acolo se regaseste si impozitul pe profit, si impozitul pe cifra de afaceri, si impozitele pe salarii etc. Ideea asta ca putem izola fiscalitatea si ca putem sa o aplicam doar unora (afaceristilor, mici sau mari) si nu altora este complet in afara realitatii. Este o poveste cu iz populist. Vinzi taxarea cu o poveste placuta in spate. Ca nu te afecteaza pe tine ci pe niste „dusmani” scosi din palarie, sub forma de lupta de clasa pernicioasa.
Va reusi „optimizarea fiscala” cu care se lauda guvernul sa acopere gaura de la buget?
Putin probabil, intr-o economie aflata inca in plin puseu inflationist si cu o economie care incetineste semnificativ, mai ales pe partea care conteaza (productia industriala, comertul, constructiile, agricultura etc.). Nu este o optimizare fiscala, ci o majorare de taxe. Guvernul a ales sa creasca taxele pentru 85% din problema si sa ajusteze obezitatea statului pentru 15% din problema. Nu este vorba deloc despre echilibru in acest demers si acest lucru ni se va intoarce in fata. Refuzand sistematic ajustarea statului, reformarea lui, reasezarea lui pe principii si baze moderne, nu numai ca nu acoperi gauri, ci te afunzi si mai tare, facand altele noi.
Care vor fi efectele acestei „optimizari” pe termen lung – o vor duce mai bine romanii peste un an, doi sau mai multi, datorita ei, asa cum promite PSD?
Nicidecum. Un guvern slab este cel care guverneaza prin majorari de taxe. Este cea mai simplista modalitate de a guverna: sa incarci oamenii de noi costuri si sa nu le orientezi catre bunastarea lor. Cei mai multi bani colectati astazi de guvern prin taxare nu se intorc spre romani. Se duc spre pensii, asistenta sociala si salarii in sectorul public. Beneficiile contribuabililor din asa ceva sunt minime. Noi am acumulat din 1995 incoace deficite echivalente cu circa 20.000 de km de autostrada. Nici nu am terminat 1000 de km de atunci. Deficitele consistente nu au fost niciodata despre bunastarea romanilor. Despre spitale, autostrazi sau scoli. De aici si indoiala ca mai multi bani la bugetul de stat vor duce la si mai multe lucruri „minunate” pentru popor.
Rata inflatiei a ajuns sa aiba o singura cifra, dupa ce luni de zile am avut o inflatie cu doua cifre. Sa intelegem ca dau roade masurile luate de guvern sau alta este explicatia acestei scaderi a inflatiei?
Eu zic sa asteptam finalul de an. Sa ne lamurim daca aceasta singura cifra inseamna mai aproape de 5% sau mai aproape de 10%. Oricum am da-o, inflatia este astazi tot dubla fata de Zona Euro, tot mare si presanta pentru ca ea se aplica la preturi deja marite cu inflatia de anul trecut. Nu e de ici, de colo, un circa 10% inflatie anul acesta, aplicabil la preturi majorate cu circa 17% anul trecut. Vorbim de peste 25% pierdere de putere de cumparare in doi ani. Este imens, mai ales pentru cei cu venituri mici si foarte mici. Nu e usor de supravietuit cu asa ceva, mai ales daca ai si rate la banca sau o familie numeroasa.
Multi spun ca decizia plafonarii preturilor la produsele de baza, adoptata de PSD, a fost una buna. Altii o considera o masura populista si ineficienta, amintind de „mercurialele” de pe vremea lui Ceausescu. Ce opinie aveti in aceasta privinta?
Plafonarea preturilor nu este si nu va fi niciodata solutia corecta la cresterea conjuncturala a lor. Daca ar fi asa, toate tarile din lume ar renunta la piata (ca mecanism de stabilire a valorii) si ar trece pe preturi reglementate, plafonate. Pe termen mai scurt sau mai lung, acele produse cu pret plafonat dispar din oferta producatorilor si comerciantilor, magazinele care le vand (mai ales cele in zone izolate, departate) vor renunta sa le mai aduca pentru consumatorii lor, adaosurile se vor regasi in alte preturi si la alte produse etc. Cineva va plati, intr-o forma sau alta, aceasta traznaie cu iz de amatorism. Nu trebuie sa mergem prea departe sa vedem dezastrul plafonarii. Este suficient sa ne uitam la vecinii nostri unguri, care dau buzna sa cumpere de la noi produse de prima necesitate, dupa ce la ei au disparut din rafturi.
Romania are unul dintre cele mai stufoase aparate bugetare din Uniunea Europeana. Este „ungerea” sistemului bugetar de catre PSD, cu precadere inainte de alegeri, secretul succesului avut de acest partid in ultimele decenii? Pentru ca daca ne uitam atent observam ca electoratul PSD coincide, intr-o mai mica sau mai mare masura, cu numarul bugetarilor si al membrilor votanti ai familiilor acestora.
Evident ca are o mare importanta acest lucru pentru alegerile ce vor urma. Cei mai prompti la urnele de vot sunt cei care depind de banii de la buget. Iar parghiile cu care sunt tinuti legati de buget trebuie sa fie intinse la maxim in perioada urmatoare. Sa inteleaga alegatorul de unde vine bunastarea lui. Si nici sa nu aiba prea multe optiuni ca sa scape din stransoare.
Avem taxe marite, posturi din aparatul de stat desfiintate, dar nicio pensie speciala redusa macar. Chiar atat de puternici sunt „specialii” astia, de niciun premier nu indrazneste sa se atinga de ei?
Eu nu prea am vazut multe posturi desfiintate in aparatul de stat. In continuare avem ministere inutile, agentii inutile, care se dubleaza una pe alta. Tocmai ce a fost creata o noua banca de stat, care dubleaza ce fac alte institutii similare. Si aceia sunt speciali. La fel de speciali ca si pensionarii. Cred ca si in cazul acelor posturi din aparatul de stat e fix aceeasi poveste de la pensiile speciale. Plus ca, aparatul de stat are nevoie mai intai de reforme ca sa poata fi redusa dimensiunea sa. Reforme care intarzie sa se intample.
Tot mai multe voci din PNL sustin ca alianta cu PSD ar trebui rupta, pe fondul maririlor de taxe, dar si al masurilor populiste luate in ultima vreme de premierul Ciolacu, care contravin flagrant doctrinei liberale. Credeti ca PNL va pleca de la guvernare sau este doar un joc de imagine?
Eu nu inteleg de ce a trebuit ca PNL sa intre la o astfel de guvernare. Nu avea logica. Oamenii au votat pentru altceva. Fix pe dos. De ce a trebuit sa reapara o astfel de alianta contra firii? Daca nu se intampla, liberalii nici nu aveau de unde sa plece, mai ales daca faceau lucrurile pe care le-au promis electoratului. Sunt jocuri de imagine, mai mult pentru electoratul fiecarui partid, pentru o delimitare clara in fata electoratului, destul de buimacit dupa aceste miscari fara logica si fara o ideologie consistenta in spate.
Limitarea platilor cu cash este, in opinia dvs, o masura economica buna? Pana acum, singurul ei rezultat pare sa fi fost aducerea altor catorva procente pentru partidele lui Sosoaca si Simion, care s-au opus vehement masurii.
Limitarea utilizarii numerarului nu poate reduce semnificativ evaziunea. Lumea paralela bazata pe numerar va exista in continuare si cu mai mult numerar, si cu mai putin numerar impus de lege. Mai ales daca cei care sunt predispusi la a face evaziune nu sunt deranjati foarte tare sau daca cei care ii controleaza nu prea inteleg, nu stiu sau nu vor sa vada aceasta lume paralela. Pe tipul de evaziune practicat in Romania, limitarea utilizarii numerarului are foarte mici efecte.
Traim vremuri tot mai tulburi. Ce i-ati sfatui pe romanii care inca isi mai permit sa faca economii: sa tina banii la ciorap sau sa-i investeasca?
Tinutul banilor „la ciorap” are intotdeauna un cost si un risc specific (diferit si mai mare) decat al pastrarii economiilor intr-o banca. Una este pastrarea economiilor (o facem pentru a avea o rezerva pentru situatii neprevazute sau pentru un plan mai mare, imposibil de acoperit printr-un singur salariu) si alta este multiplicarea lor prin investitii. Cea din urma presupune riscuri suplimentare, alti intermediari, alte instrumente financiare. Recomandabil este sa avem in casa niste bani, nu multi, pentru cheltuieli urgente, sa pastram economiile in banca (pentru rezerva si pentru un plan mai important) si sa investim tot ce acumulam peste. Astazi exista alternative de investitii pentru toate buzunarele si toate nivelurile de toleranta la risc.
Vedem – si mai ales simtim – cu totii masurile luate de domnul Ciolacu in domeniul economic. Dar domnul Ciolacu este la baza patron de covrigarie la Buzau. Ce masuri ar lua in acest moment un economist autentic pentru a salva Romania de la colaps?
Romania are niste probleme structurale evidente. Pe acelea ar trebui sa le vizam. Prioritar ar trebui sa fie deficitul bugetar pentru ca el preseaza pe inflatie si pe dobanzi. Apoi ar trebui sa acceleram proiectele de infrastructura de orice tip. Ar trebui sa atragem mai multe investitii straine, mai multe companii de top din lume. Cu care sa negociem cadrul de actiune. Sa investim masiv in scoli si in cercetare pentru a fi repusi pe harta inovarii si transferului de tehnologie. Sa nu mai schimbam regulile fiscale multa vreme de acum inainte. Sa punem in fata productia (calul) si nu consumul (caruta), tot multa vreme de acum inainte. Sunt foarte multe lucruri de facut. In niciun caz sa crestem taxele si apoi sa asteptam comozi in fotolii sa se rezolve problemele de la sine. Ca nu se rezolva. Politicienii trebuie sa fie mai implicati, sa nu mai alba o agenda paralela de a cetateanului, sa nu mai iroseasca banii cetatenilor etc. Asteptarile de la politicieni au crescut semnificativ. S-au schimbat radical si sunt intr-o continua schimbare. Si, de aici, si frustrarile si reactiile la vot.
