INTERVIU Gabriel Biris, expert in fiscalitate: „Avem cresteri semnificative de taxe/ Guvernul sustine ca are nevoie de cota progresiva ca sa stranga mai multi bani la buget”
Noul an a venit nu doar cu temperaturi mai mari in termometre, ci si cu preturi mai mari in benzinarii si magazine. Asta in ciuda optimismului guvernantilor, care ne asigura ca in 2024, an electoral, nu vom avea autostrazi suficiente pentru cat lapte si miere ar putea curge pe ele. Cum se vad de fapt lucrurile la nivel real si nu in promisiuni electorale, i-am solicitat cateva opinii unui specialist in fiscalitate, Gabriel Biris, fost secretar de stat in Ministerul de Finante.
Anul trecut, Marcel Ciolacu a promis ca nu va exista nicio crestere de taxe in 2024. De la 1 ianuarie 2024 s-au marit insa impozitele la case, masini si parcare, pe motiv ca acesta ar fi efectul indexarii inflatiei. Considerati ca este un motiv plauzibil sau o gaselnita pentru a aduce mai multi bani la buget?
Daca vorbim de impozite si taxe locale, domnul Ciolacu are dreptate: n-a crescut nicio taxa. Cresterea de anul acesta este urmarea unei prevederi care exista de foarte mult timp in legislatie si care prevede indexarea sumelor fixe, reprezentand impozite locale cu rata inflatiei. Vom vedea daca are dreptate si cand spune ca in 2024 nu vor fi cresteri de taxe, deoarece cresterile de taxe care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2024 au fost facute, de fapt, in 2023. Si avem cresteri semnificative de taxe! Am vazut deja la pompa rezultatul cresterii, de la 1 ianuarie, a accizei la benzina si motorina, plus TVA, in total 60 de bani la litru. Sunt cresteri de TVA, de la 5 la 9, de la 5 la 19%, sunt accize noi la bauturile indulcite, avem impozitare suplimentare la salarii din noiembrie din cauza tichetelor de masa. Tot din noiembrie s-au eliminat scutirile la CASS in constructii si agricultura, deci toate astea sunt cresteri de taxe. Deci am putea spune ca Marcel Ciolacu are dreptate cand spune ca toate aceste taxe nu au crescut in 2024: guvernantii le-au crescut de anul trecut, dar le aplica de anul asta!
Printr-o lege votata pe repede inainte la finalul anului trecut, romanii care fac evaziune de pana la 1 milion de euro ar putea scapa fara dosar penal daca inapoiaza banii. Este acesta un indemn mascat la furt din buzunarul statului?
Aici eu am o parere diferita de a celorlalti comentatori, parere bazata pe o experienta profesionala de multi ani de zile – lucrez in fiscalitate de 28 de ani. Trebuie sa existe o focalizare pe recuperarea prejudiciului, intrucat pe noi ne intereseaza banii la buget si nu anii de inchisoare. Exista si inainte un plafon, dar era derizoriu, de doar 100.000 de euro, care nu stimula incasarea. Din cate stiu, legea este pusa in asteptare deocamdata, intrucat s-a ridicat o exceptie de neconstitutionalitate la CCR – parerea e ca va fi respinsa. Insa mi-as dori ca presedintele sa o retrimita la Parlament, pentru ca in forma actuala legea contine o prevedere extrem de periculoasa, care incrimineaza neretinerea la sursa a impozitelor. Or astfel ai putea duce in penal unele simple erori de interpretare a legii. Va dau un exemplu: ai o factura primita de la un partener extern. Tu consideri ca factura in cauza are un tratament fiscal, vine ANAF si spune ca are alt tratament fiscal si trebuia sa retii impozit. Devii penal pentru ca nu ai stiut? Ar trebui ca spetele acestea sa se judece in contencios, pentru ca acest zanganit de catuse nu face bine tarii. De asemenea, ganditi-va ca acum s-a introdus o obligatie suplimentara de retinere a impozitului pentru chirii. Companiile trebuie sa retina impozitul pe venitul obtinut din chirii daca proprietarul este o persoana fizica. Pai sunt companii care au mii de contracte de inchiriere, de pilda cele din infrastructura, care isi trec conductele sau fac amenajari de santier pe terenurile oamenilor si le inchiriaza. Daca scapa un singur contract, ce face compania, devine penala? Problema cu legea asta nu este plafonul de un milion, mai ales ca aceasta prevedere se aplica o singura data, a doua oara trebuie sa platesti si banii si faci si inchisoare. Per ansamblu, cred ca este o masura buna.
Mai multi lideri PSD, inclusiv Marcel Ciolacu, au declarat ca nu ar refuza varianta introducerii unui impozit progresiv, in functie de venit. Ca specialist in fiscalitate, credeti ca aceasta ar fi o varianta benefica pentru o tara ca Romania?
Ca si coautor al cotei unice, la care am lucrat in 2004, consider ca o eventuala revenire la cota progresiva ar fi o greseala si am si argumente. De ce ar avea nevoie guvernul de cota progresiva? Ca sa stranga mai multi bani la buget. Dar cotele progresive, in prima faza, inseamna bani cheltuiti de la buget, fiindca este mult mai scumpa administrarea unui sistem de cota progresiva decat a unuia de cota unica. Daca acum sunt in jur de un milion de contribuabili care completeaza declaratia unica, in cazul unei cote progresive numarul va exploda, se va duce probabil spre cinci milioane. In plus, daca privim putin istoria, vedem ca si cifrele pledeaza in favoarea unei cote unice. Am vazut ca Ministerul de Finante a comisionat niste studii pe bani foarte multi la FMI si Banca Mondiale care sa justifice reintoarcerea la cota progresiva. Noi am avut cota progresiva pana in 2004 inclusiv. Daca ne uitam la nivelul veniturilor generate, ca pondere in PIB, de impozitul de venit, vedem ca in 2000 si 2001 impozitele din cota progresiva, care pe atunci erau intre 18% si 40%, au reprezentat cam 3% din PIB. Dar aceste cote progresive se aplicau atunci doar pe munca, adica pentru veniturile din salarii si cele din activitati independente. Dividendele erau impozitate cu 5%, castigurile din vanzarea de actiuni cu 1%, iar speculatiile imobiliare nu erau impozitate. Dupa care nivelul a scazut brusc in 2002 la 2,6% si si-a revenit putin in 2004, pana la 2,7%. Deci media pe ultimii patru ani de cota progresiva a fost de 2,8 % din PIB. In 2005, cand s-a introdus cota unica de 16%, veniturile au scazut brusc spre 2,3%, pentru ca atunci cand a fost introdusa cota unica unii si-au adus aminte ca au bani pe bursa, precum ministrul de finante de atunci – altii ca fac speculatii imobiliare si s-au pastrat toate scuturile, deci s-au impozitat cu 16% doar veniturile din salarii si PFA. Nu s-au eliminat exceptiile. Din 2007 si pana in 2017, nivelul a crescut, ramanand relativ constant, la 3,4% din PIB. Am avut o crestere de 25% a veniturilor generate de cota unica, fata de cele generate de cota progresiva. Cresterea din 2007 s-a produs pentru ca atunci s-au eliminat niste scutiri, s-a introdus impozitul pe tranzactiile imobiliare, s-a facut 16% pe bursa si s-au eliminat consultanta si managementul de la microintreprinderi. Dar nici atunci cota unica nu si-a atins adevaratul potential, fiindca PFA-urile – altele decat profesiile liberale – au platit impozit pe norma de venit daca aveau venituri de pana in 100.000 de euro, norma derizorie (in 2023, la 100.000 euro/an, adica 8.333 euro/luna, adica 41.250 lei/luna, baza de calcul a impozitului – norma de venit – era de 3.800 lei/luna, de peste 10 ori mai mica.)
In plus, din cauza contributiilor sociale neplafonate, unii au continuat sa-si ia salariile pe firma si asa mai departe. Dupa care a urmat scaderea, de catre Dragnea, de la 16 la 10%, in compensatie pentru cresterea CAS-ului in 2018, si nivelul a scazut la 2,4%. Am avut din nou o scadere in 2019, cand aproape 600.000 de oameni din constructii au fost scutiti de impozitul pe salarii, dupa care au scutit si agricultorii, iar acum nivelul a ajuns pe la 2,1%. Cum poate cineva sa spuna ca o cota progresiva care aducea cu 25% mai putin bani la buget decat cota unica de 16% ar fi mai buna? Trebuie doar vazut ce s-a stricat si reparat, eventual imbunatatit. Adica redus CAS-ul de la 25 la 21%, redus CASS-ul de la 10 la 9%, revenit la cota unica de 16%, eliminate toate scuturile si exceptiile si dupa aceea sa mai vorbim de cote progresive, care costa foarte mult si descurajeaza munca. In concluzie, cine sustine cota progresiva trebuie sa vina cu niste studii care sa releve nu numai ce ar aduce o asemenea masura, ci si se ce se pierde prin ea si sa explice de ce cota unica de 16% a adus mai multe venituri decat cota progresiva de 18-40%, mai ales in conditiile in care astazi vad ca ei nici macar nu vorbesc de 40%, ci de cel mult 25%.
Companiile de constructii au anuntat ca si in 2024 vor angaja cu precadere muncitori straini, ca raspuns la deficitul de forta de munca. Este acest deficit real sau este mai convenabil pentru patroni sa angajeze muncitori asiatici, care muncesc mai bine si au mai putine pretentii decat muncitorii romani?
Nevoia este reala, desi, daca ne uitam putin la populatia care nu este ocupata – adica populatia majora, care nu e in scoala, nu este angajata, nu e la pensie si nici nu este plecata din tara – vedem ca lipsesc vreo trei milioane de oameni. Se intampla ceva cu legislatia noastra, care favorizeaza nemunca – din cauza ajutoarelor de la stat, a autoconsumului, a lipsei industrializarii in teritoriu, din cauza ca deficitul de forta de munca este concentrat in marile aglomerari urbane… Exista o nevoie reala a angajatorilor pentru muncitori straini, nu numai in constructii, ci si in HORECA, in zona de bucatarie, de curatenie. Este o realitate cu care va trebui sa ne obisnuim. Ce ar trebui sa faca insa statul? Sa simplifice birocratia necesara aducerii acestor oameni la munca in Romania. Pentru ca dureaza prea mult, de multe ori pana cand ies toate actele muncitorul respectiv a plecat deja in alta parte, iar asta inseamna costuri si timp pierdut si oportunitati pierdute pentru firmele romanesti.
Analistii se tem ca, pe fondul scaderii performantelor economice ale Germaniei, intreaga Europa ar putea intra in recesiune. Cat de mult ar putea afecta aceasta recesiune tara noastra? Ne intoarcem la criza din 2008-2009?
Structura economiei romanesti este mult mai buna in prezent decat era atunci. Chiar daca vom vedea o scadere economica, nu va fi ceva de nesuportat. Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam ca Romania in momentul de fata are foarte multi bani disponibili din PNRR si din fondurile de coeziune, bani care daca sunt bine pusi la munca pentru constructia de infrastructura mare pot compensa deficitul de cerere din privat. O accentuare a problemelor industriei germane – care, apropo, sunt cauzate in mare parte de politicile publice europene, de la Bruxelles – ne va afecta, dar in mod sigur o va face mai putin decat ne-ar fi afectat in urma cu zece ani. Mie mi se pare ca obiectivul acesta de crestere cu orice pret a PIB-ului ar trebui putin ajustat. Trebuie sa vedem si care sunt sursele de finantare, intrucat daca noi crestem pe datorie crestem PIB-ul pe consum, de fapt, si consumul il finantam pe datorie. Este ca atunci cand am pleca in vacanta cu bani de la camatari. Camatari insemnand IFN-urile (Institutii Financiare Nebancare – companii, altele decat bancile si societatile de leasing, care ofera credite de consum, si care practica dobanzi uriase, de 30% pe an sau chiar de 10% pe luna – n.r.) Dupa aceea ne intoarcem din vacanta si vedem ca ne executa portarelul…
In cursul anului 2024, statul roman se va confrunta cu cheltuieli considerabile, platind in total peste 60 de milioane de lei pentru pensiile speciale destinate fostilor parlamentari. Cu toate acestea, romanii – si in special cei cu pensii foarte mici – continua sa voteze partidele care au votat aceste pensii numite „nesimtite”. Cum explicati acest paradox?
Nu au alternativa! Cu cine sa voteze, cu USR, AUR sau SOS, partidul lui Sosoaca? Din pacate USR si-a dat testul maturitatii la guvernare, cand pe un val anti-Dragnea a luat niste scoruri istorice, atat la europarlamentare, cat si la parlamentare. In momentul in care au ajuns la guvernare s-au tinut mai mult de scandaluri, dand foarte putine exemple pozitive. Nu poti schimba peste noapte un sistem care are modurile lui de a functiona. Daca vrei sa-l schimbi, trebuie sa o faci intr-un mod intelept. Iar AUR sau SOS inseamna, foarte probabil, o anarhie pe care nimeni sanatos la cap nu ar trebui sa si-o doreasca.
Guvernantii se lauda ca Romania a trecut de la cresterea pe consum din timpul guvernelor dirijate de Dragnea la o crestere bazata pe investii, sub cabinetul Ciolacu. Cum stau, de fapt, lucrurile?
Este adevarat ca investitiile in infrastructura mare, in drumuri in special, au accelerat, si vedem ca sunt santiere in toata tara, ceea ce inainte nu era. Dar domnul Ciolacu e premier de-abia din primavara anului trecut si nu avem inca datele complete pe 2023. Trebuie sa vedem care este structura PIB-ului si mai ales comparatia cu anii anteriori. Dar este sigur ca stam mult mai bine la investitii decat in anii anteriori. Iar Dragnea, prin politica lui inepta, sustinuta de domnul Socol, viza cresterea de salarii la bugetari, ca ei sa aiba mai multi bani de cheltuit si astfel, crescand consumul, sa crestem PIB-ul. Pune bugetul presiune pe piata muncii angajand si suplimentar si platind salarii mai mari, deci obligam si privatii sa creasca salariile. Dar privatii nu au putut tine pasul, unii au clacat si au redus personalul, altii au reusit sa treaca acest hop. Cert este ca salariile au crescut foarte mult in ultimii ani, incepand de la Dragnea, iar acum vedem ca practic tot bugetul este grevat de salariile bugetarilor, asistenta sociala si pensii. Dar in momentul in care tu, ca guvern, cheltui pe salariile bugetarilor, asistenta sociala si pensii, inclusiv pensiile speciale, peste 90% din venituri, de unde vei lua restul? Din imprumuturi. Si astfel ne explicam si de ce a explodat datoria publica in ultimii ani. PNL o sa spuna acum ca a guvernat in pandemie, dar si atunci au fost niste cheltuieli cel putin discutabile. Au fost bani risipiti cu toptanul – mai stie cineva ceva de izoletele lui Arafat?
