INTERVIU Mihai Gotiu, despre culisele dosarului Rosia Montana: „Bazele afacerii Rosia Montana au fost puse sub umbrela unui fost director al SIE, Ioan Talpes. Sper ca in lunile urmatoare sa aflam cine si ce bani a luat din acele sute de milioane pe care compania pretinde ca le-ar fi investit”
Desi, dupa decizia favorabila pentru Romania luata in dosarul Rosia Montana, atat premierul Ciolacu, cat si echipele de propagandisti de la televiziuni tac, dintr-odata, malc, discutia nu se va opri aici. Pentru ca este limpede ca cineva a profitat de valul de spaima insuflat de declaratiile liderilor PSD-PNL, iar acum vrea sa musamalizeze cazul. Nu de aceeasi parere sunt si activistii care au militat pentru salvarea Rosiei Montana si care astazi isi vad eforturile recompensate. Unul dintre acestia este Mihai Gotiu, unul dintre cei mai cunoscuti activisti in cazul Rosia Montana, caruia i-am solicitat cateva puncte de vedere legate de dedesubturile acestui dosar controversat.
Domnul Gotiu, luptati de aproape un sfert de veac pentru salvarea Rosiei Montana. Ati avut vreodata teama ca Gabriel Resources ar putea castiga acest proces?
Pana acum o luna nu am avut o asemenea temere. Am inceput sa ma tem abia dupa ce am vazut declaratiile domnilor Ciolacu si Bolos, pentru ca ei aveau documentele pe masa – stiam ca este o procedura prin care Curtea anunta partile inainte, spre a le solicita acceptul de a face publica decizia sau doar o parte a ei. In acest context, nu mi-am putut imagina, desi am vazut munti de manipulari si dezinformari in cazul Rosia Montana, ca se poate minti cu atata nerusinare cand mai erau doar cateva zile sau ore pana la anuntarea unei decizii oficiale. Dar daca nu as fi crezut intr-o solutionare favorabila, probabil ca nu as fi dus pana la capat demersurile mele, mai ales cele din perioada in care am avut si o functie publica si in mod direct deciziile mele au influentat depunerea dosarului Rosia Montana la UNESCO si apoi aprobarea lui. Daca nu eram ferm convins ca includerea Rosiei Montane in patrimoniul UNESCO nu doar ca nu dauneaza litigiului, ci este in beneficiul Romaniei, nu as fi sustinut la sfarsitul anului 2019 ca redepunerea dosarului la UNESCO sa fie o conditie dintre cele patru puse de USR pentru sustinerea guvernului Orban. Iar cateva luni mai tarziu, cand guvernul Orban a incercat, prin intermediul ministrului de Finante de atunci, Florin Citu, sa blocheze respectarea promisiunii, din nou m-am implicat, apoi in 2021 cand s-a pus problema retragerii dosarului de la UNESCO iarasi le-am adus argumente colegilor mei din coalitia de guvernare ca includerea Rosiei Montane in acest patrimoniu avantajeaza Romania, nu o dezavantajeaza. Dar inca o data spun, a fost aceasta luna de stres in care m-am temut, pentru ca nu mi-am putut inchipui ca se poate ajunge atat de departe cu minciuna si cu manipularea, ca pot sa existe personaje capabile sa mearga atat de departe cu iresponsabilitatea. Fiindca a fost o dovada de totala iresponsabilitate sa vii si sa lansezi pe surse, apoi sa faci declaratii in spatiul public declaratii cum ca Romania ar urma sa plateasca miliarde de dolari.
Intr-adevar, premierul Ciolacu si ministrul de Finante Bolos au dat numeroase semnale ca procesul va fi pierdut de catre statul roman cu mult inainte ca tribunalul international de la Washington sa ajunga la un verdict oficial. Pur si simplu cei doi s-au speriat de consecinte sau au facut jocul speculatorilor financiari, asa cum se vehiculeaza in ultimele zile?
Sincer, nici nu stiu ce este mai grav: ca au facut jocurile unor speculanti pe burse sau ca sunt niste analfabeti functionali care decid soarta Romaniei. Cert este ca declaratiile lor ar fi putut sa ne coste scump daca ar fi avut loc alte intampinari, iar procesul ar fi continuat. Domnii Ciolacu si Bolos, care se lauda ca ei ar fi obtinut victoria aceasta pentru Romania, nu stiu nici macar ca ultimele intampinari in acest proces au fost depuse undeva anul trecut, inainte ca ei sa apara in noua formula de guvernare, deci nu au nicio contributie la ele. Iar daca ar mai fi existat alte termene si posibilitatea depunerii de alte intampinari, declaratiile lor ar fi putut fi folosite impotriva Romaniei, la fel cum au fost folosite cele facute in trecut de Victor Ponta. Ceea ce sigur i-a speriat, nu doar pe Ciolacu si pe Bolos, ci si pe alte persoane care au avut responsabilitati in acest dosar, a fost faptul ca, daca se ajungea la o decizie monetara, s-ar fi ajuns si la acele sume pentru compania miniera. Si aici vorbim de peste 500 de milioane de dolari in 2015, inteleg ca intre timp s-a ajuns la aproape un miliard, pe care compania pretinde ca le-a investit in proiectul Rosia Montana. Pai atunci in dosar ar fi trebuit sa apara cine a primit acei bani, ce legatura aveau acei bani cu proiectul minier, cat a fost mita legala, cu ghilimele de rigoare, cat a fost spalare de bani si asa mai departe. Aceasta temere a lor este estompata, deoarece Curtea a respins pretentiile lui Gabriel Resources prin prisma faptului ca nu au facut un proiect legal si mai ales nu au obtinut licenta sociala, adica nu au reusit sa convinga cetatenii din Rosia Montana, din Apuseni si din Romania de beneficiile acestui proiect si deci nu s-a mai pronuntat asupra pretentiilor financiare. Deci practic aceasta parte, nemai existand in decizie, cel putin deocamdata Ciolacu, Bolos, Ponta si toti ceilalti pot rasufla usurati. Dar sper ca in lunile urmatoare sa aflam cine si ce bani a luat din acele sute de milioane pe care compania pretinde ca le-ar fi investit in proiectul Rosia Montana.
Cu atitudinea infantila cu care ne-a obisnuit, Victor Ponta a comentat decizia tribunalului, astfel: „Ma bucur mult ca romanii nu trebuie sa plateasca pentru greselile lui Ciolos si ale altor sorosisti! In rest – DEMISIA PONTA – ca asa da bine la foci!”. Chiar este Ponta atat de nevinovat pe cat afirma?
Toti cetatenii isi amintesc de Ponta ca a fost mincinosul numarul unu al Romaniei, e suficient sa dam o cautare pe Google si gasim sute de referinte la Ponta-Pinocchio, inclusiv piese de hip-hop! Aceasta imagine a lui Ponta-Mincinosul nu a venit din neant, ci pe baza faptului ca s-a dovedit in mod repetat ca el a mintit – inclusiv plagiindu-si teza de doctorat. Pare incredibil ca inca mai exista institutii de presa care preiau declaratiile unui mincinos cu patalama. Aici nu mai vorbim de naivitate, ci de un comportament total iresponsabil si din nou, ca si in cazul lui Ciolacu si Bolos nu mi-e clar ca e vorba doar de iresponsabilitate si prostie maxima sau e mai mult decat atat, adica lucruri care ar fi trebuit sa duca in domeniul penalului.
Multi compara dosarul Rosia Montana cu alte „tepe” de miliarde din istoria postdecembrista, precum Bancorex, Rompetrol sau Bechtel, sustinand ca si aici ar fi fost implicati oamenii fostei Securitati comuniste. Cum comentati aceste ipoteze?
In investigatiile pe care le-am inceput inca din anul 2002 am aratat ca bazele afacerii Rosia Montana au fost puse sub umbrela unui fost director al SIE, Ioan Talpes, pentru ca era total improbabil ca fara o implicare a serviciilor de informatii externe sa se poata face conexiunea cu Frank Timis, care activa la data respectiva in retelele romanesti de traficanti de droguri din Australia, create, potrivit lui Pacepa, de Securitatea comunista sub Ceausescu pentru a forma, pe de o parte, imaginea unui Occident decadent, iar pe de alta pentru a obtine fondurile necesare spionajului romanesc. De acolo a fost racolat Frank Timis, care a fost pus in legatura cu Ovidiu Tender, care la Timisoara era destul de legat de Securitate, si cu fiul lui Stephen B. Roman, om de afaceri din Canada, venit in Romania in perioada comunista si cu care Ceausescu a discutat atat despre centrala de la Cernavoda, cat si despre exploatarea aurului din Apuseni. Acest lucru a fost recunoscut chiar de Stephen B. Roman Jr intr-un interviu acordat presei din Canada. Si acum sa ne gandim rational, dincolo de orice teorii ale conspiratiei: cine avea capacitatea sa-l ia pe acest Frank Timis din Australia si sa-l puna in legatura cu Ovidiu Tender din Romania si cu Stephen B. Roman Jr din Canada pentru a porni afacerea de la Rosia Montana? Asa s-a nascut aceasta afacere, iar dupa ce grupul a fost restructurat, la inceputul anilor 2000, ea a fost preluata de alti miliardari din intreaga lume – personaje extrem de controversate, in frunte cu Beny Steinmetz, care are o condamnare definitiva in Romania in dosarul Baneasa. Stim ce conexiuni a avut Steinmetz in politica romaneasca, el are si o condamnare in Elvetia, legata tot de modul in care a pus mana pe cel mai mare zacamant de fier din lume, deci sunt niste conexiuni destul de extins si la nivel foarte inalt.
Cazul Rosia Montana ii va costa electoral pe liderii PSD sau pur si simplu electoratul pesedist este total imun la asemenea situatii si va vota acest partid indiferent de ce va face el?
Evident ca ii va costa electoral, dar nu stiu in ce masura vor capitaliza aceasta dezamagire altii – USR, Dacian Ciolos sau poate chiar AUR, caci un vot de sanctiune se poate duce in orice directie. Totusi nu are cum sa nu fie sanctionat politic, intrucat asta s-a intamplat si cu fostul USL. Sa spunem foarte clar ca unul dintre momentele in care s-a rupt USL a fost acea lege a minelor dusa in Parlament de Victor Ponta si care a starnit opozitia nu doar a miscarii civine din strada, ci si a unei parti din PNL. Nu in ultimul rand, sa ne amintim ca Victor Ponta a pierdut presedintia Romaniei, diferenta fiind facuta de oamenii care s-au implicat in rezistenta civica impotriva proiectului de la Rosia Montana. Eu m-am intalnit cu multi oameni din diaspora si am vazut cum aceste grupuri au actionat in 2014, formand o retea care a militat si impotriva taierilor ilegale de paduri si a exploatarii gazelor de sist prin fracturare hidraulica. La primul tur al prezidentialelor din 2014, primii care au semnalat blocajul de la vot au fost membrii gruparii civice Salvati Rosia Montana de la Paris si de aici s-a propagat mesajul peste tot in al doilea tur. Deci Victor Ponta are motive sa fie suparat, fiindca diferenta s-a facut atunci exact pe dezamagirea legata de Rosia Montana. Sunt suficiente motive asadar sa cred ca si acest „USL 2” va fi afectat electoral de decizia in cazul Rosia Montana, dar ramane sa vedem in ce masura – daca vor fi 5-10% sau chiar multe procente. Cu siguranta ca daca s-ar fi mers mai departe cu acel referendum propus de Ciolacu, USL 2 ar fi avut toate sansele sa piarda toate alegerile din acest an.
