INTERVIU Ovidiu Raetchi, specialist in Orientul Mijlociu: „Hamas este un mega-business international care traieste pe seama razboiului, strangand anual donatii de miliarde”
Atacurile de o cruzime de nedescris intreprinse sambata de teroristii Hamas au socat o lume intreaga, deturnand – asa cum poate unii si-au si dorit – atentia de la razboiul din Ucraina catre noul razboi care pare sa se coaca in Israel. Si, ca de obicei, o multime de „specialisti in de toate” au umplut retelele sociale si ecranele televizoarelor, emitand cele mai elucubrante teorii in privinta evenimentelor in desfasurare. Am decis sa ne adresam cuiva care chiar stie cum stau lucrurile in Orientul Mijlociu. Ovidiu Raetchi este presedinte al Centrului Euro-Atlantic pentru rezilienta si autor a doua teze de doctorat dedicate spatiului israelian si celui islamic. De asemenea, este autorul mai multor lucrari despre lumea arabo-israeliana („Istoria Holocaustului. Desfiintarea omului: de la ascensiunea lui Hitler pana la executia lui Eichmann”, „Avangarda Califatului: O Istorie Intelectuala a Jihadismului”, „Tzahal: o istorie a armatei israeliene”.
Domnule Raetchi, dusmania dintre Hamas si Israel dateaza de decenii. De ce a atacat Hamas tocmai acum? A fost oare un act simbolic, atacul venind cand se implineau 50 de ani de la razboiul de Yom Kippur?
Simbolismul este foarte important pentru mentalitatea musulmana si pentru o miscare religioasa, precum Hamas, dar in realitate motivul atacului este unul geopolitic si faptul ca, printr-o aprindere majora a Orientului Mijlociu Hamasul vrea sa blocheze procesul de pace declansat anii trecuti prin ceea ce numim „acordurile Abraham”, care vor sa readuca pacea intre primele religii adamice – crestinism, iudaism si islamism. Si de aici aceasta solutie terorista, care urmareste ca, printr-o extindere a conflictului pe termen mediu, sa se puna presiune pe statele implicate in procesul Abraham – vorbim de patru state care au semnat deja acordurile, Sudanul, Emiratele Arabe Unite, Bahrainul si Marocul, si de Arabia Saudita, care se pregatea sa semneze. Trebuie reamintit un lucru foarte important, in context: in cadrul discursului tinut de Netanyahu de la Adunarea Generala ONU, la mijlocul lunii septembrie, premierul israelian s-a adresat direct printului mostenitor al Arabiei Saudite, ibn Salman si a aratat o harta a teritoriilor israeliene in care nu erau marcate distinct Fasia Gaza si Cisiordania. Acest lucru a fost considerat la acel moment atat de catre Hamas, cat si de catre Fatah, ca fiind o lezare a lor. De ce este foarte important pentru Hamas sa blocheze acest acord? In primul rand pentru ca, daca acordul este incheiat si pacea se instaureaza, Hamasul devine falimentar politic, nu mai are niciun motiv pentru a sustine acest perpetuu conflict. Practic, Hamas este un mega-business international care traieste pe seama razboiului. Ei strang anual donatii de miliarde.
De la raidul de la Entebbe incoace, Israelul a depus eforturi supraomenesti spre a-si salva cetatenii luati ostatici. Cum credeti ca va actiona acum, in cazul ostaticilor luati de teroristii Hamas? Va ceda santajului acestora?
Cred ca in situatia in care se afla, Netanyahu trebuie sa mearga pe ambele cai, Exista o cale militara si oficiala, sustinand ca o organizatie terorista care organizeaza un atac de acest gen trebuie pedepsita pana la capat, asa cum a fost pedepsit bin Laden cu al Qaeda. O asemenea actiune este legitima inclusiv din perspectiva dreptului international si se poate justifica de ce un terorist nu poate sa beneficieze de un proces – fiindca nu poti sa-l aduci pe unul ca bin Laden la Washington sa-l judeci, s-ar comite o multime de atentate pentru a-l salva. Un terorist isi asuma ca va muri tot in cadrul unui conflict. Pe de alta parte insa, pe filiere informale, neoficiale, vor exista tentative de a negocia pentru salvarea ostaticilor si pentru un armistitiu. Dar modul in care Netanyahu va strange si va desface acest robinet mi se pare extrem de complicat, pentru ca ambele scopuri sunt legitime. Si scopul de a distruge Hamasul este legitim, si scopul de a salva vietile ostaticilor este absolut la fel de legitim. Si atunci cumva va trebui sa faca o prioritizare a obiectivelor – va spun ca nu as vrea sa fiu acum in pielea lui Netanyahu, din punctul asta de vedere.
S-a vorbit despre un amestec iranian si chiar rusesc in atacurile de sambata. Este posibila o asemenea implicare, data fiind complexitatea asaltului?
Suportul iranian pentru Hamas e constant si dovedit. Hamas a supravietuit politic dupa 2006 mai ales gratie ajutorului iranian. Ar fi ciudat sa nu fi existat implicare iraniana – nu cred ca aceasta implicare s-a intrerupt tocmai in contextul acestui atac si a fost reluata a doua zi. De altfel, Iranul ar fi si marele beneficiar al blocarii Acordurilor Abrahams, pentru ca lucrurile devin complicate pentru Teheran daca Arabia Saudita, cu care iranienii se afla intr-o rivalitate milenara, ar intra cumva intr-o alianta cu Israelul. Si astfel ajungem si la intrebarea: cui folosesc aceste atacuri? Ele folosesc Iranului, iar Iranul este un prieten vechi al Hamasului. Rusia are interesul ca atentia opiniei publice internationale sa se indrepte asupra Orientului Mijlociu, are interesul sa vanda tot felul de elemente de propaganda si dezinformare privind armele ucrainene folosite de Hamas si asa mai departe. Ceea ce ramane de vazut este daca Vladimir Putin chiar si-a lasat subordonatii sa se implice direct in pregatirea acestei operatiuni. Avand in vedere relatia lui Netanyahu cu Putin, care este foarte veche, inclin sa cred ca nu a permis o asemenea implicare. Dar pe de alta parte, Putin ne-a inselat mai toate asteptarile de-a lungul timpului si nu as fi surprins sa ne pacaleasca si de aceasta data.
O teorie a conspiratiei de ultima ora, din aceeasi categorie cu cele privind atacurile de la Pearl Harbour si 11 septembrie, sustine ca israelienii stiau de atac, dar l-au lasat sa se produca, spre a avea o justificare pentru eliminarea completa a Hamas. Este o ipoteza plauzibila?
Cunoscand sensibilitatea societatii israeliene la un atac pe o asemenea scara, as spune ca suta la suta nu este o ipoteza credibila. Scara atacului este prea mare, esecul este prea mare pentru ca o persoana de pe o linie ierarhica sa poata supravietui acestui esec. Categoric in momentul de fata statul israelian trebuie ajutat, Netanyahu trebuie ajutat, trebuie sa vina opozitia langa el, dar dupa ce lucrurile se vor linisti, iar acest suport obligatoriu o sa dispara vom avea cu siguranta o comisie de ancheta. Asa s-a intamplat si in 1973, dupa razboiul de Yom Kippur. Atunci, toti cei responsabili au plecat: a plecat conducerea spionajului israelian, care a gresit previziunea privind atacul egiptean, a plecat conducerea armatei, inclusiv Moshe Dayan a fost cumva considerat vinovat pentru cele intamplate, iar la finalul procesului a plecat inclusiv marele premier al Israelului care a fost Golda Meir, considerata responsabila din punct de vedere politic pentru starea de relaxare din societate. Bazandu-ma pe ce am vazut in istorie, cred ca toata lumea va plati pentru esecul generalizat al securitatii israliene. Si de aceea nu cred ca ar face nimeni o conspiratie in urma careia sa-si compromita cariera politica sau militara.
De ce statele arabe – poate cu exceptia Iranului si Quatarului – s-au ferit, de aceasta data, sa aiba o atitudine transanta fata de Israel? S-au fript cu ciorba in patru razboaie si acum sufla si-n kefir?
Din punctul meu de vedere, o atitudine rezervata este o atitudine pro-israeliana in momentul de fata. Iar lucrul acesta este cauzat de ferocitatea atacului terorist al Hamasului. Mi se pare inimaginabil sa poti sa sustii ceea ce a facut Hamasul, indiferent cat de mare ar fi solidaritatea religioasa. E comparabil, ca atrocitate, cu ce a facut bin Laden pe 11 septembrie 2001, cu atacul acela asupra unor civili gandit anume sa fie socant, sa fie dincolo de capacitatea noastra uzuala de a ne oripila. Si atunci nu vad niciun stat, oricat ar fi de ostil fata de Israel sau oricat ar fi de prietenos fata de Hamas – in afara de Iran, desigur, care e capabil de orice – sa poata sa sustina activ se s-a intamplat acolo. Discursul rezervat este obligatoriu pentru statele arabe, deoarece pe de o parte nu pot sa-si condamne, din perspectiva lor, fratii musulmani, dar pe de alta parte nici nu pot aproba ce s-a intamplat. Oricum, avem nevoie de statele respective ca mediatori in urmatoarele zile si cei mai buni mediatori sunt cei care nu imbratiseaza nicio tabara.
In ciuda atrocitatilor comise sambata de teroristii Hamas asupra unor civili nevinovati, multi cetateni occidentali, unii dintre ei intelectuali de marca, ii considera tot pe israelieni vinovati de cele intamplate si ii numesc pe teroristi „militanti” sau „luptatori pentru libertate”. De unde aceasta atitudine absurda a lor?
Aceasta simpatie pentru cauza palestiniana este o mostenire a stangii intelectuale europene care vine din anii 1960. Este un moment in care stanga europeana pierde contactul cu ce s-a intamplat in anii 1920-1940, cand solidaritatea stangii se indrepta spre tabara israeliana. Stanga are aceasta nevoie, corecta cumva din punct de vedere moral, sa sustina tabara mai slaba. Dar ce nu intelege stanga dupa 1968, cand incepe sa se solidarizeze cu Yasser Arafat, este tot ce s-a intamplat inainte de momentul respectiv si ca totul a pornit vulnerabilitatea evreilor care se intorceau in Palestina, de la faptul ca ei au fost atacati fara a avea capacitate de aparare si au fost obligati constant sa devina mai puternici pentru a supravietui. Iar cele intamplate sambata ne arata lucrul asta. Eram intr-un moment in care procesul de pace inainta, in care Hamasul parea sa se fi oprit din violente, in care israelienii dadeau tot mai multe vize de lucru palestinienilor, lasau ajutorul economic sa ajunga in fasia Gaza. Iar in timpul asta Hamasul se pregatea sa ucida sute de copii israelieni nevinovati.
Care credeti ca va fi deznodamantul acestui conflict: va eradica Israelul Hamas sau Hamas va continua sa fie o amenintare din umbra, tinand milioane de israelieni sub o permanenta teroare?
Este acel gen de moment de soc in care aproape nicio predictie nu functioneaza pentru ca nu ne mai aflam intr-o stare de normalitate. In Orientul Mijlociu noi stiam, in ultimii 15-20 de ani, un anumit tip de conflict, care nu trecea totusi de o limita. Oricat de dur era, nu se ajungea la ceea ce am vazut sambata. Or acum a inceput o actiune atat de socanta incat logica uzuala nu se mai ocupa. Daca sambata dimineata m-ar fi intrebat cineva ce cred despre o potentiala implicare a Hezbollah, as fi zic ca e aproape sigura. Dar in momentul de fata emotiile sunt atat de mari incat daca Hezbollah va mai pierde in batalii limitate de granita militanti nu este exclus sa nu mai poata sa controleze procesul si sa existe o escaladare dincolo chiar de vointa liderului. De fapt, acesta este conflictul clasic, fatal, daca vreti, de tip „destin grecesc”: indiferent ce vor liderii, conflictul scapa de sub control. Ce se va intampla este greu de anticipat. In mod normal, daca s-ar aplica legile uzuale ale regiunii, Israelul ar intra in teritorii foarte puternic, cu toata armata de rezerva mobilizata, adica pana la 360.000 de oameni, plus armata regulata, si ar incerca sa elimine fiecare lider din Hamas, al-Qassam si Jihadul islamic implicat in asasinate. Pentru ca, repet, este solutia care se aplica uzual intr-o situatie de atac terorist de genul acesta.
