Iohannis ii strica planurile lui Dragnea. Ataca la CCR legea pe care si-a dat-o seful PSD pentru a controla intrarea in vigoare a legilor
Presedintele Klaus Iohannis a trimis Curtii Constitutionale o sesizare de neconstitutionalitate asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei.
Legea prevede trecerea Monitorului Oficial de sub autoritatea Guvernului sub autoritatea Camerei Deputatilor.
Comunicatul integral al Administratiei Prezidentiale:
”Prin continutul normativ, legea mentionata incalca prevederile art. 1 alin. (4) si alin. (5), ale art. 61 coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) si alin. (2), ale art. 78, ale art. 79, ale art. 100 alin. (1), ale art. 108 alin. (1), (2) si alin. (4), ale art. 115 alin. (4), precum si pe cele ale art. 147 alin. (4), pentru motivele expuse in cele ce urmeaza.
1. Prin obiectul de reglementare, Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei trece Regia Autonoma „Monitorul Oficial” de sub autoritatea Guvernului sub autoritatea Camerei Deputatilor. Schimbarea autoritatii de tutela prin inlocuirea unei autoritati executive cu una legislativa, transpusa tehnic-legislativ prin substituirea sistematica a cuvantului Guvern cu sintagma Camera Deputatilor – fara a tine cont de diferenta de natura juridica dintre cele doua – conduce la incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5) si ale art. 61 coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Citeste si
″Monitorul Oficial″ revine sub autoritatea Camerei Deputatilor
a) Prin art. I pct. 1 din legea dedusa controlului de constitutionalitate, art. 1 din Legea nr. 202/1998 se completeaza cu un alineat nou potrivit caruia Regia Autonoma „Monitorul Oficial” se organizeaza ca regie autonoma, sub autoritatea Camerei Deputatilor. Aceasta dispozitie este intarita prin prevederile art. I pct. 2 (art. 2 din Legea nr. 202/1998) si art. I pct. 3 (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 202/1998).
Analiza sistematica a dispozitiilor din cuprinsul legii criticate evidentiaza insa ca plasarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial” sub autoritatea Camerei Deputatilor este declarativa, nicio dispozitie din aceasta lege neprevazand o atributie a Camerei Deputatilor cu privire la modul in care aceasta autoritate este exercitata. In realitate, autoritatea asupra Regiei Autonome „Monitorul Oficial” se exercita fie de catre secretarul general al Camerei Deputatilor, fie de catre biroul permanent al acesteia. Astfel, potrivit art. I pct. 9 din lege (art. 20 alin. (1) din Legea nr. 202/1998), Biroul permanent al Camerei Deputatilor are competenta de a stabili tarifele de publicare a actelor in Monitorul Oficial al Romaniei, tarife ce se constituie intr-un element ce tine de functionarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, activitate asupra careia Camera Deputatilor nu exercita niciun fel de control.
Totodata, conform art. II din legea criticata, secretarul general al Camerei Deputatilor are competenta numirii consiliului de administratie, in cadrul caruia desemneaza un reprezentant propriu. In stabilirea componentei consiliului de administratie Camera Deputatilor, din nou, nu are niciun drept de decizie.
Neclaritatea raporturilor dintre autoritatea publica tutelara si regia autonoma transpare si din dispozitiile art. III alin. (1) din legea supusa controlului de constitutionalitate, ce prevad ca in termen de 7 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarare a Guvernului se aproba organizarea si functionarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial”.
Din continutul normativ al prevederilor mentionate ale Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei rezulta ca acestea sunt antinomice, aspect de natura sa incalce cerintele constitutionale de claritate si predictibilitate a normei, prevazute de art. 1 alin. (5) din Constitutie.
Sub aspectul neconstitutionalitatii dispozitiilor ce reglementeaza raporturile dintre Camera Deputatilor si Regia Autonoma „Monitorul Oficial” legea criticata este neclara si in ceea ce priveste situatia mandatelor membrilor actualului consiliu de administratie, care este plasata sub semnul incertitudinii juridice ceea ce, de asemenea, contravine art. 1 alin. (5) din Constitutie.
b) Dispozitiile sus-mentionate sunt neclare si prin raportare la reglementarile aplicabile regiilor autonome, respectiv cele din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice. Astfel, art. 2 pct. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 include regiile autonome infiintate de stat sau de o unitate administrativ-teritoriala in sfera intreprinderilor publice. Regia Autonoma „Monitorul Oficial” isi va desfasura activitatea sub autoritatea Camerei Deputatilor care, in conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011, va indeplini rolul de autoritate publica tutelara. Potrivit art. 2 pct. 3 din acest act normativ, autoritate publica tutelara este institutia care: coordoneaza, are in subordine sau sub autoritate una sau mai multe intreprinderi publice prevazute la pct. 2 lit. a); exercita, in numele statului sau al unitatii administrativ-teritoriale, calitatea de actionar la intreprinderile publice prevazute la pct. 2 lit. b); coordoneaza exercitarea de catre una sau mai multe intreprinderi publice prevazute la pct. 2 lit. a) si/sau lit. b) a calitatii de actionar sau asociat la o societate controlata.
Elementele ce configureaza raporturile dintre autoritatea publica tutelara si regiile autonome sunt prevazute la art. 3 pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 si implica, in principal, urmatoarele competente: sa intocmeasca scrisoarea de asteptari si sa o publice pe pagina proprie de internet pentru a fi luata la cunostinta de candidatii la postul de administrator sau director aflati pe lista scurta; sa numeasca si sa revoce membrii consiliului de administratie; sa negocieze si sa aprobe indicatorii de performanta financiari si nefinanciari pentru consiliul de administratie; sa incheie contractele de mandat cu administratorii; sa monitorizeze si sa evalueze performanta consiliului de administratie, pentru a se asigura, in numele statului sau al unitatii administrativ-teritoriale fondatoare, ca sunt respectate principiile de eficienta economica si profitabilitate in functionarea regiei autonome; sa monitorizeze si sa evalueze prin structurile de guvernanta corporativa proprii indicatorii de performanta financiari si nefinanciari cuprinsi in anexa la contractul de mandat; sa intocmeasca si sa publice pe pagina proprie de internet lista administratorilor in functiune de la regiile autonome.
Prin raportare la normele juridice ce definesc relatia dintre autoritatea publica tutelara si regia autonoma – si de la care legiuitorul nu a instituit o exceptie explicita, asa cum este cea de la art. II – dispozitiile mentionate din legea dedusa controlului de constitutionalitate nu configureaza niciunul dintre aceste elemente, ceea ce conduce la ideea ca prevederile art. I pct. 1 – 3 utilizeaza un concept (cel de autoritate a Camerei Deputatilor asupra Regiei Autonome „Monitorul Oficial”) care fie nu are nicio reflectare concreta in celelalte dispozitii ale legii, fie are un inteles complet diferit de cel prevazut in legislatia relevanta, dar pe care legiuitorul a omis sa-l expliciteze in continutul legii. In oricare dintre situatii, suntem in prezenta incalcarii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constitutie in componenta sa referitoare la claritatea si predictibilitatea normei.
c) Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei contravine si prevederilor art. 61 coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 permite ca autoritatea de tutela sa fie exercitata prin intermediul structurilor interne proprii. Statutul constitutional al Camerei Deputatilor – ca si cel al Senatului ori al Parlamentului in ansamblul sau – nu permite insa ca in exercitarea atributiilor sale sa se poata substitui structurile interne de conducere sau de lucru si, cu atat mai mult, inaltii functionari publici, ale caror decizii nu se pot subroga vointei Camerei Deputatilor.
Prevederile art. 61 coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) si (2) din Constitutie impun ca prerogativele/atributiile stabilite prin Constitutie sau prin lege Parlamentului ori uneia dintre Camerele sale sa nu poata fi exercitate in numele lor, prin reprezentare, de catre organe interne de conducere sau de lucru. Din aceasta perspectiva, apreciem ca autoritatea Camerei Deputatilor asupra Regiei Autonome „Monitorul Oficial” nu poate fi exercitata prin delegarea acesteia catre biroul permanent sau catre secretarul general, intrucat potrivit Constitutiei niciun alt organism sau persoana nu se poate substitui vointei unei Camere a Parlamentului Romaniei, ce se exprima intotdeauna prin vot.
2. La art. I pct. 4 din legea dedusa controlului de constitutionalitate se modifica art. 12 din Legea nr. 202/1998, astfel: „(1) Actele care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I si Partea a II-a, se inainteaza secretarului general al Camerei Deputatilor, in copie certificata, de catre autoritatile emitente, sub semnatura conducatorului acestora sau a loctiitorului sau. (2) Secretarul general al Camerei Deputatilor transmite Regiei Autonome „Monitorul Oficial” spre publicare actele prevazute la alin. (1).”
In ceea ce priveste alin. (2) al art. 12 apreciem ca solutia legislativa, desi aparent instituie o obligatie imperativa pentru secretarul general al Camerei Deputatilor de a transmite spre publicare actele prevazute la alin. (1), in realitate este lipsita de claritate si predictibilitate intrucat lasa loc arbitrariului si poate permite exercitarea acestei atributii cu exces de putere (asa cum de altfel s-a mai intamplat in trecut). Transmiterea spre publicare a actelor normative nu poate fi tinuta de manifestarea de vointa a unui inalt functionar public. Chiar exercitata in limitele legii, aceasta atributie trebuie realizata neintarziat si corelata cu tipurile de acte destinate publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei. Aceasta cu atat mai mult cu cat art. 13 din legea criticata (art. I pct. 5 din lege) prevede: „Autoritatile emitente au obligatia de a comunica neintarziat, in scris, secretarului general al Camerei Deputatilor date, informatii si precizari, solicitate de acesta sau de Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, necesare indeplinirii cerintelor de publicare.”
Inexistenta in continutul normei a unei mentiuni care sa dispuna obligatia secretarului general al Camerei Deputatilor de a transmite de indata spre publicare actele primite este de natura sa afecteze securitatea raporturilor juridice, contravenind dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.
3. La art. I pct. 6 din legea supusa controlului de constitutionalitate se modifica art. 14 din Legea nr. 202/1998, in sensul ca: „Retragerea actelor de la publicare se poate face numai de catre cel care a solicitat publicarea, cu incuviintarea secretarului general al Camerei Deputatilor si cu suportarea, de catre solicitant, a cheltuielilor aferente, efectuate de Regia Autonoma „Monitorul Oficial” in procesul de editare si publicare.”
Conditionarea retragerii actelor de la publicare de „incuviintarea secretarului general al Camerei Deputatilor” incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie. Secretarul general al Camerei Deputatilor face parte din categoria inaltilor functionari publici parlamentari, in sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul functionarilor publici parlamentari. In contextul in care, in majoritatea situatiilor Constitutia sau legea, dupa caz, leaga de momentul publicarii producerea efectelor actului normativ, administrativ sau jurisdictional in cauza, este de neconceput ca vointa unui inalt functionar public sa infranga vointa autoritatii publice emitente a actului a carei retragere de la publicare se solicita.
In plus, din perspectiva respectarii principiului legalitatii, dar si al securitatii raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Constitutie, in ceea ce priveste actele administrative, dispozitiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum si literatura juridica de specialitate si jurisprudenta in materie recunosc principiul revocabilitatii acestora in activitatea autoritatilor publice, cata vreme actul nu a intrat in circuitul civil si nu a produs efecte juridice. Din aceasta perspectiva, competenta stabilita de legea criticata pentru secretarul general al Camerei Deputatilor nu se coreleaza cu competenta autoritatii publice emitente a unui act administrativ unilateral pe care ea insasi il apreciaza ca fiind nelegal.
4. La art. I pct. 7 din legea criticata se modifica art. 16 din Legea nr. 202/1998, in sensul ca: „Republicarea actelor normative se face cu aprobarea secretarului general al Camerei Deputatilor, pe baza avizului prealabil al Consiliului Legislativ.”
Potrivit art. 70 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, actul normativ modificat sau completat in mod substantial se republica avand la baza dispozitia cuprinsa in actul de modificare, respectiv de completare, prin grija autoritatii publice care a emis actul de modificare, respectiv de completare, in termen de cel mult 45 de zile de la data publicarii actului care a dispus aceasta masura. Alin. (5) al art. 70 din acelasi act normativ prevede ca legile, precum si ordonantele si hotararile Guvernului se republica cu avizul Consiliului Legislativ asupra noului text, la sesizarea secretarului general al Camerei Deputatilor sau, dupa caz, al Secretariatului General al Guvernului.
Prin urmare, prevederile art. I pct. 7 din legea criticata contravin dispozitiilor art. 1 alin. (4) si (5) din Constitutie. Eveniment legislativ ce se realizeaza prin efectul si in aplicarea unei legi, republicarea unui act normativ nu poate fi conditionata de vointa unui inalt functionar public care ar putea in acest mod sa infranga vointa legiuitorului, precum si a celorlalte autoritati publice implicate in procedura de republicare.
5. In opinia noastra si prevederile art. I pct. 8 din legea criticata incalca dispozitiile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 79 din Constitutie. Astfel, prin art. I pct. 8 se modifica alin. (1) al art. 17 din Legea nr. 202/1998, in sensul ca: „In cazul in care, dupa publicarea actului normativ, se descopera erori materiale, la cererea organului emitent, adresata secretarului general al Camerei Deputatilor, se procedeaza la publicarea unei rectificari”.
In conformitate cu alin. (3) al art. 71 din Legea nr. 24/2000, rectificarea se face la cererea organului emitent, cu avizul Consiliului Legislativ. Or, instituirea unei proceduri de publicare in Monitorul Oficial a unei rectificari, cu excluderea avizului Consiliului Legislativ, este de natura sa afecteze si rolul constitutional al acestei institutii fundamentale, prevazut de art. 79 din Constitutie.
6. La art. I pct. 9 din legea supusa controlului de constitutionalitate se modifica art. 20 alin. (1) din Legea nr. 202/1998. Astfel: „Cheltuielile determinate de publicarea actelor in Monitorul Oficial al Romaniei se suporta de catre emitenti, pe baza tarifelor aprobate anual de Biroul permanent al Camerei Deputatilor, la propunerea Regiei Autonome „Monitorul Oficial.”.
a) In forma in vigoare a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 202/1998, cheltuielile determinate de publicarea actelor in Monitorul Oficial al Romaniei se suporta de catre emitenti, pe baza tarifelor aprobate prin hotarare a Guvernului, la propunerea Secretariatului General al Guvernului.
Conform art. 64 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, birourile permanente ale celor doua Camere ale Parlamentului sunt organe de conducere interne, ale caror atributii sunt stabilite prin regulamentele interne. In exercitarea acestor atributii, birourile permanente pot emite hotarari, care privesc fie activitatea interna a Camerei respective, fie relatia cu alte institutii publice. In aceasta ultima ipoteza insa, aceste hotarari pot fi emise doar in exercitarea prerogativelor constitutionale ale acelei Camere. In plus, in virtutea autonomiei functionale a fiecarei Camere, consacrata in art. 64 din Constitutie, hotararile biroului permanent al unei Camere nu sunt opozabile celeilalte Camere. Asadar, prin aprobarea tarifelor prin hotarare a Biroului permanent al Camerei Deputatilor se creeaza practic o competenta noua pentru Biroul permanent, care insa excede rolului pe care acesta il are in organizarea interna a fiecarei Camere a Parlamentului, contrar art. 64 alin. (1) si (2) din Constitutie.
In forma anterioara a Legii nr. 202/1998, pana la modificarea acesteia prin Ordonanta de urgenta nr. 36/2012 privind unele masuri de reorganizare si pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei, cand Regia Autonoma „Monitorul Oficial” se afla sub autoritatea Camerei Deputatilor, art. 20 din lege mentiona ca aprobarea tarifelor anuale se face prin ,,hotarare a Biroului permanent al Camerei Deputatilor, la propunerea Regiei Autonome Monitorul Oficialˮ. Acelasi text preciza insa, ca: „Hotararea Biroului permanent al Camerei Deputatilor se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.
Asadar, in ambele variante ale legii, atat hotararea Biroului permanent, cat si hotararea de Guvern, prin care se aprobau anual tarifele in discutie, erau publicate in Monitorul Oficial al Romaniei. Adoptarea unei astfel de hotarari de catre Biroul permanent al Camerei Deputatilor ridica reale probleme in ceea ce priveste transparenta si opozabilitatea fata de terti, efectele sale juridice, precum si exercitarea controlului judecatoresc asupra acesteia. Aceste probleme sunt accentuate si de faptul ca legea criticata nu instituie obligatia de publicare a respectivei hotarari in Monitorul Oficial. In plus, neclaritatea normei atat sub aspectul publicitatii, cat si al modalitatii de stabilire a tarifelor contravine exigentelor de calitate a legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constitutia Romaniei, astfel cum acestea au fost dezvoltate in jurisprudenta Curtii Constitutionale.
b) Sintagma „cheltuielile determinate de publicarea actelor in Monitorul Oficial al Romaniei se suporta de catre emitenti (…)” din continutul art. 20 alin. (1) – art. I pct. 9 din legea criticata – incalca prevederile art. 1 alin. (4) si (5) din Legea fundamentala prin raportare la dispozitiile art. 78, ale art. 100 alin. (1), ale art. 108 alin. (4), art. 115 alin. (4) si ale art. 147 alin. (4) ce impun publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a anumitor acte emise de unele autoritati publice constitutionale, fara conditionarea achitarii unui tarif. In considerarea importantei relatiilor sociale reglementate, legiuitorul constituant a stabilit expres obligativitatea publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a legilor – ca acte ale Parlamentului, a decretelor Presedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, precum si a deciziilor Curtii Constitutionale; pentru unele dintre aceste acte, nepublicarea in Monitorul Oficial atrage sanctiunea inexistentei. Aceste acte reprezinta materializarea prerogativelor constitutionale ale autoritatilor publice mentionate, iar stabilirea unei sume reprezentand contravaloarea unui serviciu public excede dispozitiilor constitutionale, adaugand la acestea. Asadar, in masura in care sintagma „cheltuielile determinate de publicarea actelor in Monitorul Oficial al Romaniei se suporta de catre emitenti (…)” are in vedere stabilirea unor tarife de publicare inclusiv pentru actele prevazute de art. 78, art. 100 alin. (1), art. 108 alin. (4), art. 115 alin. (4) si de art. 147 alin. (4) norma contravine prevederilor art. 1 alin. (4) si (5) din Legea fundamentala.
c) Argumentele mai sus mentionate referitoare la competenta organelor interne de conducere ale Camerelor Parlamentului de a emite acte opozabile erga omnes, precum si la publicitatea acestora sunt aplicabile, in mod corespunzator, si cu privire la dispozitiile art. I pct. 11 ce modifica art. 22 din Legea nr. 202/1998, in sensul ca: „Procedura publicarii in partile I – VII, procedura republicarii si a rectificarii, precum si cea a publicarii unor acte normative in numere speciale, cu tiraj limitat, se stabilesc prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor.”
In acest sens, invederam ca, potrivit art. 251 alin. (1) si (4) din Regulamentul Camerei Deputatilor, secretarul general conduce personalul din serviciile Camerei Deputatilor si numai in indeplinirea acestor atributii emite ordine. Totodata, precizam ca prin acelasi act normativ nu se prevede obligativitatea publicarii ordinelor secretarului general al Camerei Deputatilor in Monitorul Oficial al Romaniei.
d) Dispozitiile art. I pct. 9 din legea criticata incalca si prevederile art. 108 alin. (1) si (2) din Constitutie. Procedura publicarii, procedura republicarii si procedura rectificarii actelor normative nu se rezuma la simple chestiuni administrative, ci presupun reglementarea relatiilor dintre autoritatile publice implicate in aceste proceduri. Prin natura relatiilor sociale reglementate, aceste proceduri vizeaza organizarea executarii legii. Din aceasta perspectiva, astfel de norme de punere in aplicare a legii nu pot face obiectul unui ordin, in temeiul art. 108 din Constitutie numai Guvernul fiind competent sa emita acte in organizarea executarii legii.
7. Art. II din legea supusa controlului de constitutionalitate prevede ca: „(1) In 3 zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, prin ordin al secretarului general al Camerei Deputatilor se numeste Consiliul de administratie al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”. Prin exceptie de la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a intreprinderilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 111/2016, cu modificarile ulterioare, Consiliul de administratie este compus din 9 membri, dintre care unul este directorul general al Regiei Autonome „Monitorul Oficial” si presedinte al consiliului de administratie. (2) Din Consiliul de administratie al Regiei Autonome „Monitorul Oficial” fac parte, in mod obligatoriu, un reprezentant al secretarului general al Camerei Deputatilor si un reprezentant al Ministerului Finantelor Publice.”
Din modul de redactare a acestei norme rezulta ca singura exceptie de la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 este cea referitoare la compunerea consiliului de administratie al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”. Pe langa criticile anterior exprimate la pct. 1, acest text ridica si alte probleme de constitutionalitate sub aspectul respectarii dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie.
a) In conformitate cu art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011, regia autonoma este administrata de un consiliu de administratie, format din 3-7 persoane: un reprezentant din cadrul Ministerului Finantelor Publice, un reprezentant al autoritatii publice tutelare, 1-5 persoane cu experienta in administrarea sau managementul unor regii autonome sau societati, inclusiv societati din sectorul privat; membrii consiliului de administratie se numesc de autoritatea publica tutelara, pe baza unor criterii de selectie si potrivit unei proceduri prealabile determinate.
Or, interventia legislativa de la art. I pct. 1 corelata cu cea de la art. II din legea criticata vine in contradictie cu procedura stabilita de O.U.G. nr. 109/2011 privind desemnarea membrilor consiliului de administratie al unei regii autonome. Totodata, din modul de redactare a normei, aceasta interventie legislativa perpetueaza solutia cuprinsa in art. 12 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale – care insa a fost abrogata in mod expres prin art. 65 din O.U.G. nr. 109/2011- intrucat exceptia vizeaza doar compunerea consiliului de administratie (9 membri).
In plus, potrivit art. 3 pct. 1 lit. b) si art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/ 2011, membrii consiliului de administratie sunt numiti de autoritatea publica tutelara, iar art. 5 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 impune prezenta in consiliul de administratie a unui reprezentant al autoritatii publice tutelare. In acest sens, consideram ca secretarul general al Camerei Deputatilor nu se poate substitui autoritatii publice tutelare (Camera Deputatilor) in ceea ce priveste exercitarea atributiilor acesteia si nu poate avea propriul reprezentant in consiliul de administratie. Aceste aspecte vin in contradictie cu prevederile art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) si (2)
b) Functia de secretar general al Camerei Deputatilor este, potrivit Legii nr. 7/2006 o functie publica parlamentara corespunzatoare inaltilor functionari publici. Chiar si in ipoteza in care art. II din legea criticata instituie o derogare implicita de la cadrul general privind exercitarea functiilor publice, legea dedusa controlului de constitutionalitate nu permite identificarea criteriilor si conditiilor pe care ar trebui sa le indeplineasca reprezentantul secretarului general al Camerei Deputatilor in consiliul de administratie al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”.
Totodata, conform art. 251 alin. (1) din Regulamentului Camerei Deputatilor, secretarul general al Camerei Deputatilor conduce personalul din serviciile Camerei Deputatilor. In aplicarea prevederilor art. 1, art. 2 si art. 5 din Legea nr. 7/2006, personalul din serviciile Camerei Deputatilor poate fi alcatuit din functionari publici parlamentari, precum si din persoane incadrate cu contract individual de munca. In ipoteza desemnarii in calitate de reprezentant a unui functionar public parlamentar – in contextul lipsei unei prevederi exprese care sa dispuna cu privire la calitatea secretarului general al Camerei Deputatilor de reprezentant legal al acesteia in relatiile cu tertii – persoana desemnata nu poate fi privita ca un submandatar al Camerei Deputatilor in consiliul de administratie, ci ca mandatarul secretarului general al Camerei Deputatilor. In aceasta ultima situatie, sub aspectul desemnarii devin insa incidente si prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 7/2006, potrivit carora functionarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o exercita.
In absenta unei norme exprese care sa constituie izvorul mandatului secretarului general de reprezentant legal al Camerei Deputatilor, activitatea functionarului public parlamentar in cadrul consiliului de administratie este susceptibila de incompatibilitate, intrucat potrivit legii doar acel functionar public pentru care desfasurarea activitatii presupune exercitarea unui mandat de reprezentare a unei autoritati sau institutii publice nu se afla in situatie de incompatibilitate (art. 94 alin. (21) din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei).
8. La art. III din legea supusa controlului de constitutionalitate se prevede ca: „ (1) In termen de 7 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarare a Guvernului se aproba organizarea si functionarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial”. (2) La data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la alin. (1) se abroga Hotararea Guvernului nr. 358/1991 privind infiintarea si organizarea Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 14 septembrie 2011.”
In ceea ce priveste alin. (2) al art. III, consideram ca solutia abrogarii impusa prin legea criticata contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constitutie coroborate cu cele ale art. 108 alin. (1) si (2), intrucat legiuitorul dispune in competenta de reglementare a altei autoritati, respectiv a Guvernului. Or, in elaborarea si adoptarea unei hotarari, Guvernul are deplina competenta de a decide daca in vederea organizarii executarii legii criticate se impune emiterea unui nou act cu consecinta abrogarii celui anterior sau doar modificarea si completarea celui existent.
In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei este neconstitutionala.”
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
O noua experienta cu AK-24. Descarca aplicatia Aktual24 din App Store pentru iPhone si din Google Play pentru Android.
