Istoria sangeroasa a vampirilor, de la conducatori nemilosi pana la mistere medicale
Una dintre cele mai faimoase – si insetate de sange – creaturi legendare din istorie, vampirii au ingrozit fiintele umane timp de secole, scrie allthatsinteresting.
In 1892, un grup de sateni speriati din Exeter, Rhode Island, s-a adunat la cimitirul orasului cu lopeti si o sarcina sumbra. Incet, dar sigur, au inceput sa sape pamantul proaspat care acoperea mormantul lui Mercy Brown, in varsta de 19 ani. Brown murise cu aproximativ doua luni mai devreme, dar ceva a nelinistit orasenii. Ajunsesera sa creada ca ea era un vampir care il secatuia de viata pe fratele ei bolnav.
Brown ar fi fost gasita in mormantul ei cu obrajii imbujorati. Satenii, convinsi ca au descoperit un vampir, i-au ars inima si ficatul, apoi l-au pus pe fratele ei sa consume cenusa (el a murit oricum, probabil de tuberculoza la fel ca Mercy, mama lui si cealalta sora).
Exhumarea lui Mercy Brown poate suna excesiva si dramatica astazi, dar satenii din Exeter apartin unui sir lung de oameni care se tem de vampiri. Cu colti si insetati de sange, aceste creaturi supranaturale au pandit de secole in cele mai intunecate colturi ale imaginatiei umane.
Deci, de unde a venit ideea vampirilor? Cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor? Si au existat vreodata vampiri adevarati in istorie?
Vampirii lumii antice
Atata timp cat oamenilor le-a fost frica de intuneric, le-a fost frica de monstrii nevazuti care ar putea pandi acolo. Si istoria vampirilor este una veche. Multe culturi antice aveau in mitologia lor monstri asemanatori vampirilor, desi difera de legendele moderne.
In Mesopotamia, oamenii se temeau de creaturi numite Ekimmu, care le consumau forta vitala. Mitologia egipteana antica descrie modul in care Sekhmet, fiica zeului soarelui Ra, avea o sete nesatioasa de sange uman. Si folclorul evreiesc descrie modul in care Lilith, considerata de unii a fi prima sotie a lui Adam, se hraneste cu victimele ei. Unele legende sugereaza ca Lilith este responsabila pentru visele erotice ale barbatilor si ea „ii face sa produca samanta”.
Creaturi ca acestea aveau un lucru in comun: drenau ceva de la oameni. Fie ca era forta vitala, sange sau „samanta”, aceste spirite antice erau vampirice in modul in care interactionau cu cei vii. Dar conceptia noastra moderna despre vampiri ca sugatori de sange cu colti, evitand lumina soarelui, a aparut mult mai tarziu.
„Vampyri” care terorizeaza satenii sarbi
Ideile moderne despre vampiri au inceput sa prinda forma in Evul Mediu. Dupa cum relateaza PBS, prima referinta scrisa despre un vampir poate fi urmarita intr-un text rusesc vechi scris in 1047, care descrie monstri numiti „upir”. Cu toate acestea, termenul „vampir” nu a aparut decat mai tarziu cu cateva secole, in 1725.
In acel an, satenii inspaimantati din Kisiljevo (situat in Serbia de astazi) au apelat la adjunctul episcopului pentru ajutor. Ei credeau ca un mort pe nume Petar Blagojevic era responsabil pentru raspandirea bolilor si a mortii in satul lor. Nu numai ca vaduva lui sustinea ca-l vazuse, dar alti noua sateni au insistat, de asemenea, ca el „s-a asezat asupra lor si i-a stropit” in timpul noptii. Aproximativ 24 de ore mai tarziu, toti au murit.
Ajutorul episcopului, un barbat pe nume Frombald, le-a scris superiorilor sai ca satenii stiau exact cu ce au de-a face: un „vampyri”, cuvantul sarb pentru „intors din morti”. Frombald insusi a efectuat autopsia si a constatat ca trupul lui Blagojevic parea „complet proaspat” si chiar avea sange proaspat in jurul gurii. Cand satenii hotarati au infipt un tarus in cadavrul lui Blagojevic, Frombald a scris ca din corpul mortului a curs „mult sange, complet proaspat”. Povestea lui Frombald s-a raspandit rapid.
Astazi, stim ca sarbii nu erau singuri in cruciada impotriva „vampirilor”. In ultimii ani, arheologii au descoperit „cimitire de vampiri” in Polonia, unde au gasit o femeie ingropata cu o secera asezata pe gat si un copil cu un lacat in jurul gleznei, ambele datand din secolul al XVII-lea, precum si un mormant comun al „vampirilor” decapitati intre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cu monede in gura si caramizi pe piept.
Ca si in cazul lui Mercy Brown, satenii din Kisiljevo i-au „ucis” pe „strigoiul” Blagojevic pentru a-l impiedica sa raspandeasca boli in satul sau. Probabil ca si satenii din Polonia au facut ceva similar (desi este posibil ca unii „vampiri” in acele cazuri au fost doar proscrisi sociali).
Intr-adevar, oamenii de stiinta cred ca multe dintre ideile noastre de astazi despre vampiri provin dintr-o neintelegere despre boli si despre modul in care acestea se raspandesc.
Cum s-a format vampirul modern
In cazurile lui Blagojevic si Brown, vampirii au fost folositi pentru a explica raspandirea bolii. Dar vampirii au fost folositi si pentru a explica simptomele bolilor, care, la randul lor, au devenit „semne” ale vampirismului in ochii multor oameni.
De exemplu rabia. PBS raporteaza ca o epidemie de rabie in Europa din secolul al XVIII-lea a fost asociata cu aparitia povestilor cu vampiri. Simptomele sale, inclusiv insomnia si aversiunea fata de lumina, se potrivesc perfect cu ideile noastre moderne despre vampiri, care dorm ziua si sunt treji noaptea. In plus, rabia este cauzata de muscaturile de animale si se stie ca vampirii isi musca victimele.
De asemenea, pelagra, care apare in urma unei diete bogate in porumb, poate provoca o aversiune fata de lumina soarelui. Europenii ar fi mancat mai mult porumb decat oricand inainte in secolul al XVIII-lea, deoarece au avut in sfarsit acces pe scara larga la cultura nord-americana.
In mod similar, porfiria poate provoca vezicule pe piele atunci cand victima este expusa la lumina soarelui, precum si halucinatii.
Mai este si ciuma. Nu numai ca aceasta boala a circulat rapid si aparent inexplicabil, determinand oamenii sa caute explicatii si modalitati de a stopa raspandirea ei, dar victimele ei aveau uneori leziuni sangerande ale gurii. Si tuberculoza, care a provocat o asemenea frica in Exeter, a facut victimele sa slabeasca, sa tuseasca sange si sa moara incet. Pentru unii, ar putea parea ca o forta supranaturala le „sugea” viata.
Boala, deci, a jucat un rol urias in formarea versiunilor timpurii ale mitului vampirului. Oamenii nu numai ca au dat vina pe „vampiri” pentru raspandirea bolilor, dar unii cercetatori cred ca simptomele bolilor s-au confundat si cu caracteristicile vampirilor.
Desigur, toate acestea ar fi putut ramane in taramul legendelor obscure daca vampirismul nu ar fi ajuns in fictiunea de succes.
De la „Der Vampir” la „Dracula”
Pe masura ce temerile cu privire la vampiri s-au raspandit, lideri precum Papa Benedict al XIV-lea au oferit asigurari ca monstrii nu sunt reali. La mijlocul secolului al XVIII-lea, el a declarat ca vampirii erau „creatii false ale fanteziei umane”. Dar legenda vampirilor a continuat sa se dezvolte.
In deceniile de dupa momentul cand consatenii lui Blagojevic i-au infipt un tarus in inima, vampirii au inceput sa apara in poezie si proza. Poetul german Heinrich August Ossenfelder a scris, in 1748, „Der Vampir”, despre o tanara care este sedusa de un narator vampir. El a fost urmat de poeti englezi precum John Stagg, care a scris „The Vampyre” in 1810 si Lord Byron, care a scris „The Giaour” in 1813. In 1819, povestea lui John William Polidori, „The Vampyre”, probabil prima proza despre vampiri in limba engleza, spune povestea unui aristocrat care seduce femeile si le bea sangele.
Intre 1845 si 1847, povestile cu vampiri s-au raspandit si mai mult cu ajutorul povestirii transformate in serial a Vampirului Varney, care descria un vampir reticent pe nume Varney si problemele sale. Aiai apare si credinta ca vampirii au colti lungi.
Apoi, in 1897, Bram Stoker a scris „Dracula”.
Personajele din romanul lui Stoker l-au descris pe Dracula ca avand dinti ascutiti si o „paloare extraordinara”, cu „o cautatura nemiloasa” si laudandu-se cu „un zambet de care Iuda in iad ar putea fi mandru”. Are o putere supraomeneasca, nu are umbra si transforma oamenii in vampiri sugandu-le sangele. In plus, el are puterea de a se transforma intr-un liliac. Dar vampirul lui Stoker avea si slabiciuni precum crucifixul si usturoiul.
Reprezentarile Contelui Dracula au variat de-a lungul anilor. Unele filme l-au facut curtenitor si elegant; altii l-au infatisat ca fiind terifiant si insetat de sange. Si desi Stoker nu a fost primul scriitor care a descris vampirii, Dracula a dat oamenilor idei despre cum arata si cum se comporta un vampir.
Si totusi, Dracula este un personaj fictiv. Dar se spune ca arta este scoasa din viata. Deci au existat exemple de vampiri adevarati?
Vampiri „adevarati” in istorie
Vampirii exista? Satenii care i-au dezgropat pe Mercy Brown si Petar Blagojevic ar raspunde probabil cu un da rasunator. Dar raspunsul depinde cu adevarat de modul in care se defineste termenul „vampir”.
Daca este vorba despre strigoi sau oameni care se pot transforma in lilieci, atunci raspunsul este nu. Dar cu siguranta au existat conducatori violenti si ucigasi in serie de-a lungul istoriei omenirii cu tendinte vampirice.
Cel mai faimos exemplu este Vlad Tepes, caruia se spune ca ii placea sangele. Cunoscut si sub numele de Vlad Dracul, acest conducator a tras in teapa mii de dusmani, si a scris odata o scrisoare de lauda despre cum el si razboinicii sai au „ucis 23.884 de turci”. De asemenea, se spune ca Vlad Dracul manca paine inmuiata in sangele dusmanilor sai.
Cu toate acestea, este un fapt cunoscut ca Stoker a dat peste numele „Dracula” in timp ce citea o carte de istorie. Dupa aceea, si-a scris o nota importanta: „Voievod (Dracula): Dracula in limba valaha inseamna DIAVOLUL. Valahii erau obisnuiti sa-l dea ca nume de familie oricarei persoane care se facea remarcata fie prin curaj, actiuni crude sau viclenie.”
De asemenea au existat si ucigasi in serie cu tendinte categoric vampirice. De exemplu Fritz Haarmann, un criminal in serie de la inceputul secolului al XX-lea, cunoscut sub numele de „Vampirul din Hanovra”. Si-a castigat porecla pentru ca si-a ucis unele victime muscandu-le traheea (ceea ce el numea „muscatura de dragoste”).
Astfel, chiar daca vampirii nu pandesc cu adevarat in locuri intunecoase este adevarat ca aceste creaturi bantuie imaginatia umana inca din cele mai vechi timpuri. Demonii au aparut pentru prima data cu cateva secole in urma, iar temerile medievale legate de moarte si boala nu au facut decat sa solidifice mituri infricosatoare despre modul in care „strigoii” ar putea face ravagii fatale in comunitati.
Insa scriitorii din istoria recenta au fost cei care au contribuit la definirea vampirului asa cum il cunoastem astazi. Poezia, „Varney vampirul” si, desigur, „Dracula” lui Bram Stoker au format spectrul familiar care ingrozeste publicul in timpurile moderne. Astazi, vampirii au facut inca un salt, deoarece filme precum „Twilight” si emisiuni de televiziune precum „True Blood” (si chiar „What We Do In The Shadows”) mentin vie legenda vampirilor.
