Liiceanu, superb: „Trebuie sa fii complet cretin sa iei in serios fictiuni ca ‘statul paralel’ si ‘sorosistii'”
Scriitorul Gabriel Liiceanu publica un text devastator la adresa lui Liviu Dragnea si a modului in care PSD incearca sa transforme Romania.
In textul intitulat „Ce inseamna ‘pana la capat’, Liviu Dragnea?”, publicat pe contributors.ro, Liiceanu scoate in evidenta modul in care „Dragnea-si-ai-lui ne-au furat cuvintele” si cum se folosesc de alte cuvinte pentru a alimenta ura si frica in societate.
„Dragnea-si-ai-lui sunt cei care inventeaza dusmani interni: ‘statul paralel’, ‘sorosistii’ si alte fictiuni pe care nu le poti lua in serios decat daca esti complet cretin”, a subliniat Liiceanu.
„Sa nu ne mai ascundem dupa deget: in ecuatia numita Romania de azi, sunt doi termeni: noi si Dragnea-si-ai-lui. Ireductibili. Si noi si ei suntem dispusi sa mergem „pana la capat”. Asa au declarat ei prin vocea purtatorului lor de cuvant. Asa am declarat noi de cate ori ne-am adunat in Pietele tarii. Cu totii vom merge „pana la capat”.
Dar cine suntem noi? Si cine sunt Dragnea-si-ai-lui?
– Totul incepe de la cuvinte. In primul rand, Dragnea-si-ai-lui sunt cei care ne-au furat cuvintele. Si noi si ei folosim cuvintele justitie, democratie, adevar, bine comun, prosperitate, cinste. Care e atunci deosebirea dintre noi si ei? Noi incercam sa redam acestor cuvinte demnitatea si sensul, scotandu-le din retorica goala a comunismului care, intr-un peisaj al mizeriei generalizate, se gargarisea de dimineata pana seara cu cuvintele „popor”, „bunastare”, „fericire”. Candva, dupa caderea comunismului, am avut fantezia sa ma adresez lichelelor care-l facusera cu putinta cu aceste vorbe: „Lasati cuvintele sa spuna ceea ce spun; nu mai folositi o vreme vorbele «demnitate», «libertate», «constiinta», «dreptate», «popor». Nu asasinati aceste cuvinte”.
Numai ca ei, urmasii celor de dinainte de᾽90, au continuat sa le batjocoreasca folosindu-le in raspar cu realitatea. Dupa 1990, ei au transportat pe cestalalt mal al istoriei cloaca imorala a societatii comuniste: fara de legea, minciuna, bunul plac, intimidarea, violenta, calomnia, cinismul, privilegiile, furtul, coruptia. Pe scurt, morala activistilor si a securistilor care, descarcata in noua epoca post-revolutionara sub masca democratiei, a devenit morala oficial-neoficiala a Romaniei. Ea tine de „retorica diavolului”, care foloseste cuvintele moralei noastre golindu-le de sens si dezmintindu-le clipa de clipa. „Instaland minciuna – cum spunea cineva – intr-un cuvant al adevarului.” Toate discursurile lor sunt facute din minciuni camuflate in cuvinte ale adevarului.
– In al doilea rand, Dragnea-si-ai-lui sunt cei care declara ca mor din iubire pentru Romania. Drept care au pus monopol pe calitatea de roman. Se declara „mandri ca sunt romani” si iubesc Romania atat de tare, incat nu se pot abtine sa nu o siluiasca in fiecare clipa. Pentru ei, Romania e tara care le perpetueaza bogatia proprie si traiul deasupra legii. Si e si tara din care fug cand risca sa infunde puscaria pentru cat de mult, iubind-o, au furat-o.
Iar cei pe care i-am numit noi? Sunt aceia care iubesc Romania pentru ca vor s-o vada „in randul lumii”. O iubesc cu atat mai mult cu cat drama ei a devenit de nesuportat: Dragnea-si-ai-lui au reusit sa se distribuie in roluri pe care le joaca prost, abandonandu-le pe cele pe care le-ar fi putut juca bine. Ar fi putut fi (si chiar asta au fost la un moment dat al vietii lor) vanzatori de mici, carciumari, secretare la Videle, ingineri la o fabrica de vagoane din Caracal, securisti, militieni, femei de consum… Puteau sa ramana figuranti intr-o piesa care se petrecea intr-o provincie din Baragan. Dar s-au pomenit jucand pe prima scena a tarii roluri de parlamentari, de ministri si de oameni de afaceri intr-o piesa istorica. Si, jucandu-le prost, au rasturnat tara cu fundul in sus.
In timp ce ei ne propun o Romanie dominata de bunul plac al unui individ paranoizat cand de putere, cand de frica, noi vrem o Romanie populata de oameni neumiliti de un guvern de caricaturi. Nu vrem sa fim reprezentati de un parlament condus de condamnati penal si nici sa fim gospodariti de o administratie parazitata de escroci care petrec pe banii tarii si ai Uniunii Europene.
– In al treilea rand, Dragnea-si-ai-lui sunt cei care inventeaza dusmani interni: „statul paralel”, „sorosistii” si alte fictiuni pe care nu le poti lua in serios decat daca esti complet cretin. Noi, in schimb, suntem cei care se izbesc zi de zi de dusmanii de moarte ai Romaniei. Piata ii numeste „ciuma rosie”, nu pentru ca ar avea o ideologie stangista (etica furtului nu e o ideologie), ci pentru ca au toate apucaturile acestei teribile molime istorice pe care o boteaza cu cinism „democratie”.
– In sfarsit, in al patrulea rand, Dragnea-si-ai-lui sunt cei care folosesc cuvintele urii, ale amenintarii si ale violentei. Si violenta insasi. Ei folosesc cuvintele „sa zdrobim”, „sa distrugem”, „sa anihilam”, „cu arma la picior”, ei sunt cei care ne numesc „fascisti”, „putori”, „imbecili”, „javre”, „sobolani”. Ei sunt cei care dau ordine jandarmilor sa devina violenti, sa intimideze, sa loveasca, sa foloseasca gaze lacrimogene si „animalele din dotare”. Si care, daca nu li se face pe plac, recurg la cele mai penibile amenintari.
Noi suntem cei care, adunandu-ne in pietele Romaniei, am scandat, am cantat, am tacut, am avut umor, am adus cu noi carti, am facut din lumini steagul UE si al Romaniei. Am descoperit „fiinta-laolalta” a unei societati civilizate, pasnice, respectuoase si senine, ne-am redescoperit „fiinta comuna”, ne-am simtit frumos-solidari, am creat relatii de umanitate simpla, ne-am recunoscut ca semeni. Ne-am simtit bine unii cu altii, politicosi, lipsiti de vulgaritate, binecrescuti. Ne-am facut daruri. Am recreat nucleul pierdut al unui popor.
In urma cu cativa ani, un supravietuitor al inchisorilor comuniste a spus la o intalnire publica: „Noi rezistam pentru ca eram pe o linie dreapta, iar ei erau niste ticalosi”. Asta trebuie sa ne zicem si noi azi: „Noi rezistam pentru ca suntem pe o linie dreapta, iar ei sunt niste ticalosi”.
Ce inseamna „pana la capat” pentru ei?
Ce inseamna „pana la capat”, folosit in repetate randuri de seful lui Dragnea-si-ai-lui? Inseamna atingerea unei extreme. Extrema pe care o poate atinge violenta este moartea. „Eu, daca e sa mor, am ales sa mor in picioare”, a declarat in cateva randuri Dragnea, induiosat de propriul lirism de mahala. Si a mai spus: „Eu nu sunt in razboi”. Astea erau vorbe spuse in 11 ianuarie 2017. „Pana la capat” insemna: sunt dispus sa ma bat, eroic, pentru o cauza dreapta si sunt gata oricand sa mor in picioare, nedreptatit si inconjurat de dusmani, dar aureolat de splendoarea cauzei mele!
Intre timp, dupa cea de a doua condamnare, Dragnea nu mai vrea sa moara in picioare – victima a lui Iohannis, a justitiei si a „Securitatii” (!?). Intre timp, a declarat razboi Romaniei. „Mersul pana la capat” a virat de aceasta data catre „pieirea celuilalt”, nu a sa. Cuvantul „zdrobire”, care revine in vocabularul sau in ultima vreme, inseamna sau o provocare in genul lui Iliescu (minerii in capitala), cu aducerea in Bucuresti a unor oameni deveniti captivi prin manipulare, mita si santaj, sau folosirea, impotriva propriului popor, a institutiilor de forta ale statului (armata, jandarmerie, politie). Sensul belicos al mesajului lui Dragnea a fost tradus in cuvintele rostite de vicepresedintele PSD, Paul Stanescu, in fata tinerilor pesedisti din Olt, printr-o invitatie la o excursie prompta in capitala: „V-as ruga sa fiti pregatiti – sunteti tineri – «cu arma la picior». Cand presedintele (PSD) va fluiera, cu totii sa fiti la Bucuresti”.
Ce inseamna „pana la capat” pentru noi?
E bine sa-i aducem aminte lui Dragnea, care se lauda ca e gata oricand sa moara in picioare, ca in Romania, in decembrie 1989, au murit cu adevarat tineri strigand „mai bine mort decat comunist”. Una e „sa mori in picioare” aparandu-ti puterea, functiile politice si banii furati, si alta e sa mori in bataia gloantelor pentru libertatea redescoperita. Sau sa mori sinucigandu-te, asa cum a murit in 8 iulie 1993 Calin Nemes la Cluj, vazand catre ce se indreapta Romania la putina vreme dupa revolutie.
Sunt convins ca daca lucrurile escaladeaza, nu sunt putini cei care vor sta in picioare cu luciditate in fata razboiului delirant pe care Dragnea l-a declarat Romaniei, inventand la tot pasul dusmani. Acestia sunt oameni care pentru nimic in lume nu mai vor sa se intoarca in istorie acolo unde ii trimite nebunia unui om si a unei mafii camuflate in partid. Oameni care cred in valorile simple ale vietii – liniste sociala intr-un climat de incredere, cinste, demnitate, curaj, dragoste de adevar si dreptate – si care nu mai pot desparti viata lor de ele”, a scris Liiceanu.
Citeste tesxtul intregral pe contributors.ro.
