Ministrul borfasilor, atac violent la adresa lui Augustin Lazar. Cum isi explica minciunile legate de faptul ca nu stia de protocoale
Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a lansat un atac violent la adresa procurorului general, Augustin Lazar, desi a declarat ca el nu doreste sa dea nimanui nicio replica. El a tinut sa mentioneze ca nu va raspunde la nicio intrebare a jurnalistilor.
Principalele declaratii:
– Decizia de declansare a procedurii de evaluare a procurorului general nu a fost luata exclusiv pe baza unor circumstante sau imprejurari recente. Cu ceva vreme in urma spuneam ca oricine poate fi evaluat
– In mod rezonabil nu se sustine afirmatia potrivit careia evaluarea procuroruliui general poate fi considerata o forma de presiune exercitata in legatura cu solutionarea unor dosare referitoare la protestul din 10 august, resppectiv la dosarul Revolutiei, in conditiile in care acest dosar treneaza de foarte mult timp.
– La inceputul lui 2017, procurorul general se arata indignat ca nu mai exista niciun protocol.
– Procurorul facea declaratii in conditiile in care in 2016 tocmai semnase un protocol. Pe data de 19 martie 2018 i-a solicitat sa demareze procedura de desecretizare a protocolului din 2009, de care aveam cunostinta. A doua zi am primit respectivul protocol mai putin ultimele doua pagini.
– Tot pe 20 martie am primit la MJ protocolul privind organizarea cooperarii dintre SRI si PICCJ, cu caracter secret. Ca ministru al Justitiei nu aveam voie sa-l fac public, sa fac referiri la coninutul acestuia si nu aveam competenta sa demarez vreo procedura de desecretizare. Respectivul protocol a fost trimis si la CSM si si-au pus aceeasi problema: de ce ni l-au trimis?
– Faptul trimiterii respectivului protocol la MJ si CSM nu absolva sub nicio forma pe semnatarii acestuia. Ni l-a trimis spre informare, la ce si pentru ce?
– Cu atat mai mult cu cat protocolul din 2009 fusese desecretizat.
– In art final se prevede textual ca la data intrarii in vigoare se abroga protocolul din 2009. Abrogarea se refera doar la actele normative. Daca semnatarii au inteles sa scrie ca se abroga, in acceptiunea lor aveau valente de acte normative.
– Apreciez ca reprezinta o sfidare la adresa statului drept faptul ca in 2018 este desecretizat un protocol din 2009 care fuse „abrogat” din 2016
– Reafirm ca intr-un stat de drept, protocoalelel au un caracter nefiresc
– Legalitatea respectivelor protocoale poate fio stabilita numai de instanta de contencions administrativ
– Pe 3 aprilie 2018, PICCJ a tranmis catre MJ faptul ca in evidentele dansilor figureaza a fi incheiate urmatoarele documente de colaborare institutionala, erau in numar de 8. La pct 2 din respectiva adresa se face referire la protocolul din 2009, cu precizarea ca unele din prevederi si-au incheiat efectele prin abrogarea expresa prin protocolul din 2016.
– La punctul 5 din scrisoare se face referire la protocolul din 2016 cu precizarea ca este in vigoare. Mi se raspundea ca este in vigoare si a fost incheiat in baza OUG 6/2016.
– OUG care e temeiul legal spun autorii a fost adoptata in 11 martie 2016, dar protocolul a fost incheiat in decembrie. Ceea ce inseamna ca au trecut 9 luni fara protocol si ne intrebam cum oare a fucntionat justitia daca nu avea asa ceva
– Eu am incercat ca prin aceasta prezentare, nu am vrut sa antamez problema evaluarii procurorului general.
– Va exprim o nedumerire personala pe care ma voi stradui sa o clarific: a vorbit si dansul si eu de protocolul din decembrie 2016, inregistrat pe data de 8 decembrie 2016, numai ca in aceeasi data, la PICCJ apar doua protocoale in aceeasi zi, sub numere diferite, cu continuturi diferite. In corespondenta oficiala se face referire la protocolul din data de… fara precizarea ca sunt doua protocoale
