Preotul din pestera, acuzat ca este platit de Bill Gates pentru ca vrea sa se vaccineze: „Medicii, asistentele, sunt fratii si surorile noastre”

Preotul Crin-Triandafil Theodorescu, parohul Bisericii Lusca (Nasaud), anunta ca a primit „in cap niste galeti de chestii fetide” dupa ce anuntat ca se va „vaccina fluierand” anti-COVID, indata ce va fi disponibil vaccinul.

Preotul a publicat, in urma cu o saptamana, un mesaj pe Facebook in care spunea ca „o sa ma vaccinez fluierand, privind pe fereastra si gandindu-ma la primavara”. Textul a devenit viral pe Facebook, preotul primind numeroase mesaje, atat de la medici, cat si de la conspirationisti si antivaccinisti. El a fost acuzat ca „este angajat al serviciilor secrete” si ca „ca sunt platit de Bill Gates”.

„Nu trageti in pianist! Cand am iesit seara asta din pestera am aflat ca postarea cu vaccinul a devenit virala. Bine ca n-a devenit virusala. In privat, sute de mesaje. Niste amenintari si plimbari prin gura, cat sa nu uit ca natura umana e complexa nu doar pe orizontala, ci si de sus in jos. Altele (si asta mi-a facut inima mugur de fluier) mesaje de multumire. Multe vin din partea medicilor. Asta m-a emotionat si m-a indurerat deopotriva. Medicii, asistentele, sunt fratii si surorile noastre. Biserica intreaga va iubeste, nu doar popa din Lusca! E timpul sa veniti acasa, la lumina Crucii, si e timpul sa va imbratisam ca pe niste apostoli ai faptelor bune. Noi toti va multumim cu recunostinta. Vaslim la aceeasi barca dar cu vasle diferite.

Am aflat totodata ca sunt angajat al serviciilor secrete, ca altfel nu se explica viteza de propagare a postarilor mele. M-am indignat profund. Stau cu gardul casei parohiale nereparat; sa faca bine serviciile secrete sa-mi trimita urgent doi metri cubi de scandura sa repar gardul. Mai circula o varianta, ca sunt platit de Bill Gates; m-am bucurat, abia astept sa-i tai o chitanta si sa repar gardul! Am verificat contul, pana la ora asta mister Gates n-a trimis nimic. Na belea; daca si cu nanorobotii se comporta asa de neprofesionist, s-a dus de rapa toata smecheria…

Daca v-am suparat cu ceva, sa ma iertati. N-am cautat publicitate, n-am facut altceva decat sa spun ce am in inima si-n suflet. N-am indemnat pe nimeni sa se/ nu se vaccineze. Am vorbit doar despre mine. Am primit in cap niste galeti de chestii fetide, sa fie primit. Asa merit. Dar sa va spun ceva. Din 5000 de prieteni pe care ii aveam, doar 10 m-au sters de pe listele lor. Am ras de fericire. Pentru ca arata ca putem trai, totusi, cu ideea ca celalalt gandeste diferit. Nu e totul pierdut! Iubirea asta inseamna. Sa-l iei in brate pe celalalt oricum ar fi el. Chiar si vaccinat…

Mi s-a spus sa opresc comentariile, ca impieteaza frumusetii textului. Nu. Trebuie sa invatam sa vorbim unii cu altii. Politicos, elegant, asertiv sau macar decent. Ne lipseste cultura dialogului. Asa ca am raspuns, un timp, comentariilor, am sters dezinformarile crase si jignirile. Dupa o vreme n-am mai putut, fizic, sa fac asta. Sper ca n-au scapat uraciuni la comentarii, ma simt responsabil. Si iata inca un motiv sa va cer iertare.

Multi mi-au spus ca am gresit afirmandu-mi parerea, pentru ca sunt formator de opinie. Ce termen infricosator! Toti suntem formatori de opinie. De la cel care arunca chistocul pe strada pana la cel care se apleaca si-l duce la cos. Cei care imi spun ca ar fi trebuit sa tac sunt cei care considera ca masca e o psihomanipulare. Cand taci, minti prin omisiune. Si minciuna este cea mai cumplita masca pe care o poate purta cineva.

M-au bucurat nespus si cei care au inteles: ‘nu ma vaccinez, parinte, dar va iubesc!’ Doamne Dumnezeule,pai asta e evanghelie vie, pulsand, e Adevarul pasind prin secolul XXI! Ca daca iubesti doar pe cei care (nu) se vaccineaza, ce merit puteti avea? Oare nu asta ne spune Mantuitorul nostru?

Acum plutesc. Sunt fericit, am preliturghisit azi in pestera Tausoare, maine, daca imi ingaduie Dumnezeu Cel Milostiv, o sa va povestesc ce-am trait sub pamant. Rugati-va. Iertati. Dar inainte de orice, iubiti!”, a scris preotul pe Facebook.

Iata si textul care i-a atras mania conspirationistilor.

„O sa ma vaccinez fluierand, privind pe fereastra si gandindu-ma la primavara (trebuie refacut gardul casei parohiale). Am la ce sa ma gandesc. Si toate-s pe viitor. Sunt atatea continente in inimile oamenilor de descoperit. Atatea de indurat. Si atatea de iubit.

Pana o sa-mi injecteze asistenta nanorobotii aia o sa-mi zboare nitel gandul si la Mama, baricadata in cabana ei din munti ca intr-un asediu medieval. Pe cand ma voi fi vaccinat eu, ea va fi deja imunizata si va merge la Tata la mormant, sa fumeze amandoi o tigara si sa-si sopteasca mari taine, incet, sa nu trezeasca pruncii din somn.

Stiu, o sa am reactii adverse grave. Voi face febra si poate ma vor durea bratele. Dar sunt antrenat. Viata mea e plina de reactiile adverse ale tampeniilor pe care le-am facut. Si mai ales ale cuvintelor proaste pe care le-am rostit. De curand l-am certat pe un coleg preot. Cuvintele mele aveau angularitati ascutite, am trecut cu vocea intr-o gama minora, stiu ca doar asa ma aude.

Il certam si in timp ce cuvintele mele ciopleau ceva la inima lui, eu eram plecat intr-o calatorie de placere pe o insula tropicala. Am ajuns acolo cu anii. Si cand imi cert copilul, inima mea e o insula de creta alba inconjurata de ape limpezi pe care plutesc corabii de razboi pline cu placinte calde, coliva aromata si sugiuc din Marele Bazar.

Imi las gura sa-si joace rolul si pe urma o dezbrac de haine, o spal cu cea mai pura iubire pe care o pot lacrima si-o pun la rugaciune, in genunchi. N-am nici o apasare, jur. Mi-e inima curata ca o pajiste de vara, dimineata pe roua, si cand o sa ma duc la Dumnezeu doar cu inima in spate o sa ma duc, imi las mainile si gura acasa, o sa le uit intr-un mormant, cum uiti o haina veche intr-un sifonier.

Ma voi vaccina pentru ca am incredere. Viata mea e cladita pe incredere. Mi-am dus copilul la scoala, l-am dat in palma unei invatatoare pentru ca am incredere. Am incredere ca preotul care imi da cuminecatura a rostit corect si cu cutremur epicleza. Ca farmacista care-mi pune sub limba o tableta galbena si-amara stie mai multe decat stiu eu.

Am incredere ca inginerul care a construit podul, noul pod din coasta Lustii, si-a facut bine calculele si s-a gandit la mine. Ca cine a preparat cipsurile le-a presarat cu sare, nu cu soricioaica. Si, nu in cele din urma, dar inainte de toate, am incredere in copilul meu. „Bineinteles ca ma vaccinez, tata!”

Stie ce vorbeste, stie mai bine decat mine. Cu asta se ocupa, cu microbiologia, si nu e oare o dovada de smerenie sa inveti de la cel ce stie? Cand vorbesc despre geomorfologie, eu vorbesc si el tace. Cand vorbeste el despre ARN si ADN, tac eu. E destul de simplu. Biologia mea de regn, dezvoltata pana la taxonomie aplicativa, asculta de gurita lui frumoasa, cam cum asculta babele Evanghelia. Ca nici stiinta oamenilor de stiinta nu e altceva decat broderie de lumina cazuta din poala Domnului.

Uneori intreb. Ca-mi place sa-l starnesc, imi place grozav. Aseara l-am intrebat de efectele adverse ale vaccinului. N-am indraznit sa atac subiectul cu modificarea ADN-ului, s-ar fi prins imediat ca e fenta.

Mi-a zis, ‘Uite, tata, suntem speologi, mergem prin galeriile pesterii. Ce ai prefera sa te loveasca, o pietricica sau stanca aia mare, de zece tone, din zona vestibulara? Asa e si cu vaccinul. E o bucatica minuscula dintr-un rau mare. Alege!’

Aleg pietricica si sa ascult de copilul meu.

Si rad, ca imi explica asa cum ii explicam eu, cand era prunc, de Inviere. Exact asa imi explica.

Pe urma ii zic ca poate ar fi bine sa astept sa vad ce se intampla cu cei care se vaccineaza primii. Poate le creste inca un brat, albastru-fosforescent. Poate dau in balbaiala, sau devin poeti peste noapte, scriind lungi epistole de dragoste intr-o limba inexistenta. Am mai vazut exemple. Deunazi am vazut la televizor un domn care vorbea despre roboti in creier si teleghidaje extraterestre. Eu nu stiu ce vaccin a luat domnul dar sigur a gresit flaconul. Si rade el acum.

‘Tu nu ai ochi de vazut asa ceva, tata, cu reactiile adverse. Acolo e stiinta. Sunt altii, profesionisti, care au facut asta deja, in numele tau. Ai incredere.’
Si am. Ca daca-i iei omului credinta, i-ai luat si mintile. Si nici iubirea nu-si face culcus in pieptul fara credinta.

Ma voi vaccina si pentru ca m-am saturat. M-am saturat de masti, desi, Dumnezeule mare, ce bine-au prins. Prea ne-am luat dupa gurile mieroase ale celor care ne-au lingusit, ne-au sarutat mainile exemplar doar ca sa arunce o privire pe sub poala inimii noastre, sa caute o fisura prin care sa strecoare venin. Lasa, pentru ei a fost buna masca. Acum doar ochii conteaza, si lumina din ei. Prea multe cuvinte false ca sticla; sa sclipeasca diamantele din ochi, ca mie unuia mi-ajung diamantele alea!

Ma voi vaccina si din motiv de visareala, am spus asta? Nu pot trai fara visuri, nu pot. Ia-i unui calugar linistea si psaltirea, ia-i unui profesor studentii de sub priviri, unui preot ia-i gurita de copil de la capatul linguritei cu cuminecatura si le-ai vestejit sufletul. Vreau viata inapoi, intreaga, repede, frumoasa.

Vreau copiii la potir, imi vreau babele suspinand in banci, contrandu-se-n cantari, vreau sa ma scufund in multimea de liceeni care inunda strazile Nasaudului la amiaza, hohotind si aruncandu-si glume, si mai presus de toate o vreau pe Mama in bratele mele. Si daca pentru asta trebuie sa-mi fac un amarat de sfert de sfert de virus, imi fac trei vaccinuri. Unul in limba, ca poate se mai intelepteste, si unul drept in inima, ca si acolo bat vanturi siberiene uneori. Mihai zice ca n-ajuta, ca acolo sa indes mila lui Dumnezeu. Si radem.

Si Doamne Dumnezeule, dupa ce va trece uratul asta de pe pamant, imi fac ruccsacul si-mi curat bocancii. Imi impachetez primusul de pestera si cana de tabla, si drept spre sud ma duc, ca pasarile cand vine iarna, drept spre sud ma duc. O sa traversez dintr-o suflare Arhipelagosul, topaind din insula in insula, copil cu picioarele in baltile de ploaie. Pe urma o sa debarc in portul Alexandriei Egiptului, si pana in oaza aia cu calugari doar patru mandarine si-un flacon de apa plata ar mai fi, doar atat.

Ca orice poti sa-mi iei, orice, doar vantul care-mi poarta inima nu mi-l poate lua nimeni. Vantul ala caldut care mangaie tampla, care miroase a prescura scoasa din cuptor si-a mare zdrobita de tarm, Duhul Adevarului, care pretutindenea e si-n mine se preumbla cu talpile goale, vantul ala… Ma vaccinez”.