Care este pretul lui Erdogan, de ce blocheaza aderarea Finlandei si Suediei la NATO: „Avioane F-16, SUA sa deblocheze vanzarile catre Turcia”
In ciuda discursurilor dure ale presedintelui Recep Tayyip Erdogan, este mai mult decat probabil ca Turcia va aproba in cele din urma aderarea la NATO a Finlandei si Suediei. Alianta militara va trebui doar sa plateasca mai intai un pret, scrie Politico.
Ankara a ridicat obiectii fata de solicitarile celor doua tari nordice de a adera la NATO, blocand organizatia sa continue procesul de aderare. Oficialii turci au acuzat atat Finlanda, cat si Suedia de sustinerea „teroristilor” kurzi – o chestiune legata de un grup militant din Turcia – exprimandu-si totodata ingrijorarea cu privire la restrictiile privind exportul de arme.
„NATO este o alianta de securitate, iar Turcia nu va fi de acord sa puna in pericol aceasta securitate”, a declarat liderul turc la inceputul acestei saptamani.
Cu toate acestea, oficiali si diplomati actuali si fosti oficiali si diplomati spun ca motivatiile Turciei merg probabil dincolo de simpla dorinta ca Stockholm si Helsinki sa isi schimbe politicile. Erdogan se afla in mijlocul unor negocieri indelungate cu SUA privind achizitionarea de avioane de lupta. De asemenea, el vede probabil o sansa de a obtine puncte politice pe plan intern cu pugilismul sau international privind „terorismul”.
Acum, diplomatii se intrec sa afle ce il va face pe Erdogan sa cedeze, nevrand ca ofertele Finlandei si Suediei sa se prelungeasca, ceea ce ar da Rusiei mai mult timp pentru a se amesteca inainte ca aceste tari sa se alature pe deplin aliantei.
„Pretul este necunoscut in acest moment, dar faptul ca va exista un pret este clar”, a declarat Jaap de Hoop Scheffer, un fost sef al NATO.
In timp ce Turcia are un istoric de sustinere a expansiunii NATO, Erdogan are experienta in utilizarea marilor decizii ale aliantei pentru a obtine concesii.
In 2009, Turcia s-a opus numirii lui Anders Fogh Rasmussen in fruntea NATO, cedand doar dupa discutii la nivel inalt. De Hoop Scheffer, care era secretarul general demisionar la acea vreme, a amintit de negocierile de peste noapte la care a participat presedintele american Barack Obama.
In cele din urma, a declarat fostul sef al aliantei pentru POLITICO, Turcia a cedat in privinta numirii lui Rasmussen si „a primit ca premiu un secretar general adjunct in NATO”.
Candidaturile Finlandei si Suediei ii ofera acum lui Erdogan o alta oportunitate de a profita de modelul NATO bazat pe consens, precum si de a-si mobiliza electoratul inainte de alegerile programate pentru anul viitor.
De Hoop Scheffer a declarat ca in spatele manevrelor Turciei s-ar putea afla o combinatie de factori.
Primul, a spus el, este politica interna. Erdogan a apelat la un discurs dur cu privire la terorism, iar Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) este un dusman de lunga durata in aceasta campanie. Turcia, SUA si UE au etichetat grupul drept organizatie terorista, desi aceasta denumire este considerata depasita de unii din SUA si UE. Erdogan, dimpotriva, se foloseste frecvent de PKK pentru un strigat de mobilizare.
„Poti intotdeauna sa mobilizezi mari parti ale populatiei prin asocierea terorismului si a PKK”, a declarat fostul secretar general.
Al doilea, potrivit lui De Hoop Scheffer, este ca aderarea Finlandei si a Suediei ar „schimba echilibrul de greutate politica interna in cadrul NATO, deoarece aveti doua democratii cu drepturi depline si puternic inarmate” care se alatura aliantei.
Se asteapta ca atat Finlanda, cat si Suedia sa sporeasca semnificativ capacitatile defensive ale NATO. Finlanda poate oferi putere navala in Marea Baltica si o prezenta in nordul arctic, unde Rusia s-a aratat interesata sa isi extinda raza de actiune. Suedia se mandreste cu o forta aeriana avansata.
Un alt element critic este reprezentat de tensiunile persistente dintre Turcia si SUA cu privire la achizitiile de avioane de lupta.
Timp de ani de zile, Ankara a fost un client de incredere pentru companiile de aparare americane, cumparand zeci de avioane de lupta F-16. Ulterior, Turcia s-a orientat catre cele mai avansate avioane F-35, pe masura ce acestea au inceput sa fie lansate.
Dar relatia s-a rupt in 2019, cand Turcia a cumparat sistemul de rachete S-400 de productie ruseasca – o miscare despre care SUA au spus ca ar pune in pericol avioanele NATO care zboara deasupra Turciei. Ca raspuns, SUA au dat afara Ankara din programul F-35 si au aplicat sanctiuni industriei de aparare turcesti.
Dupa aceasta cearta, Turcia a inceput sa se joace cu ideea de a cumpara avioane de lupta rusesti si chiar de a-si dezvolta propriul program. Cu toate acestea, ea cauta, de asemenea, atat sa isi modernizeze flota F-16, cat si sa achizitioneze noi avioane F-16. Solicitarea este in asteptare de luni de zile la administratia Biden si la Congresul american.
„Acest pret (cerut de Erdogan) ar putea fi foarte bine ca americanii sa ridice blocajul asupra avioanelor F-16”, a declarat De Hoop Scheffer.
Statele Unite par dispuse sa plateasca acest pret. Departamentul de Stat al SUA a sprijinit provizoriu cererea Turciei, care este acum analizata de Casa Alba si de Congres.
Chestiunea a fost una dintre intrebarile deschise in jurul unei intalniri care a avut loc miercuri, la New York, intre secretarul de stat american Antony Blinken si ministrul turc de externe Mevlut Cavusoglu.
Cavusoglu a lasat sa se inteleaga ca membrii NATO ar putea fi parte a solutiei pentru iesirea din impas. Vorbind alaturi de Blinken, Cavusoglu a subliniat ca intelege preocuparile de securitate ale Finlandei si Suediei, „dar ar trebui sa fie indeplinite si preocuparile de securitate ale Turciei. Si aceasta este, de asemenea, o chestiune pe care ar trebui sa continuam sa o discutam cu prietenii si aliatii, inclusiv cu Statele Unite”.
Aceasta problema ar putea include avioanele F-16. In comentarii separate publicate in mass-media turca in aceeasi zi, ministrul turc de externe a subliniat ca discutiile despre potentiala vanzare „continua in mod pozitiv”.
La Helsinki, exista, de asemenea, sentimentul ca retinerea Turciei ar putea fi legata de lupta sa actuala cu SUA.
„Finlanda are o relatie buna cu Turcia si impartasim obiectivul de a lupta impotriva terorismului”, a declarat un oficial finlandez de rang inalt, care a vorbit sub rezerva anonimatului. „Nu cred ca relatiile noastre bilaterale reprezinta vreo problema. Este posibil sa fie vorba despre problemele Turciei cu SUA.”
Unii analisti insista, totusi, ca abordarea finlandeza si suedeza fata de PKK ramane esentiala pentru guvernul turc.
„Nu putem rezolva aceasta problema” prin simpla netezire a relatiilor dintre Washington si Ankara, a declarat Sinan Ulgen, un fost diplomat turc care este acum cercetator invitat la think tank-ul Carnegie Europe.
Aceasta ar putea ajuta la accelerarea procesului, a adaugat el, dar „nu exista nicio modalitate de a scapa” de abordarea politicilor Suediei si Finlandei privind grupurile kurde.
Potrivit lui Ulgen, se asteapta ca negocierile cu Suedia sa fie mai dure decat cele cu Finlanda.
„Exista asteptari mai mari din partea Suediei”, a spus el, referindu-se la ceea ce el a descris ca fiind „o abordare mai permisiva a Stockholmului fata de activitatile a ceea ce Turcia considera a fi o organizatie terorista, PKK, si ramificatiile sale”.
Guvernul suedez „va trebui sa demonstreze ca si-a schimbat viziunea in aceasta privinta”, a spus el.
Oficialii suedezi si finlandezi au declarat ca sunt deschisi la dialog cu Turcia. Iar personalitati de rang inalt din intreaga alianta au insistat ca se va gasi un consens in privinta aderarii Helsinki si Stockholm.
„Sunt increzator ca vom ajunge la o decizie rapida pentru a primi atat Suedia, cat si Finlanda sa se alature familiei NATO”, a declarat joi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, intr-o conferinta de presa.
„Atunci cand un aliat, un aliat important precum Turcia, ridica probleme de securitate”, a spus el, „singura modalitate de a rezolva aceasta problema este sa ne asezam la masa si sa gasim modalitati de a gasi un teren comun”.
Acelasi mesaj a fost reluat la Haga, unde cancelarul german Olaf Scholz s-a intalnit cu premierul olandez Mark Rutte.
„Increderea mea este foarte mare” ca opozitia Turciei poate fi depasita, a declarat Scholz.
„Am incredere ca, in cele din urma, va fi posibila gasirea unei pozitii comune cu privire la aderarea Finlandei si Suediei”, a fost de acord Rutte.
