Sinistrul Regim Dragnea. Jurnalist dat afara de la Digi24: „Vom reactiona sau nu? Caci masina a luat-o deja la vale”
Laurentiu Mihu, redactor sef adjunct la digi24.ro, publica un text dur la adresa cenzurii instituite de Regimul Dragnea impotriva jurnalistilor critici fata de Putere. Mihu a fost concediat recent, impreuna cu redactorul sef al site-ului, Dan Turturica.
Acesta este ultimul articol publicat de Mihu pe site-ul Digi24, in care vorbeste limpede despre cenzura: „Cenzura este doar varful aisbergului”. „La fel cum rolul jurnalistilor trasi pe dreapta de o putere politica sufocanta este nu de a se plange, ci de a se replia si reactiona, la fel si rolul societatii civile si al companiilor din mediul privat este de a-si uni fortele si a rezista”, scrie Mihu.
Iata articolul integral:
Intre o presa ce tinde sa fie acaparata de consultanti si un mediu de afaceri vanat de politruci, Romania tinde sa se indeparteze de valorile europene pentru a cadea in prapastia sapata cu rabdare de fratele cel mare de la Est. Cei ce conduc tara in aceasta directie pot avea in final succes cu o singura conditie: cedarea fara lupta a celor care vor avea cel mai mult de pierdut. E cineva pregatit pentru un asemenea deznodamant?
‘Stiu ca cei care semneaza pe statul de plata al statului paralel vor merge pana in panzele albe pentru a nega evidentele. Vor spune ca nu exista statul paralel, ca in Romania drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate la virgula si ca toate dezvaluirile din presa sunt exceptii ce trebuie ignorate. Este ceea ce face UM Digi 24, unde nu am auzit un cuvant despre abuzurile la care sunt victime cetatenii. Adevarul nu poate fi insa negat la nesfarsit. Mai mult, sper ca enuntand aceste adevaruri, in mod repetat, in spatiul public voi contribui la demascarea manipularii la care sunt supusi cei care apartin unei minoritati si care aleg sa iasa in strada pentru a proteja, fara voie, sistemul paralel’, scria acum un an Calin Popescu Tariceanu.
Probabil singurul capitol la care s-a tinut de cuvant, Tariceanu a mers tot inainte cu „demascarea manipularii” precum soldatul sovietic in alte vremuri, „enuntand aceste adevaruri, in mod repetat”, intocmai cum a promis.
Tributar unui discurs de anii ’50, o perioada altminteri atat de violent si repetat invocata de acest activist rosu cu papion de liberal, verbul lui Tariceanu isi gaseste, pas cu pas, transpunerea in realitatea de zi cu zi.
Iar aici nu mai e vorba doar de loviturile pe care puterea politica le da presei nealiniate si carora enunturile precum cele lansate de oameni ca Tariceanu si Dragnea le ofera fundamentele filosofice si de legitimare.
Sigur ca atacurile concertate si mai putin cunoscute publicului larg la adresa presei pro-occidentale aduc un deserviciu urias societatii in ansamblu, dar realitatea cotidiana este o tesatura mai complexa.
Din aceasta tesatura mereu fragila, doua elemente sunt azi la fel de vulnerabile ca presa incomoda: companiile din mediul privat (de la cele mici si mijlocii la multinationale) si organizatiile non-guvernamentale.
Drama cea mare, asa cum o releva nu doar interventiile brutale ale lui Tariceanu, ci si cele ale lui Liviu Dragnea (vezi chiar ultimul discurs al liderului PSD), este ca ambele sectoare vor trebui sa faca in curand alegeri pentru care nu sunt pregatite si care, indiferent de directia in care vor fi asumate, le vor produce costuri uriase; financiare sau de credibilitate, ori si de un fel, si de celalalt (acesta fiind scenariul cel mai plauzibil).
Vom reactiona sau nu? Caci masina a luat-o deja la vale.
Prin intermediul lui Petre Daea, un politruc care si-a contruit cariera in Epoca de Aur, a continuat-o sub Nastase si si-o desavarseste sub Dragnea si Tariceanu, guvernarea PSD-ALDE a inceput resuscitarea Alimentarei si a Aprozarului, doua fosile prin care dictatura, nu mai departe de acum trei decenii, exercita un control total asupra burtilor a 23 de milioane de romani.
Prin primarul general Gabriela Firea, Bucurestiul este transformat, usor-usor, intr-un adevarat Phenian. Mediul privat este alungat din universul administratiei publice, iar concurenta exilata, ceea ce pentru contribuabilii din Capitala se va traduce, natural, printr-o degradare fara precedent a calitatii serviciilor. In timp ce in marile municipii din Transilvania descentralizarea, atragerea de fonduri europene, dezbaterea publica si inovarea au devenit elementele definitorii ale politicilor duse de administratiile locale, la Bucuresti traim reversul, tavalugul etatist manifestandu-se in toata splendoarea prin infiintarea de companii publice controlate politic (entitati perfect ilegale, dupa cum s-a demonstrat recent).
In fine, proiectul putinist, avansat de Dragnea si sprijinit de Tariceanu, de zdrobire a ONG-urilor merge in linie dreapta. Chiar daca, sub presiuni de moment, s-au facut uneori pasi tactici inapoi, ori a fost trasa o perioada cortina tacerii asupra subiectului, incepand cu toamna lui 2018 tema a revenit energic in actualitate.
Si nu este greu de imaginat ca, pe masura ce bate gongul electoral, virulenta cu care aceasta tema va fi impinsa in fata va cunoaste un varf pe care nu-l putem anticipa decat daca recitim discursul lui Dragnea din weekend si aruncam un ochi la ceea ce s-a intamplat in Rusia lui Vladimir Putin. Unde, apropos, lucrurile au luat-o cu adevarat razna, din perspectiva inaspririi legislatiei privind ONG-urile si partidele de opozitie, tot dupa un mare protest, cel din Piata Bolotnaia, din Moscova, de acum aproximativ sapte ani. Momentul lui Dragnea si Tariceanu s-a numit „Piata Victoriei, 10 august” si, din cate se pare, si-au gasit imediat sursa de inspiratie pentru a trece la represalii de substanta.
Romania arata prost in martie 2019, la capatul a doi ani si doua luni de guvernare anti-nationala si anti-occidentala, tara cunoscand azi punctul cel mai de jos de la perioada Nastase incoace.
In acele vremuri, Romania inca nu avea nimic construit diferit de ceea ce mostenise de la epoca Ceausescu, insa avea perspectiva europeana si euroatlantica. A contat enorm existenta acelei perspective, caci ea a fost pana la urma motorul constructiilor ce au urmat, in materie de institutii democratice si aspiratii de zi cu zi.
Azi, in schimb, Romania are (inca) la dispozitie constructia, adica ceea ce s-a realizat in perioada 2005-2016 (sigur, cu tot mai multe frane incepand cu 2012). Dar la nivelul elitei a disparut insa perspectiva europeana si euroatlantica, dar a aparut cea de tip Putin-Erdogan.
Perspectiva europeana si euroatlantica inca se manifesta la nivelul publicului larg si al societatii civile, dar in lipsa unei implicari pe masura provocarilor riscul ca ea sa devina irelevanta e urias.
La fel cum rolul jurnalistilor trasi pe dreapta de o putere politica sufocanta este nu de a se plange, ci de a se replia si reactiona, la fel si rolul societatii civile si al companiilor din mediul privat este de a-si uni fortele si a rezista.
Factura inactiunii va fi mai mult decat impovaratoare si, dupa cum bine cred ca stim cu totii, nu va fi loc pentru toata lumea sa isi rezolve problema parasind aceasta tara.
Sa ne revedem cu bine!
