Surse: Jurnalista Iulia Marin (33 ani) s-ar fi sinucis. Ce au descoperit anchetatorii: „Ingestie medicamentoasa”
Jurnalista Iulia Marin, de la Libertatea, murit la varsta de 32 de ani. Surse oficiale au indicat pentru akual24.ro cauza mortii: „Ingestie medicamentoasa”.
„Marti, 18 martie, politistii Sectiei 21 din Capitala si proprietara apartamentului in care locuia au gasit-o pe colega noastra fara suflare. Ea locuia singura in zona Uverturii din cartierul Militari. Cauzele decesului vor fi stabilite de medicii de la Institutul National de Medicina Legala (INML) in urmatoarele zile”, este precizarea facuta de Libertatea.
Sursele au mentionat ca Iulia Marin a mai avut in trecut trei tentative de sinucidere.
Iulia Marin lucra in presa de 11 ani. Ea a lucrat la Adevarul, PressOne, Recorder, iar apoi la Libertatea.
Iulia Marin era nascuta pe 30 aprilie 1990. In cateva zile ar fi implinit 33 de ani.
„Iulia Marin s-a luptat in ultimii patru ani cu probleme de sanatate mintala, cu diagnostice severe, despre care a ales sa vorbeasca deschis, inclusiv despre tulburarea bipolara. A scris constant despre bolile psihice pe pagina ei de Facebook. Aici, Iulia avea un alt dialog cu publicul ei, in afara celui de ziar, informativ.
A scris despre sanatatea mintala si pe blogul sau ‘In terapie’. Nu s-a rusinat sa recunoasca dificultatea unei vieti tot timpul incercate. A tinut jurnale publice chiar si din zilele, saptamanile, in care a fost internata la spitalul de psihiatrie. Si-a invins teama de a fi judecata pentru ca suferea si a continuat sa scrie despre toate episoadele dificile prin care trecea.
A vorbit pentru cei care erau speriati sa o faca, dar care s-au regasit atat de mult in cuvintele Iuliei. A ridicat de foarte multe ori discutia despre stigmatizarea bolilor psihice si a avut curajul sa-i spuna lumii ca ea se lupta pentru viata. Iulia a reusit, in ciuda acestor diagnostice psihice, sa fie prezenta, sa scrie, sa faca investigatii, sa mearga mai departe, de fiecare data, dorindu-si sa traiasca”, a relatat Libertatea.
Ultima postare pe Facebook a jurnalistei, de pe 10 aprilie:
Numar, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veti gasi antidepresivul potrivit”.
E greu si sa nu renunti. Al cincilea – sau al saselea? – antidepresiv in mai putin de patru ani vine la pachet cu sperante noi si, pana acum, zero efecte adverse.
Dar stau si ma intreb daca nu cumva ma pregatesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai stie?
Stau si ma gandesc ce bizar e ca viata mea toata depinde de cateva zeci de miligrame dintr-o substanta de care abia am auzit. Si, cand zic ca viata mea toata, nu e nicio exagerare.
Am ajuns in punctul in care imi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai inteleg ce e in neregula de nu mai pot functiona. “Ca inainte”, imi sopteste creierul meu. Sau macar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot indeparteaza.
Am ajuns sa urasc insusi termenul de “depresie”. Il reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Si ea nu se schimba decat foarte rar.
“Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viata”, a scris cineva despre substanta pe care o iau acum, de cateva zile.
Astept, astept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Iti va placea pastila asta, ajuta si la concentrare, e si pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.
Imi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “inainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, macar putina. Macar din cand in cand, sa nu ma mai ascund in spatele unei stari care nu vrea sa plece.
Nu vrea, si pace.
“Nu renuntati, pastila asta mi-a redat placerea de a trai”.
Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, si vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou placere, fie si dintr-o pastila.
Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu.
