Tineri germani tinuti in sclavie in judetul Maramures. DIICOT a trimis 14 persoane in judecata

news

DIICOT a dispus, vineri, trimiterea in judecata a 14 persoane, printre care se afla sotii Schumann Bert Sieghard si Schumann Babett, dar si un asistent social, in dosarul tinerilor germani tinuti in sclavie intr-un centru din localitatea Viseu de Sus, judetul Maramures.

Potrivit unui comunicat al DIICOT, cele 14 persoane sunt acuzate de savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, trafic de minori, complicitate la infractiunea de trafic de minori, trafic de persoane, complicitate la infractiunea de trafic de persoane, lipsire de libertate in mod ilegal, complicitate la infractiunea de lipsire de libertate, spalare a banilor, favorizarea faptuitorului si abuz in serviciu.

Prin actul de sesizare s-a retinut faptul ca, in perioada martie 2014 – august 2019, Schumann Bert Sieghard si Schumann Babett si cetateanul roman Vasile Nasui, zis „Netu”, au constituit un grup infractional organizat cu scopul de a trafica mai multi tineri de nationalitate germana, cu varste cuprinse preponderent intre 12 si 18 ani, sub paravanul desfasurarii unor activitati autorizate de servicii educative vizand recuperarea si reintegrarea sociala, in baza unor programe si proiecte derulate de fundatii coordonate de catre sotii Schumann, informeaza Agerpres.

Concret, tinerii au fost supusi unor tratamente profund abuzive, fiind traficati prin exploatare prin munca, folosindu-se impotriva lor metode brutale, traumatizante (exercitarea repetata a unor acte de violenta fizica extrema, amenintari, lipsire de libertate, incarcerare, supunerea la tratamente degradante si umilitoare, privarea de tratamente medicale in cazul celor care ar fi trebuit sa urmeze prescriptiile medicilor curanti, privarea de continuarea studiilor).

Furnizarea serviciului social denumit „asistenta si sprijin in reabilitarea sociala a copiilor si tinerilor cu probleme comportamentale – Projekt Maramures”, in baza caruia gruparea efectua aceste activitati, s-a realizat prin intermediul unei entitati (nedefinibila din punct de vedere juridic) intitulata Centrul „Projekt Maramures” in localitatea Viseu de Sus, judetul Maramures.

Anchetatorii spun ca acest centru este situat pe un varf de deal, intr-o zona izolata, fara semnal GSM, foarte greu accesibil chiar si in conditii de vara, pe un drum forestier, fiind necesar un vehicul cu tractiune 4×4. Pana in orasul Viseu de Sus, distanta este de 8 km, iar pe timp de iarna, copiii erau practic izolati, depinzand exclusiv de catre angajatii centrului pentru eventualele deplasari in afara acestuia.

Desi Schumann Bert Sieghard sustinea ca urmatoarea „ferma” este la aproximativ 500 de metri, cea mai apropiata proprietate era imobilul apartinand acestuia si sotiei sale.

Fondurile banesti cu ajutorul carora „Projekt Maramures” isi desfasura activitatea erau furnizate de statul german, catre o asociatie inregistrata in aceeasi tara si de aici direct catre Schumann Bert Sieghard, existand mai multe conturi bancare deschise pe numele sau.

DIICOT precizeaza ca la dosar exista probe ca inculpatii, profitand de programele de integrare sociala finantate de catre statul german, au folosit cea mai mare parte a acestor fonduri in alte scopuri decat cele dedicate, insusindu-si sume de bani in mod ilicit.

Copiii adusi in acest proiect erau luati de catre statul german in custodie de la parintii acestora, dupa care erau incredintati direct catre „Projekt Maramures” (desi furnizorul serviciului social figura a fi o asociatie), pentru a intra in „programul de reabilitare” promovat de initiatorul si coordonatorul acestuia, Schumann Bert Sieghard, ajutat de sotia sa, Schumann Babett.

Adolescentii, cetateni germani, aveau comportamente antisociale si ostile ideii de integrare sociala, provenind de regula din medii dezorganizate, dar nu numai, sau care din cauza unor afectiuni grave au devenit instabili emotional.

In programele oficiale ale „Projekt Maramures” erau prevazute in scop de reabilitare o multitudine de activitati recreative, menite sa stimuleze dorinta de liniste si de integrare a tinerilor, de regula in mijlocul naturii, beneficiind de educatie multidisciplinara prin intermediul unor specialisti in pedagogie, psihologie si diverse activitati lucrative.

Conform DIICOT, in realitate, acestea erau doar aspecte de aparenta, majoritatea tinerilor fiind exclusi de la orice forma de continuare a studiilor, avand actele de identitate si bunurile personale confiscate (in principal cele care puteau facilita posibilitatea de comunicare cu lumea exterioara – telefoane mobile, laptop-uri si tablete) si au fost supusi unor metode dure si brutale de asa-zisa educatie, promovate de catre Schumann Bert Sieghard in baza unor convingeri educative personale.

„Aceste metode au presupus in realitate aplicarea unor metode barbare asupra minorilor, prin aducerea si tinerea acestora in conditii de veritabila sclavie, fiind exploatati prin obligarea la executarea unor munci fizice epuizante, dincolo de capacitatile lor fizice si indeplinirea unor servicii lucrative, exercitandu-se asupra lor acte de constrangere fizica adesea extrema (batai repetate, privare de hrana, lipsire de libertate prin inchiderea intr-un asa-zis ‘arest’, exercitarea unor manopere medicale intruzive impotriva vointei lor si in ignorarea voita a unor consecinte grave pentru organismul lor, legarea cu funii, inhamarea la caruta alaturi de animale, tinerea deliberata a minorilor in ger si in frig sau in ploaie) si verbala, constand in umilinte si acte specifice torturii”, spun procurorii.

Imediat dupa sosirea in centrul „Projekt Maramures”, adolescentii germani erau supusi in mod inevitabil unui program de izolare de aproximativ 3 saptamani, fiindu-le aplicata una dintre metodele 1 la 1 , 2 la 1 sau 3 la 1 in functie de comportamentul deviant pe care il prezenta fiecare, in scopul ” imblanzirii” acestora, fiind denumita perioada de adaptare.

Anchetatorii mai arata ca aceste reguli/pedepse/status-uri, scrise in limba germana pe format de hartie A4, erau inramate si afisate la vedere in centru:”Pedeapsa/regula „1 la 1”- copilul nu fumeaza, nu are voie singur in oras, nu are voie sa se uite la televizor, nu mananca in bucatarie cu ceilalti copii, ci singur in camera, nu are voie sa se departeze de adultul care il are in supraveghere. Aceasta asa-zisa pedeapsa dura maxim 3 saptamani si se aplica in cazul in care copiii se bateau intre ei, bateau animalele, dadeau foc unor diferite obiecte.

Pedeapsa/regula „2 la 1” reprezenta o casa in care 2 adulti supravegheau 1 copil. Casa era compusa dintr-o camera unde erau cazati adultii iar din acea camera exista acces catre o alta camera unde era cazat copilul, precum si catre o baie care deservea ambele camere. Copilul manca in camera, in acea casa, separat de alti tineri, iar daca avea un comportament adecvat, ii era permis accesul la televizorul aflat in camera in care erau cazati adultii care il supravegheau. Aceasta regula/pedeapsa se aplica unui copil care nu se integra si nu socializa cu altii copii dintr-un grup sau aveau comportament violent in cadrul familiilor unde erau dati in plasament.

Regula „leicht matrose” (marinar usor) insemna ca un copil era cazat singur, avea o ratie de 3 tigari pe zi, activitatile erau libere, in sensul ca daca unii dintre angajati erau repartizati singuri sa indeplineasca sarcini zilnice, acel copil se deplasa cu acestia sa ii ajute (de exemplu, la cosit sau strans de fan, hranirea animalelor, la lucru in atelierul de tamplarie, de mobila, in cel de fierarie).

Regula „matrose” (marinar) insemna 5 tigari/zi, posibilitatea de a lucra peste program pentru a castiga bani in plus, putea sa mearga la cel mai apropiat magazin, in zilele de weekend avea voie sa mearga in oras, la cumparaturi, iar o data pe luna avea o zi libera pe care alegea sa si-o petreaca cum doreste.

Pentru a oferi un aspect de legalitate activitatilor desfasurate de catre centru, in cadrul grupului infractional a fost cooptat si Iusco Marcel Vasile, asistent social in cadrul DGASPC Maramures, desemnat manager de caz in privinta serviciului social prestat in cadrul „Centrului de asistenta si sprijin pentru reabilitarea sociala a copiilor si tinerilor cu probleme comportamentale Projekt Maramures” din Viseu de Sus.

Iusco Marcel Vasile a sprijinit activitatea gruparii incepand cu anul 2015 si pana in luna august 2019. Desi avea cunostinta de faptul ca respectivul centru nu era licentiat sa functioneze in conditiile impuse de lege ca si serviciu rezidential, el nu a indrumat responsabilii acestui centru in vederea licentiere.

De asemenea, Iusco Marcel Vasile a efectuat controale la Centrul „Projekt Maramures” insa nu a sesizat si nu a solicitat lamuriri cu privire la copiii care erau dati in plasament, nu a intocmit niciun fel de sesizare cu privire la minorii gasiti in centru, care se aflau acolo inainte de solicitarea plasamentului acestora de catre autoritatile germane si a intocmit rapoarte de control neveridice, fara a face verificari efective cu privire la situatia acestora.

Dosarul se va judeca la Tribunalul Maramures.

Mai mult despre: ,

Comentarii: