„Un colonel DIE si-a omorat nevasta, Pacepa a acoperit crima”. Cum lucrau „patriotii” din Securitate, noi dezvaluiri ale istoricului Madalin Hodor
Istoricul Madalin Hodor, cercetator la CNSAS, relateaza un caz sinistru din istoria Securitatii comuniste in care fostul sef al Directiei de Informatii Externe (DIE), Ion Mihai Pacepa, a acoperit crima unui subordonat. In locul criminalului a fost condamnat altcineva, care a „recunoscut” dupa ce a fost torturat de militieni.
Pacepa, care ar fi decedat zilele trecute in SUA in urma infectarii cu Covid-19, a ramas in continuare o figura extrem de controversata. Madalin Hodor prezinta un episod documentat din trecutul acestuia care ajuta la creionarea adevaratei personalitati al lui Pacepa.
Postarea integrala a lui Madalin Hodor de pe Facebook:
Anul este 1973. In biroul sefului CSS, Ion Stanescu, sunt doi ofiteri de securitate de la Directia a II-a (Contrainformatii Economice). Cei doi s-au cerut la raport pentru ca au ceva important de comunicat sefului cel mare al Securitatii. Ambii fusesera procurori inainte de a intra in Securitate si cand intregului personal MI i s-au prezentat datele actiunii „Bradul” (incercarea de gasire a asasinului a trei femei in zona Poiana Brasov) au vazut in asta sansa lor de a se afirma. Sefii le spusesera ca actiunea „Bradul” are „prioritate zero pentru intregul aparat” si ca insusi Comandantul Suprem ceruse identificarea criminalului in cel mai scurt timp.
Dupa ce au studiat tonele de documente adunate, dar mai ales dupa ce au vorbit cu un fost coleg al lor, procuror la Brasov, cei doi au ajuns la o concluzie complet diferita de cea vehiculata pana in acel moment in caz (anume ca cele trei femei au fost ucise si aparent violate de acelasi criminal, un asasin in serie).
Ei il informeaza pe seful Securitatii ca au dovezi covarsitoare ca cea de a doua victima, Ana Pereanu, a fost in realitate ucisa de sotul ei, fost ofiter DIE cu gradul de colonel. Au cerut deja mandat de arestare preventiva.
Stanescu nu e foarte multumit. „Nea Stelica” este prietenul lui din perioada cand erau amandoi muncitori la Steagul Rosu. Familiile se viziteaza. Nu se poate sa fie ucigas. Mai e ceva. Ceva obscur care il leaga pe „Nea Stelica” de insusi Tovarasul.
In birou intra Doicaru si Pacepa. Doicaru este seful comandamentului Bradul si cel care coordoneaza cautarea criminalului. Pacepa e umbra lui. Stanescu le comunica ceea ce au spus cei doi. Plus ca mai au o cerinta. Una importanta. Au aflat ca scumpii lor colegi din DIE au instalate microfoane la domiciliul colonelului. Ar vrea benzile, unde ei sunt siguri ca se afla si alte indicii importante, caci colonelul este alcoolic si se stie ca vorbeste vrute si nevrute cand este beat.
Pacepa le-o taie scurt: „Am ascultat benzile personal. Nu e nimic important pe ele.”
Tacere. Cei doi stiu cine este Pacepa. Ramane asa.
A doua zi cei doi sunt informati ca activitatea lor in actiunea Bradul s-a terminat. Li se multumeste pentru efort. Cum sunt oameni ai sistemului au inteles mesajul. Isi vad de alte treburi.
Intre timp colonelul Pereanu este eliberat si primeste un cos continand o sticla de sampanie si un buchet de flori. Cu un biletel: „Sanatate nea Stelica! Colegii” Din DIE, evident.
Doicaru a arestat deja 7 persoane, care au avut mai mult sau mai putin de a face cu victima. I-a transferat in arestul MI de la Brasov unde vor fi torturati timp de doua saptamani. Pusi pe pat metalic si electrocutati, injectii cu alcool, pusi in genunchi pe colturi de caramida, batuti la talpi, smuls unghii. Doicaru isi aduce la Brasov specialista in „masaj galvanic” ( doctorita Vrabie, fiica unor ilegalisti luptatori in Spania). „Masajul galvanic” este un aparat de tortura la purtator: o cutie care produce curent electric prin manevrarea unei manete. Apoi firele sunt plasate unde este nevoie: la cap, la testicole. Intensitatea se poate regla functie de cerinte. Eficienta fusese probata si in alte situatii, iar doamna doctor primeste 1000 de lei pentru efort si orele suplimentare. Si o masa in compania selecta a grangurilor din Securitate. Nimic deosebit. Rutina.Sa spuna ca ei au ucis-o si violat-o pe Ana Pereanu si pe celelalte doua. Doicaru are sapte „suspecti”, dar nevoie doar de un singur criminal. Jocul se numeste „cine cedeaza primul”. Cedeaza doi deodata. Ambii recunosc. Incurcatura dar au noroc.
Militia a arestat un recidivist, violator. Perfect. Il aduc la Brasov. Ii promit ca scapa de pedeapsa daca isi asuma crimele. Omul o face. Apoi il duc sa faca reconstituirea. Recidivistul nu a fost in viata lui la Poiana Brasov si a uitat ce l-au invatat anchetatorii. Incurca locurile, drumul, tot. Nu conteaza.
Doicaru anunta gasirea fiorosului criminal. Personalul actiunii Bradul primeste decoratii si avansari in grad. Un succes. Tovarasul e multumit.
Recidivistul moare la cateva luni in inchisoare. Moarte naturala. Moare si asasinul. Ciroza.
Apoi vine evenimentul fugii lui Pacepa.
Colegii incep sa caute in sifonier, care (ce sa vedeti admiratori ai mentionatului) e plin. Nu de marfa occidentala, ci de cadavre. Cum sunt toate sifonierele colegilor, de altfel. Cadavrele de la Bradul atrag atentia. Unul dintre ele e al unei cetatene vest-germane cu un nume foarte apropiat de cel al unui afacerist cu care DIE are „interese economice”. Coincidenta poate.
Cei doi ofiteri de la inceput sunt rechemati la raport si intrebati de episodul intersectarii cu Pacepa. Mai spun ceva. Ca la intalnirea aia au cerut totusi sa asculte si ei benzile, chiar daca Pacepa le spusese ca nu e nimic pe ele. Pacepa a spus ca le-a distrus dupa ce le-a audiat.
Dar si asta e una din miile de minciuni ale unui sistem bazat pe minciuna si crima. Nu le-a distrus.
In dosarul actiunii Bradul din arhiva CNSAS exista transcrierile benzilor TO pe care Pacepa le-a ascultat si nu gasit nimic „important”. Si intr-o transcriere se afla o discutie a colonelului Pereanu cu un prieten de pahar la o betie in propria casa. Colonelul povesteste cu lux de amanunte cum si-a ucis nevasta, cum a inscenat locul crimei ca sa dea impresia ca e oprea unui criminal in serie. Tot. Pe banda.
Adevarat ca asta nu e imaginea spionului. Nu cea pe care o stiti. Nu e despre mari operatiuni de capa si spada, despre interese nationale si apararea tarii, despre cata tehnologie a adus in tara sau ce servicii a facut.
E doar acoperirea unei crime.Ceva banal in vremurile respective.
Nu ca vreau sa stric frumoasele povesti ce se scriu zilele astea. Doar lasa asta aici. Sa se stie. Atat.
LE. Am uitat. Asasinul cetateniei vest-germane Gisela Bormann nu a fost gasit niciodata. Cum a treia femeie era doar o muncitoare romanca banala, nici nu s-a mai facut ancheta.
