Un mic dejun consistent ar putea reduce impactul decalajului orar, dupa zborurile lungi, asupra adultilor mai in varsta – studiu

Multi oameni, in special adultii mai in varsta, sufera de decalaj orar si oboseala epuizanta dupa calatoriile pe distante lungi. Micul dejun poate oferi o solutie simpla si eficienta, potrivit The Washington Post.

Mancatul unui mic dejun consistent in fusul orar al destinatiei finale poate ajuta adultii mai in varsta sa se recupereze mai repede dupa decalajul orar, au scris cercetatorii de la Northwestern University si Santa Fe Institute intr-un studiu publicat marti. Daca este posibil, evitarea unei mese la sfarsitul noptii de dinainte poate fi, de asemenea, de ajutor.

„A avea un program fix de mese sau a lua un mic dejun mai greu poate fi benefic pentru a reseta ceasul”, a declarat Yitong „Pepper” Huang, cercetator postdoctoral la Northwestern University si autorul principal al studiului, publicat in Chaos: An Interdisciplinary Journal of Nonlinear Science.

Decalajul orar poate fi mai rau pentru adultii mai in varsta

Ceasul circadian de 24 de ore al creierului nostru si reteaua de ceasuri periferice din aproape fiecare tesut si organ conduc functiile corpului nostru. Acestea raspund la o serie de indicii, inclusiv expunerea la lumina, hrana si activitatea fizica.

Pe masura ce imbatranim, reteaua noastra de ceasuri circadiene este mai predispusa la dezaliniere, dar nu este inca clar de ce se intampla acest lucru, spun cercetatorii. Ar putea fi, in parte, din cauza ca lentila ochilor nostri se ingalbeneste in timp, afectand modul in care percepem lumina si schimbarile de luminozitate.

Decalajul orar este un simptom al nealinierii, care apare atunci cand ritmul circadian este intrerupt.

Huang si coautorii sai au dezvoltat un model matematic pentru a simula efectele potentiale ale imbatranirii asupra ritmului circadian in timpul calatoriilor pe distante lungi, modificand variabilele modelului pentru a reduce sensibilitatea organismului la lumina sau pentru a slabi capacitatea ceasurilor circadiene de a comunica. Cercetatorii creeaza modele matematice pentru a simula procesele corpului nostru pentru a intelege mai bine cum putem reactiona la anumite schimbari din mediul nostru.

Folosind modelul, ei au descoperit ca poate dura cinci zile pentru ca ceasul circadian al unei persoane sa se acomodeze la o diferenta de fus orar de sase ore intr-o calatorie cu avionul spre vest si sase zile pentru o calatorie spre est. In cazul adultilor mai in varsta, modelul a prezis ca ar putea dura sapte si, respectiv, noua zile.

Cercetatorii spun ca previziunile modelului reflecta rezultatele unor studii similare efectuate pe soareci. Acestia au avertizat, totusi, ca rezultatele care descriu un declin al capacitatii ceasului circadian de a se acomoda la noul mediu pe masura ce oamenii imbatranesc trebuie sa fie confirmate in teste clinice.

Cercetarile din acest studiu au fost finantate partial prin granturi de la National Institutes of Health, National Science Foundation si Simons Foundation.

Cum sa contracaram decalajul orar

Modelul din noul studiu a simulat patru programe de masa de 24 de ore: Patru mese la intervale egale pe parcursul zilei si al noptii, trei mese atunci cand va este foame, trei mese la intervale egale in timpul zilei, trei zile in care s-a mancat un mic dejun copios si s-a sarit peste o masa de noapte.

Cercetatorii au descoperit ca „a iesi la soare si a manca un mic dejun bun” par sa aiba cel mai mare impact asupra ajustarii ritmului circadian, a declarat Rosemary Braun, co-autor al studiului si profesor asociat de biostiinte moleculare, matematica aplicata si fizica la Northwestern University.

„Toate lucrurile fiind egale, s-ar putea sa simtiti ca va recuperati mai repede din decalajul orar daca va concentrati cu adevarat asupra consumului micului dejun la o ora fixa in fiecare zi”, a spus ea.

Modelul nu a luat in considerare numarul de calorii dintr-o masa sau tipul de alimente, dar cercetatorii au descoperit ca o masa mai mare la inceputul zilei pare sa fie mai buna pentru reglarea sistemului circadian decat consumul de mese de dimensiuni egale pe parcursul zilei sau consumul unei mese tarzii, a spus Braun. Modelul a aratat ca un mic dejun copios si lipsa unei mese tarzii ar putea reduce cu doua zile timpul de recuperare in urma decalajului orar.

O persoana care ia un zbor de seara de la New York la Paris, de exemplu, ar putea lua cina devreme inainte de a ajunge la aeroport si ar putea sari peste masa din timpul zborului – evitand astfel o masa „tarzie” la ora Parisului. Mancatul la ore tarzii in timpul noptii poate deruta ceasurile noastre circadiene; creierul nostru poate crede ca este timpul sa se culce in timp ce ficatul nostru raspunde la mancarea pe care am mancat-o.

Dupa aterizare, un mic dejun consistent

Modelul s-a bazat pe o diferenta de fus orar de sase ore, dar concluziile studiului ar putea fi aplicate in mod rezonabil si la o diferenta de timp mai mica – de exemplu, diferenta de trei ore dintre New York si Los Angeles – au declarat cercetatorii.

Modelul din studiu face anumite presupuneri, cum ar fi aceea ca lumina si mancarea sunt singurele indicii care ne afecteaza ceasurile interne. Nu au fost luati in considerare alti factori, cum ar fi exercitiile fizice sau administrarea de suplimente de melatonina, un hormon care este produs de glanda pineala ca raspuns la intuneric sau lumina slaba pentru a ne ajuta sa dormim.

Un studiu „inedit” al celor doua ceasuri

Orele de masa pot fi o „resincronizare foarte puternica” a ritmului circadian al organismului, a declarat Ilia Karatsoreos, profesor in cadrul departamentului de stiinte psihologice si ale creierului de la Universitatea din Massachusetts Amherst, care studiaza impactul perturbarii ritmului circadian asupra sanatatii.

„Intr-un fel, stiam deja toate aceste lucruri”, a spus Karatsoreos, care nu a fost implicat in studiu.

In cazul in care concluziile studiului se confirma in studiile clinice, recomandarea de a lua un mic dejun consistent ar putea fi o „mana cereasca” pentru calatorii frecventi, a declarat Samer Hattar, seful sectiunii privind lumina si ritmurile circadiene de la Institutul National de Sanatate Mintala, care nu a fost implicat in studiu. Totusi, pe baza modelarii, „se pare ca functioneaza destul de bine”.

Modelul matematic este interesant, deoarece ia in considerare doua ceasuri diferite care raspund la lumina si la hrana, a declarat Satchin Panda, profesor la Salk Institute for Biological Sciences si autorul cartii „The Circadian Code”, o carte despre importanta mentinerii ritmului circadian.

„In acest sens, toate acestea sunt foarte noi”, a spus Panda, care nu a fost implicat in studiu. „Majoritatea modelelor din domeniul ritmului circadian iau in considerare modul in care lumina afecteaza ceasul. Dar, sunt foarte putine care iau in considerare modul in care alimentele afecteaza ceasul”.

Atunci cand el si altii care studiaza ritmul circadian calatoresc la nivel international, „evita de obicei mancarea in timpul zborului”, a spus Panda, si incearca sa treaca imediat la programul alimentar al noului fus orar.

Vestea buna este ca optiunile pentru micul dejun in Europa sunt de obicei mult mai bune decat in Statele Unite, a comentat el, ironic.