Adevaratul Mowgli. Scurta si trista viata a lui Dina Sanichar, baiatul crescut de lupi care a stat la baza volumului „Cartea junglei”

life

Dina Sanichar a fost crescut de lupi in jungla din Uttar Pradesh, India, pana cand vanatorii l-au gasit in 1867 si l-au dus la un orfelinat. Mai tarziu, el avea sa serveasca drept sursa de inspiratie a lui Rudyard Kipling pentru personajul Mowgli.

Romanul lui Rudyard Kipling, Cartea Junglei, spune povestea lui Mowgli: un baiat care a fost abandonat de parinti si crescut de lupi. Crecut in salbaticie, el nu a invatat niciodata cum sa interactioneze cu o alta fiinta umana.

Faimoasa poveste a lui Kipling, adaptata ulterior in mai multe filme de familie de Walt Disney, se incheie cu un mesaj inaltator despre descoperirea de sine si armonia dintre civilizatie si natura. Cu toate acestea, putini oameni stiu ca s-a bazat pe evenimente tragice reale.


Un portret al lui Dina Sanichar realizat intre 1889 si 1894

Dina Sanichar a fost crescut de lupi si si-a petrecut primii ani din viata crezand ca este unul dintre ei. Cand vanatorii l-au descoperit zacand intr-o pestera, l-au dus la un orfelinat din apropiere.

Acolo, misionarii au incercat sa il invete toate lucrurile pe care nu le-a invatat niciodata, incepand cu cele de baza: mersul si vorbitul. Cu toate acestea, prapastia dintre comportamentul uman si instinctul animalic s-a dovedit a fi prea mare pentru ca Sanichar sa o depaseasca.

Dina Sanichar prefera sa manance carne cruda si avea probleme in a se tine pe doua picioare.

Era anul 1867. Districtul Bulandshahr, India. Intr-o noapte, o trupa de vanatori isi croia drum prin jungla, cand au dat peste un luminis. Dincolo de ea se afla intrarea intr-o pestera care, credeau ei, era pazita de un lup singuratic. Vanatorii s-au pregatit pentru a-si captura prada, dar realizat uimiti ca acest animal nu era deloc un animal. Era un baiat, nu mai mare de 6 ani. Nu s-a apropiat de barbati si nici nu le-a raspuns la intrebari.

Nevrand sa il lase pe baiat in urma, in jungla necrutatoare, vanatorii l-au adus la orfelinatul Sikandra Mission din orasul Agra. Deoarece nu avea un nume, misionarii i-au dat unul. L-au numit Dina Sanichar, dupa cuvantul hindi pentru sambata – ziua in care a sosit.

In timpul sederii sale la orfelinatul misiunii Sikandra, Sanichar a primit un al doilea nume: „Baiatul Lup”. Misionarii au considerat ca i se potrivea, deoarece credeau ca fusese crescut de animale salbatice si ca nu avusese niciodata in viata lui contact cu oamenii.

Potrivit relatarilor, comportamentul lui Sanichar semana mai mult cu cel al unui animal decat cu cel al unui om. Se plimba in patru labe si avea dificultati in a se tine pe propriile picioare. Manca doar carne cruda si rontaia oase pentru a-si ascuti dintii.

„Usurinta cu care se descurca pe patru picioare (maini si picioare) este surprinzatoare”, i-a scris odata Erhardt Lewis, superintendentul orfelinatului, unui coleg indepartat. „Inainte de a manca sau de a gusta orice fel de mancare, o miroase, iar cand nu ii place mirosul, o arunca.”

Comunicarea cu Sanichar era dificila din doua motive. In primul rand, el nu vorbea aceeasi limba ca misionarii care il ingrijeau. Ori de cate ori voia sa se exprime, maraia sau urla, asa cum face un lup.

In al doilea rand, nu intelegea nici semnele. Oamenii care nu vorbesc aceeasi limba pot, de obicei, sa se inteleaga aproape unul pe celalalt, pur si simplu aratand cu degetele spre diverse obiecte. Dar pentru ca lupii nu arata cu degetul (si nici nu au degete, de altfel), acest gest universal era probabil lipsit de sens pentru el.

Desi Sanichar a invatat in cele din urma sa ii inteleaga pe misionari, nu a invatat niciodata sa le vorbeasca limba. Poate pentru ca sunetele vorbirii umane erau pur si simplu prea straine pentru el.

Cu cat Sanichar a stat mai mult timp la orfelinat, totusi, cu atat mai mult a inceput sa se comporte ca un om. A invatat sa stea in picioare si, potrivit misionarilor, a inceput sa se imbrace singur. Unii spun ca a invatat chiar si sa fumeze tigari.

Interesant este ca Sanichar nu era singurul copil lup care locuia la orfelinatul Sikandra Mission la acea vreme: alaturi de el mai erau alti doi baieti si o fata despre care se spune ca ar fi fost crescuti de lupi. Potrivit unui geograf, orfelinatul a gazduit atat de multi copii lupi de-a lungul anilor, incat nu mai erau deloc uimiti cand un alt copil era descoperit in jungla. Dimpotriva, descoperirea lor „nu crea mai multa surpriza decat livrarea proviziei zilnice de carne de macelar”.

De fapt, povesti despre copii crescuti de lupi au aparut peste tot in India. Unii cred ca misionarii le-ar fi inventat pentru a atrage atentia presei. Altii au emis ipoteza ca este posibil ca acesti copii sa nu fi fost crescuti deloc de animale si ca, de fapt, aveau un handicap intelectual si/sau fizic. In acest caz, povestile ar fi putut rezulta din faptul ca oamenii au tras concluzii pripite cu privire la comportamentul lor.

In timp ce detaliile povestii de viata a lui Dina Sanichar nu pot fi verificate, cele ale altor copii salbatici pot fi confirmate. Oxana Malaya, o ucraineanca nascuta in anii ’90, a fost crescuta de caini vagabonzi dupa ce parintii ei alcoolici au lasat-o afara cand era doar un bebelus.

Cand a fost luata in custodie de asistentii sociali, nu putea vorbi si se deplasa in patru labe. Dupa ani de terapie, Oxana a invatat sa vorbeasca rusa. Acum are un iubit si lucreaza la o ferma unde are grija de animale.

Shamdeo, un baiat indian, avea in jur de patru ani cand a fost gasit traind cu lupii in interiorul unei paduri din India. Potrivit L.A. Times, „avea dinti ascutiti, unghii lungi si carlige si calusuri pe palme, coate si genunchi”. De asemenea, a murit tanar. La fel si Sanichar, care avea doar 35 de ani cand corpul sau a cedat tuberculozei in 1895. Desi a sfarsit prin a-si petrece cea mai mare parte a scurtei sale vieti in compania altor oameni, mai degraba decat a animalelor care l-au crescut sau nu, nu s-a adaptat niciodata pe deplin la viata din orfelinat.

Mai mult despre: ,

Comentarii: